- Arhiepiscopul Metodie (Mefodie) Menzac -
- ierarhul care a suferit o moarte martirică
Viitorul
arhiepiscop Metodie, cu numele de mirean Mihail Menzac, s-a născut la 28
octombrie 1914, în familia lui Nicolae și a Mariei Menzac din localitatea
Banila, raionul Vijniţa, regiunea Cernăuţi. În
anul 1930, după absolvirea clasei a 7-a de şcoală românească pleacă la
Mănăstirea „Coşna”, jud. Suceava. Peste 2 ani petrecuţi în ascultare a fost
transferat la Mănăstirea „Criscatic”, de pe malul Nistrului. În anul 1931,
acest aşezământ monahal a fost reînfiinţat prin decizia Sf. Sinod al Bisericii
Ortodoxe Române. Tânărul Mihail a fost tuns în monahism în anul 1942, tot în
acel an, la 24 decembrie a fost hirotonit în treapta de ierodiacon. La 22
aprilie 1945 devine ieromonah, fiind numit de către autorităţile bisericeşti
paroh la Biserica ”Sf. Arhanghel Mihail” din satul Podlesnoie, din cadrul
Eparhiei de Cernăuţi.
În anul 1952, ieromonahul Metodie Menzac a fost admis la
învăţătură, în clasa a 3-a la Seminarul Teologic din Moscova. După absolvirea
studiilor seminariale a învăţat la Academia Teologică. În anul 1958 devine Candidat în Teologie, pe baza lucrării:
„Dragostea faţă de Hristos este baza moralei divine”. În următorul an de
învăţământ a activat în calitate de profesor la instituţiile teologice din
Moscova, apoi a fost transferat la Seminarul Teologic din Saratov, activând în
calitate de inspector şi profesor. Tot în acel an, la data de 9 decembrie a
fost numit rector la Seminarul Teologic din Volânia. Peste 10 zile de la
numirea în funcţia de rector, părintele Metodie a fost ridicat la rangul de
arhimandrit.
La 28 august 1962, arhimandritul Metodie Menzac a fost
hirotonit în treapta de Episcop de Volânia şi Rivne (RSS Ucraineană). Timp de
aproape 3 ani, din decembrie 1964 până la 7 octombrie 1967 a fost conducător
spiritual al Episcopiei Cernăuţilor şi Bucovinei. Episcopul Metodie a mai
condus Eparhia de Vologodsk şi Velikoustiujsk, până la data de 2 februarie
1972, apoi a fost ridicat la rangul de arhiepiscop şi numit să conducă Eparhia
de Omsk şi Tiumeni.
Potrivit amintirilor celor care l-au cunoscut, ÎPS
Metodie acorda multă atenţie şi dragoste părintească păstoriţilor săi şi îi apăra
pe clericii învinuiţi pe nedrept. Era bun la inimă, milostiv, modest şi un bun
gospodar. Despre activitatea arhiepisopului Metodie se menţiona într-o dare de
seamă a Împuternicituluui Consiliului pentru Problemele Bisericii din Omsk.
Iată ce se scria în acea dare de seamă: „În
calitatea sa de conducător al eparhiei a demonstrat că este un experimentat,
priceput şi râvnitor slujitor al Bisericii. Activitatea sa, spirituală şi
practică este îndreptată spre păstrarea şi întărirea bisericii, pentru a îmbunătăţi
şi a amplifica influienţa ei religioasă, pentru instaurarea în parohii a unor
reguli pe placul lui de ”vlădică”, reguli care să satisfacă necesităţile
credincoşilor. Se poate spune, că şi-a atins scopul. Nu am primit nici o
reclamaţie, ce ar viza comportamentul său şi a slujitorilor cultului religios,
ci din contra despre el se vorbeşte numai de bine, ca despre un mare şi vrednic
slujitor bisericesc”.
În noaptea de 22 spre 23 octombrie 1974,
arhiepiscopul Metodie Menzac a fost omorât în cel mai groaznic mod. Materialele
de anchetă demonstrau că ierarhul a suferit o moarte martirică. Asasinul, sau
asasinii i-au rupt mai întâi gâtul victimei, apoi l-au lovit cu o statuetă de
bronz şi l-au împuns de mai multe ori, pe tot corpul cu nişte foarfece. Văzând că
victima mai avea suflare de viaţă, i-au legat mânile şi l-au strangulat cu
firul electric de la lampa de masă. În dimineaţa zilei de 23 octombrie, la
reşedinţa arhierească au găsit un geam de la stradă spart, pe unde se
presupunea că ar fi intrat asasinul. În aceeaşi zi, la postul de radio ”Vocea
Americii” se transmitea că în URSS, la Omsk a fost omorât un episcop ortodox.
Despre asasinarea ÎPS Metodie nu s-a scris nimic în presa sovietică. Nu s-a
scris nimic despre asasinare nici în necrologul publicat în ”Revista
Patriarhiei Moscovei” (”Jurnal Moskovskoi Patriarhii”).
Cenzura statului sovietic nu a permis răspândirea informațiilor despre
asasinarea arhiepiscopului. Timp de 6 ani s-au efectuat cercetări de anchetă,
se căuta ucigaşul, nu se ştia nici cauza asasinării. În sfârşit infractorul a
fost arestat şi a fost judecat la 10 ani de detenţie într-o închisoare cu regim
strict. La şedinţa judecăţii, inculpatul a declarat că nu poartă nici o vină şi
că a fost silit de către anchetatori să recunoască că ar fi săvârşit
infracţiunea. A scris şi o reclamaţie, însă recursul anulării sentinţei de
judecată a fost respins. Se spune, că şi materialele dosarului penal erau
foarte contradictorii. Ancheta ar fi ignorat declaraţiile unor martori care au indicat alte persoane
necunoscute care ar fi comis infracţiunea. Dovezi esențiale, precum urme
neidentificate în casa episcopului și geamul spart din care câinele de căutare
a luat o urmă ş.a. Potrivit versiunii oficiale a anchetei, criminalul ar fi
intrat în casă prin ușa din față. Se crează impresia că ancheta a fost gătită
în grabă şi muşamalizată.
Martiriul arhiepiscopului Metodie rămâne şi în continuare necunoscut.
După asasinare, trupul neînsufleţit al
arhipăstorului a fost pregătit pentru înmormântare după cinul monahal. A fost
îmbrăcat în veșminte arhiereşti și după săvârşirea ”Litiei mici pentru cei
morţi”, trupul celui răposat a fost aşezat în Catedrala ”Înălţarea Sf. Cruci”
din orașul Omsk. În timpul privegherii,
la căpătâiul celui răposat s-a citit Sf. Evanghelie. Slujba înmormântării a
fost săvârşită la 26 octombrie, de către un sobor de arhierei şi preoţi în
prezenţa unui număr foarte mare de credincioşi, veniţi să-l petreacă în ultimul
drum pe părintele lor duhovnicesc. Prohodirea s-a încheiat cu înconjurul
bisericii cu trupul răposatului ierarh, în timp ce se cânta irmosul Canonului
cel Mare: „Ajutor şi acoperitor...”. De la catedrală, cortegiul funerar a mers
la aeropor. Potrivit dorinţei rudelor apropiate, sicriul cu rămăşiţele
pământeşti ale ierarhului, au fost
transportate cu avionul, cu o rută specială până la Cernăuţi.
De la aeroportul din Cernăuţi, răposatul a fost transportat la biserica din satul
său de baştină, unde s-au oficiat rugăciuni. În următoarea zi, după săvârşirea
Slujbei înmormântării şi înconjurul bisericii, ierarhul a fost petrecut în
ultimul drum şi înmormântat în cimitirul parohial.
„Dacă dragostea pentru Hristos -
menţiona ÎPS Metodie într-o lucrare – este atât de puternică încât depăşeşte
totul, tinerețea, frumusețea, bogăția și luxul, depășește dragostea faţă de
părinţi și dacă nici moartea, nici viața și nici o altă putere nu este în stare
să-i lipsească pe cei care îl urmează pe Hristos, de la dragostea pentru
El - atunci, cu atât mai mult, nici
pofta, nici un păcat nu poate face acest lucru. Puterea mântuitoare a iubirii
pentru Hristos stă la baza oricărei vieți creștine morale, este nedeterminată
şi infinită ... Moartea este cea mai cumplită și inevitabilă consecință a
păcatului (1 Cor. 15,56). Iubirea lui Hristos, care conține infinita plinătate
a adevărului, a bunătății, frumuseții, fericirii și a tuturor perfecțiunilor,
distruge păcatul și consecințele sale, umple întreaga ființă umană cu o
dispoziție veselă, îi deschide calea către viața și fericirea adevărată”.
Arhiepiscopul Metodie a purtat acest adevăr de-a lungul vieții sale, de la
începutul slujirii până la martiriul său.
Extras din cartea: Protoiereu Ioan LISNIC. Clerici ortodocși în închisorile comuniste: Basarabia, nordul
Bucovinei și Transnistria. Vol. III. Iași, Editura Stef, 2022, p. 11-14.
Mănăstirea „Criscatic”
Mormântul ÎPS Metodie
