Univers spiritual

luni, 1 septembrie 2025

Arhiepiscopul Metodie (Mefodie) Menzac-ierarhul care a suferit o moarte martirică

Arhiepiscopul Metodie (Mefodie) Menzac -
ierarhul care a suferit o moarte martirică

Viitorul arhiepiscop Metodie, cu numele de mirean Mihail Menzac, s-a născut la 28 octombrie 1914, în familia lui Nicolae și a Mariei Menzac din localitatea Banila, raionul Vijniţa, regiunea Cernăuţi[1]. În anul 1930, după absolvirea clasei a 7-a de şcoală românească pleacă la Mănăstirea „Coşna”, jud. Suceava. Peste 2 ani petrecuţi în ascultare a fost transferat la Mănăstirea „Criscatic”, de pe malul Nistrului. În anul 1931, acest aşezământ monahal a fost reînfiinţat prin decizia Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Tânărul Mihail a fost tuns în monahism în anul 1942, tot în acel an, la 24 decembrie a fost hirotonit în treapta de ierodiacon. La 22 aprilie 1945 devine ieromonah, fiind numit de către autorităţile bisericeşti paroh la Biserica ”Sf. Arhanghel Mihail” din satul Podlesnoie, din cadrul Eparhiei de Cernăuţi[2].

În anul 1952, ieromonahul Metodie Menzac a fost admis la învăţătură, în clasa a 3-a la Seminarul Teologic din Moscova. După absolvirea studiilor seminariale a învăţat la Academia Teologică. În anul 1958 devine Candidat în Teologie, pe baza lucrării: „Dragostea faţă de Hristos este baza moralei divine”. În următorul an de învăţământ a activat în calitate de profesor la instituţiile teologice din Moscova, apoi a fost transferat la Seminarul Teologic din Saratov, activând în calitate de inspector şi profesor. Tot în acel an, la data de 9 decembrie a fost numit rector la Seminarul Teologic din Volânia. Peste 10 zile de la numirea în funcţia de rector, părintele Metodie a fost ridicat la rangul de arhimandrit.

La 28 august 1962, arhimandritul Metodie Menzac a fost hirotonit în treapta de Episcop de Volânia şi Rivne (RSS Ucraineană). Timp de aproape 3 ani, din decembrie 1964 până la 7 octombrie 1967 a fost conducător spiritual al Episcopiei Cernăuţilor şi Bucovinei. Episcopul Metodie a mai condus Eparhia de Vologodsk şi Velikoustiujsk, până la data de 2 februarie 1972, apoi a fost ridicat la rangul de arhiepiscop şi numit să conducă Eparhia de Omsk şi Tiumeni[3].

Potrivit amintirilor celor care l-au cunoscut, ÎPS Metodie acorda multă atenţie şi dragoste părintească păstoriţilor săi şi îi apăra pe clericii învinuiţi pe nedrept. Era bun la inimă, milostiv, modest şi un bun gospodar. Despre activitatea arhiepisopului Metodie se menţiona într-o dare de seamă a Împuternicituluui Consiliului pentru Problemele Bisericii din Omsk. Iată ce se scria în acea dare de seamă: „În calitatea sa de conducător al eparhiei a demonstrat că este un experimentat, priceput şi râvnitor slujitor al Bisericii. Activitatea sa, spirituală şi practică este îndreptată spre păstrarea şi întărirea bisericii, pentru a îmbunătăţi şi a amplifica influienţa ei religioasă, pentru instaurarea în parohii a unor reguli pe placul lui de ”vlădică”, reguli care să satisfacă necesităţile credincoşilor. Se poate spune, că şi-a atins scopul. Nu am primit nici o reclamaţie, ce ar viza comportamentul său şi a slujitorilor cultului religios, ci din contra despre el se vorbeşte numai de bine, ca despre un mare şi vrednic slujitor bisericesc”[4].

În noaptea de 22 spre 23 octombrie 1974, arhiepiscopul Metodie Menzac a fost omorât în cel mai groaznic mod. Materialele de anchetă demonstrau că ierarhul a suferit o moarte martirică. Asasinul, sau asasinii i-au rupt mai întâi gâtul victimei, apoi l-au lovit cu o statuetă de bronz şi l-au împuns de mai multe ori, pe tot corpul cu nişte foarfece. Văzând că victima mai avea suflare de viaţă, i-au legat mânile şi l-au strangulat cu firul electric de la lampa de masă. În dimineaţa zilei de 23 octombrie, la reşedinţa arhierească au găsit un geam de la stradă spart, pe unde se presupunea că ar fi intrat asasinul. În aceeaşi zi, la postul de radio ”Vocea Americii” se transmitea că în URSS, la Omsk a fost omorât un episcop ortodox[5]. Despre asasinarea ÎPS Metodie nu s-a scris nimic în presa sovietică. Nu s-a scris nimic despre asasinare nici în necrologul publicat în ”Revista Patriarhiei Moscovei” (”Jurnal Moskovskoi Patriarhii”)[6]. Cenzura statului sovietic nu a permis răspândirea informațiilor despre asasinarea arhiepiscopului. Timp de 6 ani s-au efectuat cercetări de anchetă, se căuta ucigaşul, nu se ştia nici cauza asasinării. În sfârşit infractorul a fost arestat şi a fost judecat la 10 ani de detenţie într-o închisoare cu regim strict. La şedinţa judecăţii, inculpatul a declarat că nu poartă nici o vină şi că a fost silit de către anchetatori să recunoască că ar fi săvârşit infracţiunea. A scris şi o reclamaţie, însă recursul anulării sentinţei de judecată a fost respins. Se spune, că şi materialele dosarului penal erau foarte contradictorii. Ancheta ar fi ignorat declaraţiile unor martori care au indicat alte persoane necunoscute care ar fi comis infracţiunea. Dovezi esențiale, precum urme neidentificate în casa episcopului și geamul spart din care câinele de căutare a luat o urmă ş.a. Potrivit versiunii oficiale a anchetei, criminalul ar fi intrat în casă prin ușa din față. Se crează impresia că ancheta a fost gătită în grabă şi muşamalizată[7]. Martiriul arhiepiscopului Metodie rămâne şi în continuare necunoscut.

După asasinare, trupul neînsufleţit al arhipăstorului a fost pregătit pentru înmormântare după cinul monahal. A fost îmbrăcat în veșminte arhiereşti și după săvârşirea ”Litiei mici pentru cei morţi”, trupul celui răposat a fost aşezat în Catedrala ”Înălţarea Sf. Cruci” din orașul Omsk. În timpul privegherii, la căpătâiul celui răposat s-a citit Sf. Evanghelie. Slujba înmormântării a fost săvârşită la 26 octombrie, de către un sobor de arhierei şi preoţi în prezenţa unui număr foarte mare de credincioşi, veniţi să-l petreacă în ultimul drum pe părintele lor duhovnicesc. Prohodirea s-a încheiat cu înconjurul bisericii cu trupul răposatului ierarh, în timp ce se cânta irmosul Canonului cel Mare: „Ajutor şi acoperitor...”. De la catedrală, cortegiul funerar a mers la aeropor. Potrivit dorinţei rudelor apropiate, sicriul cu rămăşiţele pământeşti ale ierarhului, au fost transportate cu avionul, cu o rută specială până la Cernăuţi[8]. De la aeroportul din Cernăuţi, răposatul a fost transportat la biserica din satul său de baştină, unde s-au oficiat rugăciuni. În următoarea zi, după săvârşirea Slujbei înmormântării şi înconjurul bisericii, ierarhul a fost petrecut în ultimul drum şi înmormântat în cimitirul parohial[9].

„Dacă dragostea pentru Hristos - menţiona ÎPS Metodie într-o lucrare – este atât de puternică încât depăşeşte totul, tinerețea, frumusețea, bogăția și luxul, depășește dragostea faţă de părinţi și dacă nici moartea, nici viața și nici o altă putere nu este în stare să-i lipsească pe cei care îl urmează pe Hristos, de la dragostea pentru El - atunci, cu atât mai mult, nici pofta, nici un păcat nu poate face acest lucru. Puterea mântuitoare a iubirii pentru Hristos stă la baza oricărei vieți creștine morale, este nedeterminată şi infinită ... Moartea este cea mai cumplită și inevitabilă consecință a păcatului (1 Cor. 15,56). Iubirea lui Hristos, care conține infinita plinătate a adevărului, a bunătății, frumuseții, fericirii și a tuturor perfecțiunilor, distruge păcatul și consecințele sale, umple întreaga ființă umană cu o dispoziție veselă, îi deschide calea către viața și fericirea adevărată”[10]. Arhiepiscopul Metodie a purtat acest adevăr de-a lungul vieții sale, de la începutul slujirii până la martiriul său.

Extras din cartea: Protoiereu Ioan LISNIC. Clerici ortodocși în închisorile comuniste: Basarabia, nordul Bucovinei și Transnistria. Vol. III. Iași, Editura Stef, 2022, p. 11-14.

[1]ДАЧО (Державний Архiв Чернiвецькоi Областi), Ф. 1245, ор. 4, спр. 5, арк. 361.

[2]„Журнал Московской Патриархии” (în continuare – ЖМП), nr. 12, 1974, p. 12.

[3]Энциклопедия города Омска. В трех томах.Том 3. Омск : ООО «Издатель-Полиграфист», 2011, p. 113.

[4]Жук Александр Владиленович. Предстоятели Омской Епархии Русской Православной Церкви. Биографический справочник. Г. Омск, 2001 год, p. 160-162.

[5]Диакон Максим Семенов.Памяти Архиепископа Омского и Тюменского Мефодия. În: „Сибирская Православная Газета”. № 10, 2004 г.

[6]ЖМП, nr. 12, 1974, p. 12-16.

[7]Диакон Максим Семенов, op. cit.

[8]Архиепископ Мефодий (Мензак). Биография. Фонд "Русское Православие". Sursa: https://web.archive.org/web/20071111165025/http://www.ortho-rus.ru/cgi-bin/ps_file.cgi?2_1874

[9]ЖМП, nr. 6, 1975, p. 18.

[10]Idem, nr. 12, 1974, p. 13-14.

Mănăstirea „Criscatic”

Mormântul ÎPS Metodie

vineri, 1 august 2025

Viața Sf. Proroc Ilie Tesviteanul

Viața Sf. Proroc Ilie Tesviteanul

A trăit cu 800 de ani înainte de Hristos, în vremea regilor Ahab și Ohozia ai Israilului. Își începe misiunea sa profetică în timpul când cele zece seminții ale regatului lui Israel erau conduse de regele Ahab, care luându-o de soție pe Isabela, fiica regelui Sidonului, l-a adus în Israel pe Baal, idolul căruia i se închina canaaneii (III Regi 16, 32-33). Văzând împietrirea lui Ahab și căderea în idolatrie a poporului, Pr. Ilie a mers înaintea regelui și a rostit sentința: “ în acești ani nu va mai fi nici rouă, nici ploaie decât cand oi zice eu!”. După cuvîntul proorocului “cerul a rămas încuiat” vreme de trei ani și șase luni, poporul fiind ars de sete și chinuit cu foamea. În acest răstimp Sf. Ilie săvârșește minunea înmulțirii pâinii și a uleiului în casa unei văduve din Sarepta, înviindu-l și pe fiul ei. Mergând apoi înaintea lui Ahab îl îndeamnă să-i adune pe preoții lui Baal în muntele Carmel, împreună cu tot Israilul. Pe munte, Ilie va dovedi poporului israilit căzut în idolatrie neputința zeilor, căci numai la rugăciunea proorocului jertvelnicul său s-a aprins fiind mistuit de focul pogorât din cer. Norii cerului strânși la rugăciunile lui stăruitoare către adevăratul Dumnezeu, vor aduce din nou ploaie. L-a mustrat pe regele Ahab pentru uciderea lui Nabot și luarea prin abuz a avutului străin, proorocindu-i aceluia o moarte violentă. La fel va prooroci și moartea regelui Ohozia fiul lui Ahab, care încuraja poporul istreilit la închinare idolească. Înainte de sfîrșitul misiunii sale profetice, după poruncă dumnezeiască și-a lăsat ucenic pe Elisei. Și “pe când mergeau ei așa pe drum și grăiau, deoadată s-a ivit un car și cai de foc și, despărțindu-i unul de altul, a ridicat pe Ilie în vârtej de vânt la cer”, lui Elisei rămânându-i cojocul părintelui său și dobândind puterea făcătoare de minuni (III Regi cap. 17-22; IV Regi cap. 1-2). Extras din cartea Viețile sfinților după sinaxar : Compendiu / Protoiereu Ioan Lisnic ; red.: PS Ioan, Episcop de Soroca. ‒ Chișinău : Labirint, 2017, p. 165-166.

joi, 17 iulie 2025

Diaconul Teodor Trandasir (Trandafir)-martirizat prin împușcare

Diaconul Teodor Trandasir (Trandafir) -

martirizat prin împușcare

Satul Vărăncău, anii 30, sec. XX

Teodor Trandasir s-a născut în anul 1876, în familia lui Maxim Trandasir din localitatea Vărăncău, Râbnița, gubernia Podolia (în prezent, raionul Râbnița, R. Moldova). În timpul Primului Război Mondial a fost mobilizat și trimis în gubernia Volînia (Ucraina), la lucrări obligatorii de deshidratare a terenurilor înnămolite, apoi a lucrat la construcția porțiunilor de căi ferate în regiunea Nicolaev. Se întoarce acasă, la Vărăncău în luna octombrie 1917, reluând activitatea de până la război, în agricultură. Frecventa regulat biserica din localitate devenind membru al corului parohial. Fiind un bun cunăscător al cântărilor și al tipicului bisericesc, în anul 1924, cănd postul de cântăreț de la Biserica “Adormirea Maicii Domnului” din Vărăncău deveni-se vacant a fost propus de către enoriași, apoi a fost întărit de către autoritățile bisericești, cântăreț la această biserică.

În anul 1927, din cauza etichetării sale ca „chiabur-expluatator și slujitor al cultului religios”, Teodor Trandasir împreună cu alți clerici din RASSM, sunt lipsiți de dreptul la vot. Dascălul de la Vărăncău era căsătorit cu Tecla Trandasir, născută în anul 1882 și au avut o fiică, Claudia, născută în 1919. Până în anul 1930, gospodăria lor era compusă din: 2 case, o pereche de cai, o căruță, 20 de oi, inventar agricol și 15 desetine de pământ. Autoritățile sovietice l-au trecut pe proprietarul acestei gospodării în lista de chiaburi și în anul 1930 a fost “deschiaburit”. În următorul an, pentru evaziune de plată a impozitului agricol, autoritățile sovietice locale l-au amendat pe Teodor Trandasir cu 500 de ruble și ce i-a mai rămas din fosta gospodărie i-a fost confiscat rămânând numai cu casa în care locuia[1].

La 23 februarie 1931, cântărețul bisericesc Teodor Trandasir a fost arestat de către colaboratorii secției raionale GPU din Râbnița, fiind acuzat de agitație antisovietică. În mandatul de arestare se acria că: „Trandasir Fiodor Maximovici, cântăreț bisericesc, sistematic desfășoară o agitație antisovietică, îndreptată împotriva activităților puterii sovietice. Numea puterea sovietică, puterea lui Antihrist și îi îndemna pe oameni ca să nu meargă la alegeri în sovietul sătesc. A avut legături strânse cu autoritățile armatei lui Ghetman și a lui Denikin. Citește literatură contrarevoluționară”. De la data arestării până la 2 martie au fost interogați 5 martori care au făcut declarații împotriva celui arestat. Teodor Trandasir a fost interogat numai o singură dată. Referitor la literatura contrarevoluționară, acuzatul a răspuns anchetatorului că a citit o parte dintre cărțile pe care le păstra, editate de către Partidul Socialist Revoluționar al Eserilor și că în ele sunt oglindite ideile revoluționare. Aceste cărți le-a primit de la un soldat, în anul 1917, în trenul cu care se întorcea acasă. A negat celelalte acuzații, că ar fi vorbit sătenilor să apere biserica, că în alte părți se scot clopotele de la biserici și că puterea sovietică este puterea lui Antihrist[2].

În luna aprilie 1931 a fost alcătuit rechzitoriu în care se menționa că: „Trandasir Fiodor Maximovici, născut în anul 1876, se află în închisoarea din Râbnița de la data de 23 februarie 1931 [...] sistematic desfășura o agitație antisovietică, îndreptată împotriva activităților puterii sovietice la sate, îi îndemna pe săteni ca să refuze să dea pâinea la stat și să nu intre în colectivele țărănești. În timpul percheziției a fost găst la el mult grâu. În anul 1930, în timpul cand era scoasă la vânzare averea chiaburilor, Trandasir fiind în apropiere de biserică, le-a zis țăranilor adunați în jurul său: „Vedeți de ce este capabilă puterea sovietică”. Îi speria pe țărani zicându-le că se apropie sfârșitul lumii, că s-a născut Antihrist și că puterea sovietică degrabă va crăpa”. În privința alegerilor, Trandasir ar fi zis sătenilor, „să votăm în așa fel ca să alegem oameni cumsecade, care nu ar permite distrugerea gospodăriilor țărănești”. Se recomanda ca Trandasir F. M., acuzat de crimă conform art. 54-10 p.1 CP al RSSU, să fie condamnat la 5 ani de detenție.

Judecata a avut loc la 5 mai 1931, la care s-a luat următoarea hotărâre: „Trandasir Fiodor Maximovici, să fie trimis în Ținutul Arhanghelsk, pe un termen de 3 ani, termenul să se socoată de la 23 februarie 1931”[3].

Fostul dascăl de la biserica din Vărăncău se reîntoarce din surghun în anul 1934. Însă peste 3 ani va fi arestat din nou. Potrivit informaţiei din extrasul protocolului şedinţei Troicii NKVD din RASSM, în anul 1937, dascălul Teodor Trandasir era diacon. În extrasul protocolului se menţiona că: „După ce s-a întors în anul 1934 din deportare a desfăşurat o agitaţie contrarevoluţionară împotriva activităţilor puterii sovietice şi avea tendinţe teroriste. Fiind un activist bisericesc a întreprins mai multe activităţi contrarevoluţionare pentru deschiderea bisericii. Îi compătimea pe duşmanii poporului condamnaţi la moarte prin împuşcare”[4].

La 15 septembrie 1937 a avut loc judecata, în cadrul unei şedinţe speciale ale Troicii NKVD din RASSM. Sentinţa judecăţii a fost următoarea: „Trandasir Fiodor Maximovici se condamnă la moarte prin împuşcare”[5]. Diaconul Teodor Trandafir a fost martirizat prin împuşcare, doar la căteva zile de la pronunţarea sentinţei de judecată.

Extras din cartea: Protoiereu Ioan LISNIC. Clerici ortodocși în închisorile comuniste: Basarabia, nordul Bucovinei și Transnistria. Vol. III. Iași, Editura Stef, 2022, p. 312-314.

[1]ANRM, F. R-3401, inv. 1, d. 1439, f. 9, 14.

[2]Ibidem, f. 15-16.

[3]Ibidem, f. 18-20.

[4]ANRM, F. R-3402, inv. 1, d. 1, f. 150.

[5]Ibidem.

joi, 5 iunie 2025

Călătoria canonică [cu aventuri] a ÎPS Arhiepiscop Gurie la mănăstirea Căpriana

Călătoria canonică [cu aventuri] a ÎPS Arhiepiscop Gurie la mănăstirea Căpriana

„...Era întuneric, Vlădica a cerut să se aprindă fănarile la trăsură. Când a fost lumina gata, vizitiul a pornit caii și îndată a trosnit ceva, parcă s-a frânt un lemn uscat. Trăsura sta pe loc, s-au frânt ambele arcuri dinainte și roțile s-au alăturat cu cele din urmă. Am văzut, cum călătoria noastră s-a sfârșit. La întrebarea ce e de făcut, Vlădica a propus ca păr. Climent cu vizitiul Varsanufie să încalece pe cai și să răzbtă la mănăstire, de unde ne-ar trimite o trăsură. Păr. Climent a protestat din răsputeri pe motiv că nu știe în care direcție să caute mănăstirea și că poate până dimineața nu o mai găsește și că fiind în locurile acelea mulți lupi ar fi o primejdie pentru Vlădica să rămână în mijlocul pădurii fără apărare. Atunci am propus să-l așezăm pe Vlădica călare și în scopul acesta am pus niște haine pe un cal și am făcut și scări din frâie, însă păr.Clement și aici s-a opus, zicând că e întuneric , drumul lunecos , dacă calul s-ar poticni Vlădica poate cădea jos și să-și vatăme sănătatea... ”

Revista „Luminătorull”, nr. 19-20, 1924, p. 56-61.