- Arhiepiscopul Metodie (Mefodie) Menzac -
- ierarhul care a suferit o moarte martirică
Viitorul arhiepiscop Metodie, cu numele de mirean Mihail Menzac, s-a născut la 28 octombrie 1914, în familia lui Nicolae și a Mariei Menzac din localitatea Banila, raionul Vijniţa, regiunea Cernăuţi[1]. În anul 1930, după absolvirea clasei a 7-a de şcoală românească pleacă la Mănăstirea „Coşna”, jud. Suceava. Peste 2 ani petrecuţi în ascultare a fost transferat la Mănăstirea „Criscatic”, de pe malul Nistrului. În anul 1931, acest aşezământ monahal a fost reînfiinţat prin decizia Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Tânărul Mihail a fost tuns în monahism în anul 1942, tot în acel an, la 24 decembrie a fost hirotonit în treapta de ierodiacon. La 22 aprilie 1945 devine ieromonah, fiind numit de către autorităţile bisericeşti paroh la Biserica ”Sf. Arhanghel Mihail” din satul Podlesnoie, din cadrul Eparhiei de Cernăuţi[2].
În anul 1952, ieromonahul Metodie Menzac a fost admis la învăţătură, în clasa a 3-a la Seminarul Teologic din Moscova. După absolvirea studiilor seminariale a învăţat la Academia Teologică. În anul 1958 devine Candidat în Teologie, pe baza lucrării: „Dragostea faţă de Hristos este baza moralei divine”. În următorul an de învăţământ a activat în calitate de profesor la instituţiile teologice din Moscova, apoi a fost transferat la Seminarul Teologic din Saratov, activând în calitate de inspector şi profesor. Tot în acel an, la data de 9 decembrie a fost numit rector la Seminarul Teologic din Volânia. Peste 10 zile de la numirea în funcţia de rector, părintele Metodie a fost ridicat la rangul de arhimandrit.
La 28 august 1962, arhimandritul Metodie Menzac a fost hirotonit în treapta de Episcop de Volânia şi Rivne (RSS Ucraineană). Timp de aproape 3 ani, din decembrie 1964 până la 7 octombrie 1967 a fost conducător spiritual al Episcopiei Cernăuţilor şi Bucovinei. Episcopul Metodie a mai condus Eparhia de Vologodsk şi Velikoustiujsk, până la data de 2 februarie 1972, apoi a fost ridicat la rangul de arhiepiscop şi numit să conducă Eparhia de Omsk şi Tiumeni[3].
Potrivit amintirilor celor care l-au cunoscut, ÎPS Metodie acorda multă atenţie şi dragoste părintească păstoriţilor săi şi îi apăra pe clericii învinuiţi pe nedrept. Era bun la inimă, milostiv, modest şi un bun gospodar. Despre activitatea arhiepisopului Metodie se menţiona într-o dare de seamă a Împuternicituluui Consiliului pentru Problemele Bisericii din Omsk. Iată ce se scria în acea dare de seamă: „În calitatea sa de conducător al eparhiei a demonstrat că este un experimentat, priceput şi râvnitor slujitor al Bisericii. Activitatea sa, spirituală şi practică este îndreptată spre păstrarea şi întărirea bisericii, pentru a îmbunătăţi şi a amplifica influienţa ei religioasă, pentru instaurarea în parohii a unor reguli pe placul lui de ”vlădică”, reguli care să satisfacă necesităţile credincoşilor. Se poate spune, că şi-a atins scopul. Nu am primit nici o reclamaţie, ce ar viza comportamentul său şi a slujitorilor cultului religios, ci din contra despre el se vorbeşte numai de bine, ca despre un mare şi vrednic slujitor bisericesc”[4].
În noaptea de 22 spre 23 octombrie 1974, arhiepiscopul Metodie Menzac a fost omorât în cel mai groaznic mod. Materialele de anchetă demonstrau că ierarhul a suferit o moarte martirică. Asasinul, sau asasinii i-au rupt mai întâi gâtul victimei, apoi l-au lovit cu o statuetă de bronz şi l-au împuns de mai multe ori, pe tot corpul cu nişte foarfece. Văzând că victima mai avea suflare de viaţă, i-au legat mânile şi l-au strangulat cu firul electric de la lampa de masă. În dimineaţa zilei de 23 octombrie, la reşedinţa arhierească au găsit un geam de la stradă spart, pe unde se presupunea că ar fi intrat asasinul. În aceeaşi zi, la postul de radio ”Vocea Americii” se transmitea că în URSS, la Omsk a fost omorât un episcop ortodox[5]. Despre asasinarea ÎPS Metodie nu s-a scris nimic în presa sovietică. Nu s-a scris nimic despre asasinare nici în necrologul publicat în ”Revista Patriarhiei Moscovei” (”Jurnal Moskovskoi Patriarhii”)[6]. Cenzura statului sovietic nu a permis răspândirea informațiilor despre asasinarea arhiepiscopului. Timp de 6 ani s-au efectuat cercetări de anchetă, se căuta ucigaşul, nu se ştia nici cauza asasinării. În sfârşit infractorul a fost arestat şi a fost judecat la 10 ani de detenţie într-o închisoare cu regim strict. La şedinţa judecăţii, inculpatul a declarat că nu poartă nici o vină şi că a fost silit de către anchetatori să recunoască că ar fi săvârşit infracţiunea. A scris şi o reclamaţie, însă recursul anulării sentinţei de judecată a fost respins. Se spune, că şi materialele dosarului penal erau foarte contradictorii. Ancheta ar fi ignorat declaraţiile unor martori care au indicat alte persoane necunoscute care ar fi comis infracţiunea. Dovezi esențiale, precum urme neidentificate în casa episcopului și geamul spart din care câinele de căutare a luat o urmă ş.a. Potrivit versiunii oficiale a anchetei, criminalul ar fi intrat în casă prin ușa din față. Se crează impresia că ancheta a fost gătită în grabă şi muşamalizată[7]. Martiriul arhiepiscopului Metodie rămâne şi în continuare necunoscut.
După asasinare, trupul neînsufleţit al arhipăstorului a fost pregătit pentru înmormântare după cinul monahal. A fost îmbrăcat în veșminte arhiereşti și după săvârşirea ”Litiei mici pentru cei morţi”, trupul celui răposat a fost aşezat în Catedrala ”Înălţarea Sf. Cruci” din orașul Omsk. În timpul privegherii, la căpătâiul celui răposat s-a citit Sf. Evanghelie. Slujba înmormântării a fost săvârşită la 26 octombrie, de către un sobor de arhierei şi preoţi în prezenţa unui număr foarte mare de credincioşi, veniţi să-l petreacă în ultimul drum pe părintele lor duhovnicesc. Prohodirea s-a încheiat cu înconjurul bisericii cu trupul răposatului ierarh, în timp ce se cânta irmosul Canonului cel Mare: „Ajutor şi acoperitor...”. De la catedrală, cortegiul funerar a mers la aeropor. Potrivit dorinţei rudelor apropiate, sicriul cu rămăşiţele pământeşti ale ierarhului, au fost transportate cu avionul, cu o rută specială până la Cernăuţi[8]. De la aeroportul din Cernăuţi, răposatul a fost transportat la biserica din satul său de baştină, unde s-au oficiat rugăciuni. În următoarea zi, după săvârşirea Slujbei înmormântării şi înconjurul bisericii, ierarhul a fost petrecut în ultimul drum şi înmormântat în cimitirul parohial[9].
„Dacă dragostea pentru Hristos - menţiona ÎPS Metodie într-o lucrare – este atât de puternică încât depăşeşte totul, tinerețea, frumusețea, bogăția și luxul, depășește dragostea faţă de părinţi și dacă nici moartea, nici viața și nici o altă putere nu este în stare să-i lipsească pe cei care îl urmează pe Hristos, de la dragostea pentru El - atunci, cu atât mai mult, nici pofta, nici un păcat nu poate face acest lucru. Puterea mântuitoare a iubirii pentru Hristos stă la baza oricărei vieți creștine morale, este nedeterminată şi infinită ... Moartea este cea mai cumplită și inevitabilă consecință a păcatului (1 Cor. 15,56). Iubirea lui Hristos, care conține infinita plinătate a adevărului, a bunătății, frumuseții, fericirii și a tuturor perfecțiunilor, distruge păcatul și consecințele sale, umple întreaga ființă umană cu o dispoziție veselă, îi deschide calea către viața și fericirea adevărată”[10]. Arhiepiscopul Metodie a purtat acest adevăr de-a lungul vieții sale, de la începutul slujirii până la martiriul său.
Extras din cartea: Protoiereu Ioan LISNIC. Clerici ortodocși în închisorile comuniste: Basarabia, nordul
Bucovinei și Transnistria. Vol. III. Iași, Editura Stef, 2022, p. 11-14.
[1]ДАЧО
(Державний Архiв Чернiвецькоi Областi), Ф. 1245, ор. 4, спр. 5, арк. 361.
[2]„Журнал
Московской Патриархии” (în continuare – ЖМП), nr. 12, 1974, p. 12.
[3]Энциклопедия
города Омска. В трех томах.Том 3. Омск : ООО «Издатель-Полиграфист», 2011, p. 113.
[4]Жук
Александр Владиленович. Предстоятели
Омской Епархии Русской Православной Церкви. Биографический справочник. Г. Омск, 2001 год, p. 160-162.
[5]Диакон
Максим Семенов.Памяти
Архиепископа Омского и Тюменского Мефодия. În: „Сибирская
Православная Газета”. № 10, 2004 г.
[6]ЖМП, nr. 12, 1974, p. 12-16.
[7]Диакон
Максим Семенов, op. cit.
[8]Архиепископ Мефодий (Мензак). Биография. Фонд
"Русское Православие". Sursa:
https://web.archive.org/web/20071111165025/http://www.ortho-rus.ru/cgi-bin/ps_file.cgi?2_1874
[9]ЖМП,
nr. 6, 1975, p. 18.
[10]Idem, nr. 12, 1974, p.
13-14.
Mănăstirea „Criscatic”
