luni, 24 martie 2025

Preotul Andrei Goncearuc –omorât în timpul revoluției din 1917

 



 Preotul Andrei Goncearuc  – 

omorât în timpul revoluției din 1917

Viitorul preot Andrei Goncearuc s-a născut la 4 iulie 1847, în familia lui Dionisie și a Paraschevei Goncearuc din satul Stohnaia (com. Rezina), jud. Orhei. A fost botezat la 13 iulie, în Biserica ”Schimbarea la Față a Domnului” din Stohnaia de către preotul Vasile Medinschi şi cântăreţul bisericesc Teodor Medinschi, avându-l naș pe Zaharia Solonari din Chișinău[1]. A învățat întâi la școala din localitate, apoi la Seminarul Teologic din Chișinău, promoția anului 1871[2]. După hirotoniea în treapta de preot, începând cu anul 1872[3] a slujit la mai multe biserici.

La data de 19 octombrie 1902, preotul Andrei Goncearuc, parohul Bisericii ”Adormirea Maicii Domnului” din Cinișeuți, jud. Orhei, conform cererii înaintate a fost transferat la Biserica ”Sf. Dimitrie” din satul Răileanca, jud. Cetatea Albă[4], unde a slujit până în anul 1917.

Preotul de la Răileanca a avut o moarte martirică. „În anul 1917, bandele bolșevice cutreerau satele, pustiind, violând și pângărind totul în calea lor”. Bolșevicii l-au bătut și l-au arestat, apoi l-au excortat la Cetatea Albă, de unde nu s-a mai întors[5]. Răufăcătorii n-au luat în seamă nici bătrânețea preotului care era în etate, de aproape 70 de ani.

Părintele Andrei era tatăl preotului Dionisie Gonceauc[6], un alt preot martir, care în primul an de ocupațe sovietică a Basarabiei a fost arestat şi deportat în Siberia[7].

 

Extras din cartea: Protoiereu Ioan LISNIC. Clerici ortodocși în închisorile comuniste: Basarabia, nordul Bucovinei și Transnistria. Vol. III. Iași, Editura Stef, 2022, p. 150-151.



[1]ANRM, F. 211, inv. 5, d. 122, f. 600. 

[2]П.А. Лотоцкiй, op. cit., p. 55. 

[3]Справочная книга Кишиневской Епархiи. 1911, p. 29.

[4]KEB, nr. 21, 1902, p. 620.

[5] Preot Grigore N. Popescu, op. cit., p. 89.

[6]Arhiva Bisericii ”Nașterea Maicii Domnului”  din Ţâpleşti (Sângerei) jud. Bălți. Evidenta bisericii pe anul 1908, f. 4.

[7]Informații despre preotul Dionisie Goncearuc puteți găsi în cartea: Protoiereu Ioan Lisnic, Clerici ortodocși din Basarabia și Bucovina de Nord în închisorile comuniste,  p. 167-168.