S.O.S. – Pericol sever de ruinare: Să salvăm ce a mai rămas din biserica veche din satul Vulpești, raionul Ungheni

S.O.S. – Pericol sever de ruinare:

Să salvăm ce a mai rămas din biserica veche 

 din satul Vulpești, raionul Ungheni

Construită din cărămidă în anul 1866 a servit drept lăcaș de închinăciune pentru credincioșii din Vulpești, cât și pentru cei din satele învecinate. În prezent biserica se află într-un proces sever de ruinare.

În aprilie 2022, am publicat un material intitulat Lăcașe sfinte în proces de ruinare, în care am redat situația unor biserici abandonate și aflate în proces de ruinare. Bisericile de lemn din R. Moldova sunt pe cale de dispariție, pe când cele de zid mai supraviețuiesc indiferenței oamenilor. Una dintre bisericile în proces  foarte grav de ruinare este biserica veche din localitatea Vulpești, raionul Ungheni, despre care am aflat recent.

Construită din cărămidă în anul 1866 a servit drept lăcaș de închinăciune pentru credincoșii din localitate, cât și pentru cei din satele învecinate. Timp de aproape jumătate de secol, slujitor al bisericii din Vulpești a fost preotul Avacum Popovici, fiind în serviciu de la 1898.

La data de 1 aprilie 1948, autoritățile bisericești îl numesc pe preotul Vasile Muduc, slujitor la biserica din localitatea Unțești, Ungheni, cu deservirea bisericilor din Vulpești și Valea Roșca. Se pare că, părintele Vasile Muduc a fost ultimul slujitor al bisericii din Vulpești, transferat în 1950, la biserica din satul Scumpia, raionul Sculeni.

În anul 1959, preotul Nicolae Ciumaș, de la biserica din Cetireni, Ungheni, a fost sancționat de către autoritățile civile pentru colectarea de semnături și mijloace bănești pentru deschiderea bisericii din Pârlița și pentru organizarea unui consiliu bisericesc la Vulpești, cu scopul colectării mijloacelor financiare pentru reparația bisericii. Locașul sfânt avea nevoie de o reparație capitală și dacă nu s-a intervenit la timp, încetul cu încetul, clădirea bisericii a început să se ruineze. În prezent biserica se află într-un proces sever de ruinare.

La Vulpești, în 2001-2009 a fost construită o altă biserică. Se spune că în localitățile unde mai avem biserici abandonate, aflate în proces de ruinare, fiind socotite ca ocrotite de stat, credincoșii împreună cu preotul nu pot iniția lucrări de conservare sau de restaurare a edificiilor. Pe de altă parte, Ministerul Culturii nu întreprinde nimic motivând că nu dispun de mijloace financiare. Între timp, din cauza intemperiilor, lăcașele sfinte abandonate sunt supuse ruinării.

                                  Protoiereu Ioan Lisnic

Teologul Eumenie Daşcheev–acuzat de luptă activă împotriva mișcării revoluționare

  

Teologul Eumenie Daşcheev – acuzat de luptă

activă împotriva mișcării revoluționare

Eumenie Daşcheev s-a născut la 17 august 1895, în familia lui Zinovie și a Olgăi  Daşcheev din oraşul Hotin. Tatăl său era cântăreţ la Catedrala "Acoperemântul Maicii Domnului" din Hotin. Nou născutul a fost botezat  la 29 august, în catedrala din Hotin de către preotul Ioan Captarenco, avâd naşi pe parohul catedralei, preotul Ioan Cornoval şi preoteasa Ecaterina, soţia preotului  Teodor Glavatinschi, slujitor la Biserica "Sf. Nicolae" din Hotin[1].

Tânărul Eumenie[2] a învățat întâi la școala primară, apoi la Şcoala spirituală din Edineţ[3] şi  la Seminarul Teologic din Chișinău, în vara anului 1916 a fost promovat în clasa a 4-a de seminar[4]. După absolvirea studiilor seminariale a fost numit învățător la școala din satul Geamăna, jud. Tighina, unde a activat până în anul 1941. Era căsătorit cu Alexandra, născută în anul 1896, era şi ea învăţătoare la şcoala din Geamăna şi au avut 2 fiice: Olga, născută în 1923 şi Lidia, născută în 1925.

La 13 iunie 1941, după instaurarea puterii sovietice în Basarabia, Eumenie Daşcheev  a fost arestat de către colaboratorii secţiei NKVD din Bender. Împreună cu el au fost arestaţi şi membrii familiei. În mandatul de arestare, pe numele lui Daşcheev Evmenii Zinovievici şi a membrilor familiei sale, se menţiona că: „Daşcheev E. Z. era o figură proeminentă a Partidului Naţional Liberal şi desfăşura o propagandă de racolare în acest partid a ţăranior din satul Geamăna. În timpul alegerilor în Parlamentul României îi indemna pe ţărani să voteze în favoarea acestui partid. Fiind o figură proeminentă a partidului a fost ales membru al comitetului judeţean al Partidului Liberal, concomitent îndeplinea şi funcţia de conducător al acestui partid în satul Geamăna. Este un înflăcărat antisovetic, răspândea zvonuri provocatoare despre condiţiile grele de viaţa în  URSS”. Soţia şi fiicele învăţătorului de la Geamăna au fost deportate în regiunile nordice ale URSS, iar Eumenie Daşcheev ajuns în regiunea Sverdlovsk, a fost încarcerat în lagărul din Ivdel[5].

Cu căteva zile înainte de arestarea lui Daşcheev au fost interogaţi 3 martori din Geamăna care au făcut declaraţii împotriva învăţătorului din satul lor. În dosar se păstrează şi un certificat caracteristică pe numele lui Daşcheev E. Z., eliberat de către sovietul sătesc din Geamăna. Inculpatul a fost interogat numai o singură data, la 25 noiembrie 1941, după 5 luni de la arestare, când se afla în lagărul din Ivdel, regiunea Sverdlovsk. Era acuzat de crimă, conform art. 58-13 CP al RSSFR, de luptă activă împotriva mișcării revoluționare. Eumenie Daşcheev a negat toate acuzațiile.

La 2 ianuarie 1942 a fost alcătuit rechzitoriu în care se menționa că: „La  data de 13 iunie 1941, colaboratorii secției NKVD din RSS Moldovenească, l-au arestat pe Daşcheev Evmenii Zinovievici, unul dintre conducătorii partidului contrarevoluţionar al „liberalilor”. În urma investigațiilor a fost stabilit că Daşcheev E. Z., în timpul stăpânirii Basarabiei de către români, activând în calitate de director al şcolii primare apăra interesele unui guvern burghez, era şi conducătorul partidului contrarevoluţionar al „liberalilor” din satul Geamăna, îi indemna pe locuitorii satului să voteze în favoarea acestui partid şi participa ca delegat la congresele judeţene ale „liberalilor” desfăşurate în oraşul Bender. La adunări, în calitatea sa de conducător al partidului contrarevoluţionar al „liberalilor” făcea declaraţii calomnioase despre viaţa oamenilor muncii din URSS. În timpul stăpânirii române, activând în calitate de director al şcolii primare bătea copiii. A avut o gospodărie mare de chiabur şi expluata munca oamenilor angajați”. Ofițerul NKVD care a desfășurat ancheta recomanda ca Daşcheev să fie condamnat la pedeapsa capitală, moarte prin împuşcare. La 20 ianuarie, dosarul de urmărire penală împreună cu rechizitoriu au fost transmise spre examinare organului de justiție NKVD  din URSS[6].

Judecata a avut loc la 4 martie 1942, în cadrul Comisiei Extraordinare pe lângă NKVD-ul URSS, învăţătorului Eumenie Daşcheev aplicându-i-se urmtoarea sentință:  „Daşcheev Evmenii Zinovievici, pentru activitate într-un partid contrarevoluționar, să i se aplice pedeapsa privațiunii de libertate pe un termen de 10 ani, într-un lagăr de muncă forțată, termenul de detenție să se socoată de la 13 iunie 1940”.

În dosarul penal se păstrează şi un certificat medical pe numele lui Eumenie Daşcheev, eliberat la 14 noiembrie 1941, în care se menţiona că „potrivit stării de sănătate este apt pentru munca fizică”. Datorită condiţiilor insuportabile de detenţie, la 17 ianuarie 1946 a decedat, în lagărul din Ivdel, regiunea Sverdlovsk[7].

La 17 aprilie 1989, Eumenie Daşcheev a fost reabilitat de către Procuratura RSSM[8]. Despre viaţa de mai departe a membrilor familiei sale nu se cunoaşte nimic.

 Extras din cartea: Protoiereu Ioan LISNIC. Clerici ortodocși în închisorile comuniste: Basarabia, nordul Bucovinei și Transnistria. Vol. III. Iași, Editura Stef, 2022, p. 126-128.

---

[1]ДАЧО,Ф. 1245, ор. 13, спр. 302, арк. 29.

[2]Eumenie Daşcheev era fratele preotului Alexandru Daşcheev, arestat în 1940 de către colaboratorii NKVD. Informaţii despre acest preot puteţi găsi în:  Protoiereu Ioan Lisnic, Clerici ortodocși din Basarabia și Bucovina de Nord în închisorile comuniste,  p. 122-123.

[3]KEB, nr. 24-25, 1912, p. 201.

[4]Idem, nr. 24, 1916, p. 126.

[5]ANRM, F. R-3401, inv. 2, d. 685,  f. 1-4.

[6]Ibidem, f. 6-11, 14-15.

[7]Ibidem, f. 13, 16-17.

[8]Ibidem, f. 19.