Despre preoția adevărată în Biserica lui Hristos.
pe baza Sfintei Scripturi și a Sfintei Tradiții Bisericești
Învierea morților la Judecata de Apoi,
sau cum savantul Newton a demonstrat
acest adevăr învățăceilor săi
Foarte
mulţi savanţi cu renume mondial au fost şi profund religioşi: fizicianul şi
matematicianul francez Ampere, fondatorul electrodinamicii, fizicianul francez
Becquerel, care a făcut descoperiri In termoelectricitate, matematicianul şi
fizicianul francez Pascal – fondatorul hidrostaticii, matematicianul german
Gauss, care a adus contribuţii importante în matematică, astronomie şi în
fizică, în domeniul magnetismului terestru; fizicianul italian Volta, unul din
fondatorii ştiinţei despre electricitate ș.a.
Marele savant Isaac Newton,
se spune că îşi descoperea capul ori de câte ori auzea pronunţându-se numele
lui Dumnezeu. Fiind încă în viaţă, a pregătit piatra care trebuia să fie
aşezată pe mormântul său, incrustând pe ea numele său şi numindu-se rob al lui
Dumnezeu.
Odată, niște studenți l-au
întrebat pe Newton cum de el, un om atât de învățat, poate crede
în învierea morților la
Judecata de Apoi, doar trupurile lor au putrezit, s-au descompus în praf și
cenușă amestecându-se cu pământul. Savantul a
luat puțină țărână, a pus-o pe
masa laboratorului său și a amestecat-o cu niște pilitură de fier, apoi le-a cerut studenților
să despartă fierul de pământ. „Așa
ceva este imposibil!”, au zis ei. Newton a zâmbit, a luat un magnet cu care, în
câteva clipe a extras particulele de fier din țărână. Apoi le-a zis învățăceilor săi: „Dacă eu pot face așa ceva, atunci cu
atât mai mult și Dumnezeu, Făcatorul cerului și al pământului, care a făcut lumea și oamenii,
poate să adune la sfârșitul
vremurilor toate particulele corpului nostru și să-l învie!”
***
Din
punct de vedere teologic, prin
înviere se înţelege reconstituirea trupului omenesc din elementele din care a
fost compus şi revenirea lui la viaţă, prin unirea lui din nou cu sufletul împreună
cu care a trăit pe pământ. Cu toată identitatea materială, trupurile înviate se
vor deosebi de cele de pe pământ, căci vor fi la fel cu trupul înviat al
Mântuitorului, adică vor fi spirituale, nestricăcioase şi nemuritoare, fără
infirmităţi. Aceste însuşiri nu vor avea decât trupurile celor drepţi şi nu
toate în aceeaşi măsură. Trupurile celor păcătoşi vor fi numai nemuritoare şi
nu vor avea nici una din celelalte daruri ale spiritualităţii.
Protoiereu Ioan Lisnic
IN MEMORIAM:
Vrednicul de pomenire
Protoiereu Mitrofor Nicolae Lisnic
(06.10.1957 - 20.11.2022)
Viitorul preot s-a născut la 6
octombrie 1957, in oraşelul Muhino, raionul Şimanovsk, Regiunea Amur din
Federația Rusă. Localitate unde se aflau în deportare părinții PC Sale, fostul
cântăreț (şi viitorul preot) Grigore Lisnic de la biserica din Gura Căinarului,
Floreşti, împreună cu soţia sa, Nadejda.
Revenind împreună cu părinții la
baştină, a absolvit studiile preuniversitare din localitate, iar în 1982,
Universitatea de Stat "Alecu Russo" din mun. Bălți. Activează în
calitate de pedagog în mai multe şcoli. Se căsătorește cu viitoarea preoteasă
Svetlana împreună cu care au crescut trei copii, fiind un tată grijuliu.
După absolvirea cursurilor şcolii
duhovniceşti în 1995, a fost hirotonit diacon şi în următorul an în treapta de
preot, fiind numit cleric la biserica din Gura Căinarului, Floreşti.
Din luna mai 1996 până la 20 noiembrie
2022, părintele Nicolae a desfășurat o frumoasă activitate misionară și pastorală
în satul Țiplești, Sângerei, cu Biserica "Nașterea Maicii Domnului".
Locuitorii satului Țiplești păstrează vie amintirea și povețele PC Sale.
Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească cu drepții!
Preotul Meletie Ivanov-martirizat în Joia Mare din Săptămâna Patimilor Domnului
Meletie Ivanov s-a născut în anul 1852, în familia
preotului Avacum Ivanov de la biserica din Selemet, jud. Bender. A învățat
întâi la școala din localitate, apoi la Seminarul Teologic din Chișinău,
promoția anului 1875. Tot în acel an a fost hirotonit preot slujind întâi la
Biserica ”Înălțarea Sf. Cruci” din satul Solonceni, jud. Orhei. La data de 4
martie 1878, potrivit cererii înaintate a fost transferat la Biserica ”Sf. Arh.
Mihail” din satul Mihailovca, jud. Bender (în perioada anilor 1776-1812, cât și în perioada
interbelică localitatea s-a numit Bahmutea, în prezent – Mihailovca, r.
Cimișlia).
Preotul Meletie Ivanov
a păstorit credincoșii din Mihailovca până la sfârșitul lunii martie 1917,
fiind martirizat în Joia Mare din Săptămâna Patimilor Domnului. La data de 30
martie/ 12 aprilie, după oficierea slujbei deniei din Joia Mare, preotul,
împreună cu paraclisierul bisericii se întorceau acasă. Ajunși la locuința
preotului, paraclisierul și-a continuat calea spre casa sa. La scurt timp după
despărțire, paraclisierul „a auzit în urmă niște strigăte înăbuțite și zgomot
în curtea preotului”. Întorcându-se în grabă nu l-a mai găsit pe preot a găsit
în fața casei numai pălăria și bastonul lui. La chemarea paraclisierului, s-au
adunat locuitorii satului și după lungi căutări au găsit trupul neânsuflețit al
preotului în fântana din curtea casei parohiale. „Cînd l-au scos afară din
fundul fântânii, părintele Meletie avea capul despicat în două de un corp
tăios, sabie, ori tesac din cele groase și late”. În urma cercetărilor
efectuate așa și nu au mai fost găsiți asasinii. Locuitorii satulu presupuneau,
că preotul lor ar fi fost asasinat de către soldații ruși caucazieni, sau de
către soldați din divizia sălbatică de tunguști care staționau în preajma
comunei.
În anul 1917, Sf. Înviere a Domnului s-a serbat pe data
de 2/15 aprilie, iar Slujba de înmormântare a preotului martir a fost oficiată
la 4/ 17 aprilie, în ziua de marți din
Săptămâna Luminată. Părintele Meletie Ivanov a fost înmormântat în curtea
bisericii din Mihailovca, unde a slujit timp de aproape 4 decenii.
Extras din cartea:
Protoiereu Ioan LISNIC, Clerici ortodocși în închisorile
comuniste: Basarabia, nordul Bucovinei și
Transnistria, Iași, Editura
Stef, 2022, p. 170-171.