luni, 11 decembrie 2023

O întâmplare de front. Sau despre pedeapsa înfricoșătoare a hulitorilor și batjocoritorilor de cele sfinte

 




O întâmplare de front. Sau despre pedeapsa înfricoșătoare a hulitorilor și batjocoritorilor de cele sfinte

 

 


Cititorule, crede ce vrei! Mie însă nu-mi poate zdruncina nimeni credinţa, că atunci s-a petrecut o minune.


Fără să fi făcut o zi de militărie, fără să fi tras vreodată cu arma, fără să fi ştiut că fac parte din lotul preoţilor care urmau să plece pe front, m-am pomenit ca din senin cu o telegramă, prin care mi se punea în vedere să mă prezint cu primul tren la regiment... .

Când am sosit acolo, am avut grijă să întreb dacă e adevărat că au nevoe de mine, socotind că poate va fi vreo farsă, mai ales că data chemării coincidea şi cu 1 Aprilie.

M-am înapoiat acasă să-mi iau cele necesare. Fără să mă preocup de ceea ce mi se punea în geamantan, am fugit la biserică să-mi iau obiectele religioase.

Nu ştiam ce să aleg mai întâi. Le-aşi fi vrut pe toate, ba, dacă mi-ar fi fost cu putinţă, aş fi luat şi biserica cu mine. Când, printre altele, am simţit că am cu mine sf. cruce şi sf. cuminecătură, mi-a dispărut toată teama, socotindu-mă la adăpost, aidoma unui pui sub cloşcă, sau unui copil în braţele mamei. Printre echipamentul ce mi s-a dat, au vruit să-mi dea şi un revolver. Refuzându-l, le-am arătat că îl am de acasă în servietă.

Printre ofiţerii ce i-am cunoscut, dela început m-a izbit un locotenent de rezervă, avocat în viaţa civilă prin mândria şi disprețul lui. Era spaima soldaţilor din regiment de a cărui răutate şi sudălmi nu scăpaseră decât prea puţini. În timpul călătoriei spre front zilnic avusesem discuţiuni aprinse cu el, căci făcea pe liber-cugetătorul, luând în derâdere religia creştină. Cu tot respectul și bunătatea ce i-am arătat, vedeam că mă dispreţueşte, fiind singurul care îl contraziceam în părerile lui şi-l certam din cauza atitudinii faţă de soldaţi. Ura lui n-a mai avut margini, când după câteva zile de front, am făcut un raport la colonel, cerând să se interzică bătaia, mai ales acolo în focul ucigător; pentru că se creia între soldaţi multă mâhnire sufletească. Colonelul, om bun, găsi îndreptăţite arătările mele şi dădu ordin secret către toţi ofiţerii şi gradele inferioare, prin care oprea cu desăvârşire bătaia. De aci începu şi mai mult să mă urască.

Nu mai vorbesc de răzbunările lui josnice, când, în lipsa mea, îmi arunca servieta cu cele sfinte sub pat sau pe jos. Faţă de această purtare, care era o blasfemie pentru cele sfinte și batjocoră pentru persoana mea, n-am făcut niciodată uz de faptul că eu aveam pe umăr o tresă mai mult ca el, ci l-am tratat cu blândeţe şi chiar milă.

Aveam obiceiul ca seara la culcare să le aduc aminte de rugăciune, lui şi celor două ordonanţe ale noastre. Ordonanţei lui tocmai atunci îi găsia de lucru sau începea să-l înjure. Cât de mult l-am rugat să-i dea voie şi ordonanţei lui sa meargă cu mine la biserica dintr-un sat vecin, unde slujeam sărbătoarea! Mi-a fost cu neputinţă să obţin această favoare. Ajunsese bietul Gheorghe să-mi spună, că tot stând mereu lângă păgânul acela o să-i rămână copii orfani. Intr-o dimineață am plecat împreună pe poziţie; el să împartă nişte rachete, iar eu fiind rugat de o companie să n-o dau uitării, deşi mă despărţisem de ea abia de trei zile.

Pe la jumătatea drumului a început o canonadă de artilerie inamică de se cutremura pământul. Am sărit jos de pe cai și am intrat intr-un şanţ, antitanc. Se părea că începem aci să ne cufundăm în pământ, aci că plutim prin văzduh.

Am început să-mi fac semnul sf. cruci şi să rostesc rugăciuni, în taină sau cât puteam de tare, nu mi-am dat seama nici atunci şi nici acum. Gheorghe era şi el aproape, trântit în şanţ.

Locotenentul ţipă la el să nu facă pe placul meu şi-l înjură de sf. cruce şi sf. împărtăşanie, pe care le ştia că le aveam cu mine. Gheorghe însă nu l-a mai ascultat de data aceasta. Înfuriat peste măsură îmi smulge servieta din mâini, o aruncă la câţiva metri afară din şanţ şi rânjeşte diabolic. Împinși de o forţă nevăzută, am sărit afară într-o clipită, eu şi Gheorghe, şi am căzut pe brânci lângă servieta svârlită.

O bubuitură îngrozitoare ne asurzește și... Doamne fie voia Ta! Când m-am trezit din buimăceală, am început să mă pipăi dacă mai sunt viu sau am intrat în veşnicie. Gheorghe şi cu mine eram cu capetele pe servietă şi cu un strat de glod pe spate. Ne-am făcut semnul sf. cruci şi l-am strigat pe locotenent. Nici un răspuns! O schijă il lovise drept în faţă.

Nu-i mai rămăsese din cap decât limba sfârtecată şi cu dinţii înfipţi în ea, poate ca o ultimă remuşcare pentru atâtea blestemuri pe care le pronunţase cu ajutorul ei faţă de divinitate.

Cititorule, crede ce vrei! Mie însă nu-mi poate zdruncina nimeni credinţa, că atunci s-a petrecut o minune.

 

Preot Ioan Şt. Cristache, Lahovari-Vlaşca. O întâmplare de front. În: “Glasul Bisericii”. Foaie de zidire sufletească pentru popor, nr. 11-12, 1945, p. 96-98.

 






  

duminică, 19 noiembrie 2023

Preotul Vasile Homașciuc din nordul Bucovinei, condamnat la moarte prin împușcare

 



Preotul Vasile Homașciuc din nordul Bucovinei,

condamnat la moarte prin împușcare


 

Vasile Homașciuc s-a născut la 3 decembrie 1880, în satul Zadobreni, districtul Sadagura, Bucovina, Imperiul Austro-Ungar (în prezent - raionul Zastavna). Nașterea pruncului a fost primită de moașa Maria Croitor din Zadobreni. Părinții lui Vasile, Andrei Homașciuc și Elena, fiica lui Ioan Andreisciuc, țăran din Zadobreni, se ocupau cu agricultura. Copilul a fost botezat la 4 decembrie în biserica din satul natal de către preotul Alexandru Alexianu, avându-l naș pe  Maxim Covaliuc din Sadagura.

În anul 1908, după absolvirea studiilor teologice, Vasile Homașciuc a fost numit de către autoritățile bisericești, cântăreț la Biserica”Sf. Arh. Mihail și Gavriil” din Zadobreni, satul său de baștină, unde a slujit în calitate de căntăreț mai mult de două decenii. După hirotonia în treapta de preot a slujit la parohii din cadrul Mitropoliei Bucovinei. În anul 1940 era preot la biserica din Zadobreni.

În primul an de ocupație sovietică (1940-1941) a Basarabiei, nordului Bucovinei și a Ținutului Herța, părintele a continuat să slujească la biserica din Zadobreni, până în luna septembrie 1940, cand a fost arestat de către colaboratorii secției NKVD și încarcerat în închisoarea din Cernăuți. Era acuzat și etichetat ca „element social periculos”. 

Judecata a avut loc la data de 18 ianuarie 1941, în cadrul unei ședințe a Judecătoriei Regionale din Cernăuți, preotul Vasile Homașciuc fiind condamnat la pedeapsa capitală, moarte prin împușcare. A decedat la 18 noiembrie 1941, fiind în detenție într-un lagăr din interiorul URSS.



Extras din cartea: 

Protoiereu Ioan LISNIC. Clerici ortodocși în închisorile comuniste: Basarabia, nordul Bucovinei și Transnistria. Iași, Editura Stef, 2022, p. 167-168.







joi, 5 octombrie 2023

Despre Taina Sf. Maslu. Combaterea sectelor raționaliste VII

 



Despre Taina Sf. Maslu.
Combaterea sectelor raționaliste VII

 


  “De este cineva bolnav între voi? Să cheme preoții Bisericii și să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, în numele Domnului. Și rugăciunea credinței va mântui pe cel bolnav și Domnul îl va ridica, și de va fi făcut păcate se vor ierta lui“ (Iacov, 5, 14-15).  

 












  M. A. Calnev. Combaterea sectelor raționaliste VII. Despre Taina Sfântului Maslu. Editura Asociației "Uniunea Culturală Bisericească" din Chișinău, 1928. Tipografia Eparhială, str. Haralampie 42, p. 29 - 38.

 







luni, 11 septembrie 2023

Despre cinstirea Sfintelor Icoane. Combaterea sectelor raționaliste X



Despre cinstirea Sfintelor Icoane.


Combaterea sectelor raționaliste X

 


 Neoprotestanții români folosesc Biblia tradusă de Dumitru Cornilescu. Traducerea lui Cornilescu este tendențioasă, fiindcă termeni care se referă în mod clar la idoli și idolatrie sunt redați prin „icoane”, inducând în eroare un cititor neinstruit din zilele noastre. (De ce neoprotestanții confundă icoana cu idolul? ---> https://almihaila.wordpress.com/2019/03/11/de-ce-neoprotestantii-confunda-icoana-cu-idolul/ ) Sectanții nu pot arăta nici un loc din Sf. Scriptură împotriva cinstirii Sf. Icoane și aduc exemple din Biblia lor, părtinitoare și chiar deformantă,  numai locurile unde se vorbește de idoli și de chipuri cioplite, dar nu de icoane!

 

 








 







  M. A. Calnev. Combaterea sectelor raționaliste X. Despre cinstirea Sfintelor Icoane. Editura Asociației "Uniunea Culturală Bisericească" din Chișinău, 1930. Tipografia Eparhială, str. Haralampie 42, p. 35 - 63. 









 

miercuri, 30 august 2023

Despre ungerea cu Sf. Mir. Combaterea sectelor raționaliste VI

 


Despre ungerea cu Sf. Mir.

Combaterea sectelor raționaliste VI 


 

Ungerea cu Sf. Mir este Sf. Taină care se săvârșește după Sf. Botez. Ea constă în ungerea părților trupului celui botezat cu mir sfințit de episcop prin pronunțarea cuvintelor: „Pecetea darului Sfântului Duh”, transmițându-i-se darul Sfântului Duh pentru întărirea și dezvoltarea puterilor lui duhovnicești prin care va câștiga viața veșnică.

Ungerea cu Sf. Mir se face fiecărui creștin, pentru că primind iertare de păcate prin Sf. Botez să primească această Taină „arvuna Duhului în inimile voastre” (II Corint., 1, 21-22), ca întărit în luptă cu răul și condus în viața sa de Duhul Sfânt, să atingă sfințenia posibilă, dispoziția sufletească creștină și prin aceasta și mântuirea veșnică.

La început, însăși Sf. Apostoli pogorau asupra celor botezați darul Sf. Duh prin punerea mâinilor (Fapte, 8, 14-17, 19), dar când numărul credincoșilor s-a mărit în așa chip că Sf. Apostoli nu mai puteau singuri să-și pună mâinile pretutindenea asupra numeroșilor credincoși, ei au înlocuit atunci punerea mâinilor prin ungerea cu Sf. Mir (I Ioan, 2, 20, 27; II Corint., 1, 21-22), orânduind să se săvârșească de către episcopii și presfiterii bisericilor, care o și săvârșesc asupra tuturor celor botezați din vremea Sf. Apostoli până acum și o vor săvârși până la sfârșitul lumii.

Botezul și ungerea cu Sf. Mir sunt două Taine deosebite. Sf. Apostoli ne învață ca să le deosebim una de alta (Fapte, 2, 38; Evrei, 6, 1-6).

Odată cu Sf. Botez, fiecare creștin trebuie să primească și ungerea cu Sf. Mir, care înlocuia încă din timpul Sf. Apostoli punerea mâinilor, care dă celui botezat darurile Sf. Duh pentru întărirea vieții lui duhovnicești. Această mare taină nu o pot săvârși nici mirenii și nici diaconii bisericii. Ea se săvârșește de către urmașii Sf. Apostoli – episcopii – și de către cei hirotoniți de ei, presviterii bisericii.

Comunitățile sectante, despărțite de Sf. Biserică a lui Hristos, care nu au episcopi legali apostolici nu pot avea nici Mir și nici ungerea cu Sf. Mir. Acela care nu are asupra sa pecetea dumnezeiască de ungere cu Sf. Mir, acela nu este creștin și nici urmaș al vieții veșnice, căci este lipsit de comunicarea cu Sf. Duh fără ajutorul darului căruia nimeni nu se mântuiește. Dar și creștinii, primind prin sfânta ungere darurile Sf. Duh, trebuie să se păzească curați și neprihăniți ca prin greșalele lor să nu depărteze de la sine pentru totdeauna Duhul cel dumnezeiesc și să nu se supună veșnicei judecăți.       

 

  







  M. A. Calnev. Combaterea sectelor raționaliste VI. Despre ungerea cu Sf. Mir. Editura Asociației "Uniunea Culturală Bisericească" din Chișinău, 1927. Tipografia Eparhială, str. Haralampie 42, p. 1 - 12.

 






marți, 15 august 2023

Despre Sfântul Botez. Combaterea sectelor raționaliste V

 



Despre Sfântul Botez.
Combaterea sectelor raționaliste V

 

Rânduiala Sf.Botez, Molitvenic, Râmnic, 1730

 Omul nebotezat nu poate să intre în Impărăția lui Dumnezeu (Ioan, 3, 5; I Corint., 15, 50; Apoc., 1, 27). De aceea trebuie să-i botezăm și pe copii (Ioan, 3, 5; Fapte, 2, 38-39). Copiii și fără de credință pot să primească sfințire de la Dumnezeu și harul Sfântului Duh (Ieremia, 1, 5; Judecători, 13, 4-7; Luca, 1, 15; Matei, 21, 15-16; Psal., 21, 10-11; Matei, 19, 15).

Copiii se botează pe temeiul credinței părinților, nașilor și săvârșitorilor acestei taine (Matei, 8, 5-13; 15, 22-28; 17, 15-18; 9, 1-2). Botezul a înlocuit tăierea împrejur, care se săvârșea asupra copiilor (Facere, 17, 10-14; Luca, 2, 21; Colos., 2, 11-13) .

Făgăduința pentru botez a fost dată și copiilor (Fapte, 2, 38-39). Temeiurile cele mai de seamă privitoare la botezul copiilor (Ioan, 3, 5; Fapte, 2, 38-39).



 












  M. A. Calnev. Combaterea sectelor raționaliste V. Despre Sfântul Botez. Editura Asociației "Uniunea Culturală Bisericească" din Chișinău, 1926. Tipografia Eparhială, str. Haralampie 42, p. 29 - 52.











 

vineri, 11 august 2023

Despre harul dumnezeiesc mântuitor. Combaterea sectelor raționaliste V

 



Despre harul dumnezeiesc mântuitor.       Combaterea sectelor raționaliste V

Unde nu există ierarhia după lege, acolo lipsesc și Sfintele Taine ale Bisericii, în care se dă păcătoșilor, harul dumnezeiesc, însă unde nu este har nu-i nici mântuire, așa cum ne învață Sf. Scriptură: “prin harul Domnului nostru Iisus Hristos, credem că ne vom mântui“ (Fapte, 15, 11). Dar nu s-a zis “mântuiți suntem deja“, “ca și aceia“, adică păgânii.

Afară de păcatele iertate prin Sf. Taină a Botezului, omul săvârșește și multe alte păcate după Botez, pe parcursul întregii sale vieți. Dacă ne vom pocăi de păcatele acestea, atunci prin harul dumnezeiesc care se transmite prin Sf. Taine, ne vom mântui, iar dacă nu, atunci vom muri sufletește din cauza voinței noastre rele (Luca, 13, 3). Pentru aceasta și Sf. Apostol Ioan învață, că deși  “acum fii ai lui Dumnezeu suntem, încă nu s-a arătat că vom fi“   (I Ioan, 3, 2), pentru aceasta și Sf. Apostol Pavel zice: “Prin nădejde ne-am mântuit; însă nădejdea care se vede nu este nădejde, că ceea ce vede cineva (cum, de pildă, sectanții cred că ei sunt deja mântuiți și la judecata lui Dumnezeu nu vor veni), pentru ce să și nădăjduiască? Îar dacă ceea ce nu vedem nădăjduim, prin răbdare așteptăm“ (Rom., 8, 24-25).

Ne mântuim nu prin credință și fapte bune, ci prin harul dumnezeiesc; credința și faptele ne dau nouă numai drept, numai apropierea de a primi în dar. Harul mântuitor se dă în Sf. Taine ale Bisericii pe care au dreptul de a le săvâși numai pastorii ei legali. Sectanții, despărțindu-se de Biserica Adevărată, “s-au îndepărtat de Hristos și au căzut din har“ (Gal., 5, 4), din harul dumnezeiesc care curăță păcatele, pentru aceasta, dacă nu se vor pocăi, nefiind spălați de păcate, nu vor moșteni împărăția cerească, fiindcă “în cetate nu va întra tot ce este spurcat“ (Apoc., 21, 27).    

 




                     







  M. A. Calnev. Combaterea sectelor raționaliste V. Despre harul dumnezeiesc mântuitor. Editura Asociației "Uniunea Culturală Bisericească" din Chișinău, 1926. Tipografia Eparhială, str. Haralampie 42, p. 1 - 27.