Apariție editorială: Clerici ortodocși în închisorile comuniste: Basarabia, nordul Bucovinei și Transnistria. Volumul IV

Apariție editorială: 

Clerici ortodocși în închisorile comuniste:
Basarabia, nordul Bucovinei și Transnistria. 
Volumul IV

LISNIC, IOAN. Clerici ortodocși în închisorile comuniste: Basarabia, nordul Bucovinei și Transnistria / Protoiereu Ioan Lisnic – Iași : Stef, 2026, 463 p.: ISBN 978-630-324-726-7.

Această lucrare continuă demersul început prin volumele Clerici ortodocși din Basarabia și Bucovina de Nord în închisorile comuniste, Clerici ortodocși din Basarabia și Transnistria în închisorile comuniste și Clerici ortodocși în închisorile comuniste: Basarabia, nordul Bucovinei și Transnistria, vol. III, semnate de același autor și publicate în anii 2018, 2019 și 2022.

Prezentul studiu își propune să contribuie la aprofundarea cunoașterii persecuțiilor îndreptate împotriva clericilor și credincioșilor ortodocși din Basarabia, nordul Bucovinei și Transnistria în perioada regimului sovietic. Cercetarea are la bază valorificarea fondurilor arhivistice din Republica Moldova, România și Ucraina, precum și a surselor documentare și bibliografice edite, reunind informații inedite despre destinele unor persoane care au avut de suferit pentru credința lor. Studierea acestor documente permite reconstituirea unor biografii marcate de arestări, deportări, condamnări, detenție și, în numeroase cazuri, de moarte martirică.

Fondurile arhivistice sovietice păstrează un număr impresionant de dosare penale, de anchetă și de urmărire întocmite împotriva clericilor ortodocși. O mare parte dintre acestea nu au fost încă cercetate, iar numărul total al preoților, monahilor și credincioșilor persecutați de autoritățile comuniste rămâne necunoscut. Fiecare dosar descoperit completează imaginea unei politici sistematice de reprimare a vieții religioase, desfășurată prin arestări arbitrare, înscenări judiciare, deportări și condamnări la ani grei de detenție în lagărele de muncă ale Uniunii Sovietice.

 Lucrarea de față reprezintă al patrulea volum din seria dedicată clericilor și credincioșilor ortodocși persecutați de regimul comunist. Fiecare dintre volumele precedente a avut drept obiectiv valorificarea documentelor arhivistice identificate până la momentul publicării și aducerea în atenția cercetătorilor și a publicului larg a unor parcursuri de viață mai puțin cunoscute. Primul volum cuprinde biografiile a 320 de victime ale regimului sovietic, al doilea prezintă alte 60 de cazuri ale martirilor închisorilor comuniste, iar cel de-al treilea reunește informații despre peste 160 de clerici persecutați. Volumul de față completează această serie prin prezentarea a peste 150 de noi cazuri, identificate în urma cercetărilor recente desfășurate în arhivele din Republica Moldova, România și Ucraina.

Această lucrare continuă demersul început prin volumele Clerici ortodocși din Basarabia și Bucovina de Nord în închisorile comuniste, Clerici ortodocși din Basarabia și Transnistria în închisorile comuniste și Clerici ortodocși în închisorile comuniste: Basarabia, nordul Bucovinei și Transnistria, vol. III, semnate de același autor și publicate în anii 2018, 2019 și 2022. Noul volum nu reprezintă doar o continuare cronologică a cercetărilor anterioare, ci și o extindere substanțială a bazei documentare, prin identificarea unor noi dosare și prin completarea informațiilor referitoare la persoane deja cunoscute.

Elaborarea prezentului volum s-a desfășurat pe parcursul a patru ani, perioadă în care au fost identificate, analizate și valorificate numeroase dosare de urmărire penală și de condamnare ale clericilor persecutați de autoritățile sovietice. Principala bază documentară a cercetării este constituită de fondurile Agenției Naționale a Arhivelor din Republica Moldova, în special de Fondul arhivistic nr. R-3401, „Colecția documentelor persoanelor supuse represiunilor politice în perioada regimului sovietic totalitar”, alcătuit din trei inventare, precum și de Fondul nr. R-3046, „Împuternicitul Consiliului pentru Problemele Bisericii Ortodoxe Ruse pe lângă Consiliul de Miniștri al URSS pentru RSSM”. Fondul arhivistic nr. R-3401 cuprinde dosarele transferate spre păstrare permanentă de la Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova și de la Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova, pe măsura declasificării acestora. O contribuție deosebit de importantă la completarea fondului a constituit-o transferarea, în iunie 2025, a aproximativ 20.000 de dosare ale persoanelor deportate în perioada regimului sovietic, provenite din arhiva Ministerului Afacerilor Interne și transmise Agenției Naționale a Arhivelor pentru păstrare permanentă. Aceste dosare sunt incluse în cel de-al treilea inventar al fondului arhivistic respectiv.

Cercetarea acestor documente a evidențiat faptul că procesul de declasificare și de reabilitare juridică a victimelor represiunilor politice s-a desfășurat neuniform și s-a întins pe parcursul mai multor decenii. Unele dosare au fost declasificate imediat după proclamarea independenței Republicii Moldova, în timp ce altele au devenit accesibile cercetătorilor abia în ultimii ani, inclusiv în cursul anului 2025. În mod similar, hotărârile de reabilitare au fost adoptate la date diferite, în funcție de fiecare caz în parte. Astfel, preotul Vladimir Varticeanu, fost paroh al bisericii din Copceac, Volintiri (astăzi raionul Ștefan Vodă), a fost reabilitat de Procuratura Republicii Moldova abia în anul 2005, la peste o jumătate de secol de la condamnarea sa. Situația este însă și mai gravă în cazul unor clerici care, până în prezent, nu au fost reabilitați din punct de vedere juridic. În dosarele lor de arhivă lipsește decizia Procuraturii Republicii Moldova privind anularea sentințelor pronunțate de organele represive sovietice și constatarea caracterului nelegal al condamnărilor.

Printre cei care figurează încă, din punct de vedere formal, cu statutul de persoane condamnate se numără preotul Iacob Briuhovețchi, fost slujitor al Catedralei din Tiraspol, preotul Petru Budeanu, ultimul paroh până la închiderea bisericii din Ghidighici (Chișinău), preotul Mihail Guma, fost paroh al bisericii din Ruseștii Noi, fostul raion Kotovski, precum și cântărețul bisericesc Trifon Crețu, slujitor al bisericii din Mașcăuți, fostul raion Susleni (astăzi raionul Criuleni). Menținerea acestor condamnări în evidențele oficiale demonstrează că procesul de restabilire a adevărului istoric și juridic privind victimele represiunilor comuniste nu este încă încheiat și că există numeroase cazuri care necesită o reexaminare din partea autorităților competente.

Cazul unor preoți se înscrie în tiparul represiunilor aplicate clerului în perioada regimului sovietic, când apartenența la o structură religioasă sau simpla exercitare a misiunii pastorale putea fi interpretată drept activitate „antisovietică”. Limbajul acuzațiilor și caracterul formal al procedurilor reflectă mecanismele represive ale epocii, în care vinovăția era adesea prezumată și „dovedită” prin materialele întocmite de anchetă. Reabilitarea lor tardivă, produsă abia în contextul schimbărilor politice de la sfârșitul anilor ’80, constituie nu doar o recunoaștere juridică a nevinovăției lor, ci și o confirmare a caracterului abuziv al condamnărilor pronunțate împotriva clerului în deceniile anterioare.

La elaborarea acestui volum au fost cercetate documente provenite din mai multe fonduri arhivistice. Dintre acestea se remarcă Arhiva Mitropoliei Chișinăului și a Întregii Moldove, inclusiv dosarele personale ale unor clerici, precum și documente din cadrul Arhivelor Naționale ale României, respectiv fondurile Arhiva C.C. al P.M.R. (București), Comisiunea Monumentelor Istorice, Ministerul Cultelor și Artelor și Serviciul Județean Olt, fondul Prefectura județului Romanați. De asemenea, au fost cercetate dosarele de acuzare ale unor clerici din fostele județe basarabene Cetatea Albă și Ismail. O parte dintre documente se păstrează la Arhiva din Odesa, filiala Ismail, iar dosarele de acuzare au fost consultate în fondul Persoane reprimate de regimul sovietic al Arhivei de Stat a Regiunii Odesa, precum și în cadrul Arhivei Direcției Regionale Odesa a Serviciului de Securitate al Ucrainei.

Accesul la o parte dintre aceste dosare a fost posibil datorită sprijinului generos al cercetătoarei Galina Skomorokhova din Odesa, căreia îi adresez sincere mulțumiri pentru disponibilitatea și ajutorul oferit. Îmi exprim, de asemenea, recunoștința față de toți prietenii și colaboratorii care au contribuit, prin informațiile puse la dispoziție, la reconstituirea biografiilor incluse în acest volum. Totodată, adresez mulțumiri prietenilor și colegilor de la Cernăuți, care mi-au oferit documente și informații privind activitatea unor clerici din regiune. Cu sprijinul acestora au fost cercetate și mai multe dosare din cadrul Arhivei de Stat a Regiunii Cernăuți.

Scopul principal al lucrării este recuperarea memoriei istorice a clericilor și credincioșilor ortodocși care au fost victime ale represiunii sovietice și integrarea biografiilor lor în istoria Bisericii Ortodoxe și a comunităților din care au făcut parte. Dincolo de valoarea documentară a fiecărei biografii, aceste mărturii ilustrează dimensiunea umană a persecuției religioase și evidențiază curajul celor care au rămas statornici în credință în fața intimidărilor, a anchetelor și a represiunii.

Volumul nu își propune să ofere o imagine exhaustivă asupra fenomenului represiunii împotriva clerului ortodox, întrucât numeroase fonduri arhivistice rămân insuficient cercetate sau inaccesibile. Cercetarea trebuie privită ca o etapă într-un proces mai amplu de recuperare documentară, care va permite, pe măsura identificării unor noi surse, completarea listei victimelor și aprofundarea cunoașterii mecanismelor represive utilizate de autoritățile sovietice împotriva Bisericii.

 Prin publicarea acestor documente și biografii, autorul urmărește nu doar îmbogățirea cercetării istorice, ci și cinstirea memoriei celor care au suferit pentru credința lor. Recuperarea acestor nume constituie un act de restituire istorică și morală, contribuind la o mai bună înțelegere a uneia dintre cele mai dramatice pagini din istoria Bisericii Ortodoxe din spațiul dintre Prut și Nistru și din celelalte teritorii românești aflate sub dominația regimului sovietic. Totodată, acest demers reprezintă o expresie a responsabilității de a păstra vie memoria celor care și-au mărturisit credința cu prețul libertății, al suferinței sau chiar al vieții.

                                                                      Autorul

Se împlinesc 38 de ani de la trecerea în veșnicie a preotului Iacov Bădărău

 

Se împlinesc 38 de ani de la trecerea 
în veșnicie a preotului Iacov Bădărău

Iacov Bădărău s-a născut la 10 octombrie 1901, în familia lui Simeon și a Ecaterinei Bădărău (Bodariov), din satul Isacova, jud. Orhei. A fost botezat la 13 octombrie 1901, în biserica din satul natal, de către preotul Alexandru Glijinschi, avându-l drept ajutor pe cântărețul bisericesc Roman Homițchi. Nașul de botez al pruncului a fost Onufrie Tomșa, proprietar din Isacova. Potrivit unei hotărâri a Judecătoriei ocolului rural Orhei din 10 august 1922, Iacov Bădărău a fost adoptat de soții Ion și Achilina Dodon din com. Zahoreni, jud. Orhei. Adoptarea pare să fi survenit în urma pierderii părinților săi, fapt care ar putea explica schimbarea ulterioară a numelui și includerea numelui Dodon în actele sale. După absolvirea studiilor pregătitoare, Iacov Bădărău și-a continuat formarea la Școala Spirituală și, ulterior, la Seminarul Teologic din Chișinău. În vara anului 1916, fiind înscris în documentele școlare sub numele de Bodariov, a fost promovat în clasa a III-a a Școlii Spirituale. Mai târziu, și-a continuat studiile la Seminarul Teologic din Chișinău, pe care l-a absolvit în anul 1925, fiind înscris în actele seminarului sub numele de Bădărău-Dodon[1].

După absolvirea studiilor seminariale, teologul Iacov Bădărău-Dodon a fost numit pedagog la Seminarul Teologic din Chișinău, activând în această funcție timp de patru ani. La 23 septembrie 1928 a fost hirotonit în treapta de diacon la biserica seminarială, iar un an mai târziu, la 16 septembrie 1929 a fost hirotonit preot pe seama Bisericii ”Sf. Arhanghel Mihail” din  localitatea Dahnovici, com. Ciuciuleni, jud. Lăpușna. În 1937, peste opt ani de activitate pastorală a fost transferat la Biserica ”Acoperemântul Maicii Domnului” din Stolniceni, același județ. Timp de doi ani a învățat și la Facultatea de Teologie din Chișinău.

În primul an de ocupație sovietică a Basarabiei (1940–1941), preotul Iacov Bădărău-Dodon s-a refugat peste Prut. În perioada refugiului a slujit la Biserica ”Sf. Ioan Botezătorul” din orașul Corabia, jud. Romanați. În următorul an revine la Stolniceni, unde a slujit până în 1944. După cel de-al doilea refugiu, timp de cinci ani a slujit la Biserica ”Sf. Nicolae” din Minjir, raionul Cărpineni, îndeplinind și funcția de protopop al raioanelor Cărpineni și Leova. La 18 martie 1949 a fost transferat la Orhei, devenind parohul Bisericii ”Sf. Nicolae” din acest oraș. Ulterior, părintele Iacov a fost numit protopop al raioanelor Orhei, Chiperceni, Susleni și Criuleni[2]. Din 1962 până în 1975 a slujit la  Biserica ”Sf. Dimitrie” din Orhei.

Părintele Iacov Bădărău, în anul 1975, din cauza bolii, s-a retras din activitatea clericală, fiind trecut la pensie. De-a lungul anilor de slujire, s-a dovedit a fi un păstor vrednic și râvnitor, statornic preocupat de buna rânduială a bisericii și de cultivarea vieții duhovnicești și parohiale, mai ales în vremurile grele de prigoană împotriva Bisericii.  Pentru rodnica sa activitate pastorală și misionară, în anul 1970 a fost distins cu una dintre înaltele decorații bisericești – mitra.  

La 12 septembrie 1978, părintele Iacov Bădărău și-a încheiat călătoria pământească, la vârsta de 77 de ani. Trupul său a fost așezat spre veșnică odihnă lângă peretele nordic al bisericii[3] în care și-a desfășurat ultimii ani de slujire pastorală, rămânând astfel pentru totdeauna aproape de sfântul locaș pe care l-a slujit cu credință și dragoste.   

 

 

  

                  Protoiereu Ioan Lisnic

---

[1]ANA, F. 211, inv. 5, d. 580, f. 68; KEB, nr. 32-33, 1916, p. 190; Revista „Luminătorul”, nr. 14, 1925, p. 15.

[2]ANA, F. R-3046, inv. 1, d. 20, f. 61; „Журнал Московской Патриархии”, nr. 9, 1979, p. 28; Viaţa Bisericească în Oltenia. Anuarul Mitropoliei Olteniei. Craiova: Tipografia Sf. Mitropolii a Olteniei, Râmnicului şi Severinului, 1941, p. 801; „Anuarul Arhiepiscopiei Chişinăului”. Chişinău: Tipografia Eparhială „Cartea Românească”, 1930, p. 50; Alexandru Cerga. Bisericile Basarabiei. Dicționar enciclopedic. Vol. IV. Chișinău: Lexon-Prim, 2020, p. 788, 795.

[3]„Журнал Московской Патриархии”, nr. 9, 1979, p. 28; Alexandru Cerga, op. cit.

Contribuții la biografia Sfintei Mărturisitoare Blandina de la Iași. Date documentare privind părinții și familia sfintei

 

Contribuții la biografia Sfintei Mărturisitoare Blandina de la Iași.

 Date documentare privind părinții și familia sfintei  

           La 1 iulie 2025, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea a 16 femei care s-au remarcat prin viața lor sfântă și prin mărturisirea credinței. Printre acestea se regăsesc mucenițe, monahii, soții de domnitori, mame de sfinți și mărturisitoare. Între noile sfinte canonizate se numără și Blondina Gobjila (1906–1971), originară din Basarabia,   mărturisitoare a credinței. A fost învățătoare și a îndurat, timp de 15 ani, detenția în lagăre și deportarea în Siberia. Pentru statornicia și jertfa sa a fost trecută în rândul sfinților cu titulatura de Sfânta Mărturisitoare Blandina de la Iași, ziua de prăznuire fiind stabilită la 24 mai[1].

        În materialele publicate până în prezent despre viața Sfintei Blandina se regăsesc puține informații referitoare la părinții săi, studiile pe care le-a urmat, precum și la familia soțului ei. În rândurile următoare ne propunem să aducem în atenție câteva aspecte și momente mai puțin cunoscute din viața sa, care nu au fost prezentate până acum.

        Sfânta Blandina s-a născut la  24 februarie 1906, în localitatea Grușeveți, jud. Hotin fiind mezina familiei preotului Zaharia și a preotesei Serafima Popovici. Tatăl ei, preotul Zaharia Popovici s-a născut la 4 februarie 1879, în familia cântărețului Filip Popovici slujitor la biserica din satul Trinca, jud. Hotin. În același an, dascălul Filip Popovici a fost transferat în funcția de cântăreț la biserica din târgul Briceni, din același județ.

        După absolvirea școlii primare, tânărul Zaharia Popovici și-a continuat studiile la Școala Spirituală din Edineț, iar începând cu anul 1896 a urmat cursurile Seminarului Teologic din Chișinău, pe care l-a absolvit în anul 1904. În același an s-a căsătorit cu Serafima, iar la 10 octombrie 1904 a fost hirotonit preot pe seama Bisericii ”Sf. Nicolae” din satul Grușeveți, jud. Hotin. În această parohie și-a desfășurat activitatea pastorală timp de 15 ani.

      La data de 15 septembrie 1919, preotul Zaharia Popovici a fost transferat slujitor la Biserica ”Nașterea Maicii Domnului” din localitatea Rediu-Mare, jud. Soroca. Ulterior, la 15 februarie 1920 a fost numit paroh al Bisericii ”Buna Vestire” din Cernoleuca, același județ. În această perioadă, fiica sa, Blondina, viitoarea Sfântă Blandina, era elevă în clasa a IV-a a Școlii Eparhiale de Fete din Chișinău[2], unde își continua formarea intelectuală și duhovnicească.

       Părintele Zaharia Popovici a slujit fără întrerupere la biserica din Cernoleuca până în anul 1951. A trecut la Domnul în ultimele luni ale anului 1951 sau la începutul anului 1952. A fost înmormântat în partea de răsărit a altarului bisericii în care a slujit mai bine de trei decenii. Mormântul preotului se păstrează până în prezent[3].

       La 26 martie 1926, Blondina, fiica preotului Zaharia, s-a căsătorit cu Gheorghe Gobjilă, inginer agronom, fiul preotului Ioan Gobjilă, parohul Bisericii ”Sf. Nicolae” din satul Copciac, jud. Tighina. După căsătorie, cei doi s-au stabilit la Căușeni, unde au trăit și și-au desfășurat activitatea profesională. Un an mai târziu, în 1927, s-a născut unicul lor fiu, Veceslav, care mai târziu, a urmat aceeași profesie ca și tatăl său, devenind inginer.

        În anul 1940, după ocuparea Basarabiei de către sovietici, tânăra familie Gobjilă intenționa să se repatrieze în România. Planul lor a atras însă atenția autorităților sovietice, iar cei doi soți au fost arestați. Gheorghe Gobjilă a fost reținut la 24 aprilie 1941 de colaboratorii Secției raionale Căușeni a NKVD, fiind acuzat că ar fi fost „membru al unei organizații antisovietice”. La aproape două luni distanță, la 17 iunie 1941, a fost arestată și Blondina Gobjilă, viitoarea sfântă, sub acuzația de „agitație antisovietică”. Ambii soți au fost încarcerați în închisoarea din Kazan, RASS Tătară și condamnați la câte 8 ani de privare de libertate în lagăre de muncă forțată. În condițiile inumane de detenție, agravate de subnutriție, Gheorghe Gobjilă s-a stins din viață, la 27 mai 1943.

       După opt ani de detenție, la 21 iunie 1949, Blondina Gobjilă a fost eliberată, însă i s-a stabilit domiciliul forțat în regiunea Novosibirsk. Anii de detenție și deportare au fost marcați de greutăți, lipsuri și muncă istovitoare în cadrul unui colhoz. După moartea preotului Zaharia Popovici, mama Blondinei, preoteasa Serafima, s-a alăturat fiicei sale în deportare. Timp de câțiva ani, cele două au împărțit aceeași soartă, trecând împreună prin greutățile și lipsurile exilului, dar și prin puținele momente de bucurie. Departe de locurile natale, preoteasa Serafima Popovici și-a încheiat viața la 22 februarie 1955.

        Blondina Gobjilă a fost eliberată din exil în iunie 1956, iar la 12 ianuarie 1957 s-a dispus încetarea procesului penal atât în cazul ei, cât și al soțului său, Gheorghe Gobjilă, decedat în detenție. Câteva zile mai târziu, Blondina Gobjilă a primit pașaportul românesc și a pornit spre Iași. Aici avea să-și petreacă restul vieții pământești, slujind și rugându-se zi de zi în Catedrala Mitropolitană[4]. Între zidurile acestei sfinte catedrale, și-a consacrat întreaga viață slujirii lui Dumnezeu, rugăciunii și apropierii de cele sfinte.

 

                                                            Protoiereu Ioan Lisnic                                                                                                      

---

[1]Comunicat de presă: Canonizarea a 16 femei cu viață sfântă. Agenția de știri BASILICA.RO, 1 iulie 2025. Sursa: https://basilica.ro/comunicat-de-presa-canonizarea-a-16-femei-cu-viata-sfanta/ ; Suferințele mamei Blondina (1906-1971), o martiră a Siberiei. Ediția a 3-a. Editura Mănăstirii Sihăstria, 2010; PS Episcop Veniamin al Basarabiei de Sud. Blandina Gobjilă răsărită din pământul sfânt al Basarabiei o mărturisitoare în temnițele comuniste. Sursa: https://episcopiabasarabieidesud.md/articol/311

[2]П.А. Лотоцкiй. Списокъ и краткiя бiографiи окончившихъ полный курсъ Кишиневской Духовной Семинарiи (1813-1913 г.г.). Кишиневъ: Епархiальная типографiя, 1913, p. 136;  Episcopia Hotimului. Anuar, Chişinău: Tipografia Eparhială ”Cartea Românească”, 1930, p. 146; Alexandru Cerga. Bisericile Basarabiei. Dicționar enciclopedic. Vol.II. Chișinău. „Tipografia Centrală”, 2016, p. 174; ; Кишиневскiа Епархiальныя Въедомости, nr. 14, 1896, p. 410; nr. 13, 1904, p. 209; Revista ”Luminătorul”, nr. 8, 1920, p. 4.

 

[3]Informațiile și fotografia mormântului preotului Zaharia Popovici ne-au fost oferite cu multă bunăvoință și dragoste de către actualul paroh al bisericii din Cernoleuca (Dondușeni), părintele Andrei Munteanu.  

[4]ANA, F. 3401, inv. 1, d. 3849; Cartea Memoriei. Catalog al victimelor totalitarismului comunist. Vol. I, Chişinău, 1999, p. 414; Suferințele mamei Blondina (1906-1971), o martiră a Siberiei.

Mormântul Pr. Zaharia Popovici situat în partea de răsărit a altarului 

bisericii din Cernoleuca, raionul Dondușeni

Tipografia Eparhială din Bălți–edificată în timp record, în mai puțin de cinci luni (1939)

 

Tipografia Eparhială din Bălți –

edificată în timp record, în mai puțin de cinci luni (1939)

           În orașul de reședință al Episcopiei Hotinului, la Bălți, în anul 1939 a început construcția clădirii destinate Tipografiei Eparhiale. Lucrările au fost inaugurate la 22 iunie 1939, după oficierea solemnei slujbe de punere a pietrei de temelie de către Preasfințitul Episcop Tit al Hotinului, cu reședința la Bălți (1935–1940). Edificiul a fost realizat într-un timp record, toate lucrările fiind încheiate la 1 noiembrie 1939, în mai puțin de cinci luni.

       Clădirea a fost ridicată pe terenul viran din apropierea atelierelor eparhiale, după planurile și devizul întocmite de Serviciul Eparhial de Arhitectură. Construcția, cu o lungime de 38 m și o lățime de 11 m, era alcătuită din parter și etaj.

        La parter, în cele nouă încăperi, a fost instalată tipografia, dotată cu trei mașini de tipar, o instalație completă de legătorie și cartonaj, precum și o secție de zețărie echipată cu litere românești, grecești, chirilice, ebraice și cu caractere pentru note muzicale. La etaj se aflau apartamentele destinate familiilor administratorilor și lucrătorilor tipografiei.

       Inaugurarea Tipografiei Eparhiale a coincis cu aniversarea a patru ani de arhipăstorire a Preasfințitului Tit în fruntea Episcopiei Hotinului, eveniment care a evidențiat importanța acestei instituții pentru dezvoltarea vieții bisericești, culturale și editoriale a eparhiei.

          De-a lungul timpului și până în prezent, clădirea fostei Tipografii Eparhiale și-a păstrat destinația legată de activitatea editorială. Deși instituția și-a schimbat statutul, devenind o tipografie civilă, edificiul a continuat să fie utilizat în scopul pentru care a fost construit inițial.

 

 

Sursa: Protoiereu Ioan Lisnic, Episcopia Hotinului cu reședința la Bălți (1923–1944), Editura „Labirint”, Chișinău, 2014.  

         Clădirea fostei Tipografii Eparhiale din Bălți. 

                Or. Bălți, str. 31 august 1989, nr. 22.

 

           

Ctitorii ale medelnicerului Enache Panaioti

Ctitorii ale medelnicerului Enache Panaioti

Medelnicerul Enache Panaioti face parte din categoria boierilor moldoveni de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea care și-au legat numele nu doar de activitatea administrativă și de stăpânirea unor moșii, ci și de susținerea vieții religioase și culturale din nord-estul Moldovei. Activitatea ctitoricească a lui Enache Panaioti este legată de moșiile pe care le stăpânea în fostele ținuturi ale Iașilor și Sorocii, unde a sprijinit edificarea și întreținerea mai multor biserici. În tradiția boierimii moldovene, ridicarea unei biserici reprezenta atât o expresie a credinței ortodoxe, cât și o manifestare a responsabilității sociale față de comunitățile aflate pe domeniile familiale. Prin aceste ctitorii, boierii contribuiau la consolidarea vieții spirituale, la dezvoltarea învățământului parohial și la păstrarea identității românești într-o perioadă marcată de profunde transformări politice[1].

În primele decenii ale secolului al XIX – lea, moșia satului Gura Căinari era în posesia proprietarului Enache (Ioan) Panaioti, care avea titlul de medelnicer (DEX - Titlu de dregător în Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova. Boierul care îi turna apă domnului pentru a-și spăla mâinile, punea sarea în mâncare și îi servea masa, membru al Sfatului domnesc). Moșia respectivă o primi-se drept zestre. Medilnicerul mai stăpânea în Ținutul Iașilor moșiile satelor Drojdeni (actualul sat Lunga) și Putinești, situate la 6 km distanță de Gura Căinari, moșii dobândite prin cumpărate. Enache era văduv și avea 3 copii: un fiu Nicolae și 2 fiice: Ecaterina și Maria[2]. Soția lui Ioan Panaioti, Maria, care deceda-se la 19 ianuarie 1813, a fost înmormântată la Gura Căinari, în vecinătatea altarului bisericii în construcție, ctitorită de marele dregător[3]. Biserica cu hramul ”Sf. Cuv. Mc. Parascheva” din Gura Căinari a fost târnosită (DEX - târnosire – sfințire, inaugurare) în anul 1816[4], în localitate a existat o altă biserică mai veche, de lemn, lipită cu lut și acoperită cu stuf. Acel lăcaș de închinăciune avea  hramul “Sf. Ierarh Nicolae”, nu se cunoaște când a fost zidit, atestat documentar în anul 1778. La Lunga (Drojdeni), serviciul divin se oficia în Biserica “Sf. Ierarh Nicolae”, atestată documentar în 1804. Biserica era de lemn, lipită cu lut și acoperită cu stuf[5]. În anul 1837, prin contribuția consilierului de curte Constantin Botezatu, împreună cu soția lui, Ecaterina, fiica lui Enache Panaioti, care primi-se drept zestre moșia satului Lunga, se construiește în această localitate actuala Biserică cu hramul “Sf. Împărați Constantin și Elena“[6] ctitorii lăcașului sfânt își dorm somnul de veci în preajma altarului bisericii.

În anul 1821, Enache Panaioti, pentru a dovedi rangul său de medelnicer a prezentat Comisiei pentru cercetarea dovezilor nobilimii din Basarabia un document eliberat de către domnitorul Constantin Ipsilanti Vodă din 1807. La 20 iulie 1821, medelnicerului Panaioti, după rangul său i s-a recunoscut dreptul de nobil[7].

Ioan Panaioti, ctitorul bisericii din Gura Căinarului s-a nevoit și de construcția unei biserici la Putinești. Lucrările de construcție a bisericii din Putinești au durat timp de patru ani, din 1824 până în 1828. În 1827, la 19 octombrie, trece în lumea celor drepți ctitorul principal al bisericii, medelnicerul Ioan Panaioti. A fost înmormântat în cavoul familiei sale, alături de soția sa, în vecinătatea altarului bisericii din Gura Căinarului, o altă ctitorie a marelui dregător. Un alt supraveghetor al lucrărilor de construcție a bisericii din Putinești a fost epitropul Dimitrie Panaioti, o rudă apropiată a medelnicerului. Cel din urmă a decedat în anul 1839, fiind înmormântat alături de cavoul familiei lui Enache Panaioti. În preajma altarului bisericii din Gura Căinarului sunt înmormântați Nicolae Leonard, trecut la Domnul la 18 februarie 1846 și soția sa Maria Leonard (Panaioti), decedată la 10 iulie 1870.

În anul 1832, moșia satului Putinești era în proprietatea pomescicului Nicolae Panaioti, fiul răposatului medelnicer Enache Panaioti. La data de 11 ianuarie 1864 a decedat soția proprietarului moșiei Putinești, Maria Panaioti, de apoplexie, la vârsta de 48 de ani. Peste patru ani de la decesul soției, la 18 noiembrie 1868 a răposat și proprietarul Nicolae Panaioti, la vârsta de 62 de ani, fiind bolnav de cehotcă (oftigă). A fost înmormântat la 20 noiembrie în preajma altarului bisericii din Putinești, alături de soția lui. Moșia satului a fost preluată de Ion Panaioti, fiul răposatului pomescic-medelnicer[8].

Ca proprietari ai unor întinse moșii din fostele ținuturi ale Iașilor și Sorocii, medelnicerul Enache Panaioti și urmașii săi și-au asumat nu doar rolul de ctitori ai unor lăcașuri de cult, ci și responsabilitatea întreținerii și sprijinirii acestora pe termen lung. În conformitate cu tradiția ctitoricească a boierimii moldovene, grija față de biserică nu se limita la ridicarea edificiului, ci presupunea înzestrarea acestuia cu cele necesare desfășurării serviciului divin, precum și asigurarea unor surse de venit destinate întreținerii clerului și a edificiului bisericesc. Prin astfel de danii și acte de binefacere, ctitorii contribuiau la continuitatea vieții religioase și la consolidarea rolului bisericii ca principal centru spiritual și comunitar al satelor aflate pe domeniile lor.

                                   Protoiereu Ioan Lisnic

---

[1]Extras din cartea: Protoiereu Ioan Lisnic. Biserica “Sf. Nicolae” din Putineşti la popas aniversar: 200 ani de la sfințirea pietrei de temelie și începutul lucrărilor de construcție (1824-2024). Iași. Editura Stef, 2024.

[2]Gheorghe G. Bezviconi. Boierimea Moldovei dintre Prut și Nistru. București. Fundația Regele Carol I, 1940, p. 102.

[3] Pe piatra mormântului este încrustat următorul text: „Aici odihnește robul lui Dumnezeu Ioann Panaioti Medelnicer care sau mutat din viață la anu 1827 octombrie 18 alături cu soțîia sa Maria care la 1813 Genari 19 asemenea sau mutat. Pomescicu moșielor Putinești Gura Căinariului și Lunga”.

[4]Evidența bisericii din Gura Căinarului pe anul 1843, ANA, F. 211, inv. 6, d. 20, f. 72.

[5]И. Н. Халиппа. Сведения о состоянии церквей Бессарабии в 1812-13 гг. Труды Бессарабской Губернской Учёной Архивной Комиссии. Том третий. Кишинев, 1907 год, стр. 280.

[6]ANA, F. 211, inv. 1, d. 57, f. 368.  

[7]Gheorghe G. Bezviconi, op. cit.

[8]ANA, F. 211, inv. 6, d. 103, f. 21; inv. 6, d. 118, f. 101; inv. 15, d. 7, f. 65.

                                             

Minunea de la Bălți: crucifixul din curtea catedralei, îndreptat de un obuz în timpul războiului

Minunea de la Bălți: 
crucifixul din curtea catedralei, 
îndreptat de un obuz în timpul războiului

O bombă a nimerit crucea din ogradă și a strâmbat-o. După căteva ore, altă bombă a căzut în partea opusă și-a îndreptat crucea.

Bălți, orașul cel mai comercial din Basarabia. Bălți, nodul de cale ferată, de unde trenurile pornesc spre Rezina Orheiului, spre Otacii de la Nistru și spre Cernăuți. Bălți, orașul de eri, azi este o grămadă de moloz și scrum. Urgia comunistă a distrus totul. Din ce a fost altădată a rămas ruine și jale. Mai omenoși erau, pe vremuri, barbarii, decât bolșevicii care se lăudau cu raiul pe pământ.

Acum 23 de ani Bălții erau un oraș murdar, cu străzi rele, lipsite de verdeață, cu înfățișare de târg în care se țineau lanț iarmaroacele. Hărnicia și buna gospodărie românească l-a schimbat într-un adevărat oraș cu străzi bine pavate, cu case frumoase, cu grădină publică îmbrăcată în flori și plină de brazi și cu acel cartier românesc de la Pământeni, înființat de Episcopul Visarion Puiu, unde între livezi și podgorii se ridicase frumoase case moldovenești, străjuite de biserica făcută aidoma după cea de la Curtea de Argeș.

Dumnezeu a vrut ca acest cartier românesc și creștin să rămână întreg, numai orașul, plin de păcate și păgânism, să fie distrus, ca o pedeapsă pentru evreii care anul trecut s-au bucurat că le vin tovarășii hulindu-ne și batjocurind tot ce este român și ortodox. 

Dar Dumnezeu, în marea și dreapta Lui orânduială, pentru credința noastră în El, a urzit două prevestiri pe care comuniștii turbați n-au vrut să le înțeleagă. Una s-a întâmplat anul trecut  și o scriem aici, să se vadă căt de mare e puterea dumnezeiască.

Lângă închisoarea orașului era, acum 15 ani, un mare palat ridicat pentru o sinagogă. Episcopul Visarion a reușit să cumpere această clădire și în locul ei să înalțe un juvaer de biserică.

După năvala comunistă, într-o zi bătrânul preot Dumitriu a fost dus la biserică și i s-a dat ordin să dea icoanele jos. „Eu-s bătrân și nu pot să mă urc”, se ruga preotul, amărât și îndurerat. „Puneți soldații voștri să le dea jos”. Suindu-se un soldat pe scară să dea jos sfintele icoane, a căzut și și-a rupt picioarele și a murit. Era un semn că așa se va prăbuși poporul care hulește cele sfinte.

A venit acum prăbușirea regimului comunist […] În retragerea lor comuniștii, după ce au semănat prăpădul, au căutat să distrugă și bisericile. Și atunci s-a întâmplat și a doua minune. În ograda frumoasei catedrale este o cruce unde se face sfințirea apei. Comuniștii au încercat să arunce din aeroplane bombe, dar nici una n-a lovit sfântul locaș. O bombă a nimerit crucea din ogradă și a strâmbat-o. După căteva ore, altă bombă a căzut în partea opusă și-a îndreptat crucea, care a fost.

Așa îndreaptă Dumnezeu toate în țara care crede în El, se închină Lui și î-I  aduce jertvă nu numai sufletul, ci și trupul.

D. Iov. Minunea de la Bălți. Ziarul Basarabia, 9 august 1941.