Cântărețul bisericesc Alexandru Sârbu - acuzat de activitate antisovietică

 

Cântărețul bisericesc Alexandru Sârbu - 

acuzat de activitate antisovietică

Alexandru Sârbu s-a născut în anul 1909[1]. După absolvirea Şcolii de cântăreţi de la Mănăstirea „Dobruşa”, la 1 martie 1936 a fost numit în calitate de cântăreţ la parohia Negoreni, jud. Hotin[2].

În primul an de ocupaţie sovietică (1940-1941), la 13 iunie 1941, cântăreţul bisericesc Alexandru Sârbu a fost arestat. În timpul retragerii armatei sovietice, serviciile NKVD din Regiunea Cernăuţi s-au ocupat de evacuarea deţinuţilor în interiorul URSS. Alexandru Sârbu era învinuit de activitate antisovietică, fiind socotit fost membru al unui partid contrarevoluţionar. A fost judecat la 3 mai 1943, conform art. 58-10 p. 1 şi 58-13 CP al RSFSR la opt ani de detenţie în lagărele de muncă forţată. A fost reabilitat la 16 ianuarie 1989[3].

Extras din cartea: Protoiereu Ioan Lisnic. Clerici ortodocși din Basarabia și Bucovina de Nord în închisorile comuniste. Centenarul Marii Uniri, 1918–2018. Chișinău. Cuvântul ABC, 2018, p. 251.

---

[1]Реабілітовані історією, Чернівецька області, книга друга, 2010, p. 503.

[2]„Episcopia Hotinului”, nr. 9, 1936, p. 222.

[3]Реабілітовані історією, Чернівецька області, книга друга, 2010, p. 503. 

Cântărețul bisericesc Anton Stângu–condamnat la pedeapsa capitală, moarte prin împușcare

Cântărețul bisericesc Anton Stângu – 
condamnat la pedeapsa capitală, moarte prin împușcare

Anton Stângu s-a născut în anul 1899, în familia lui Alexei Stângu, în satul Tiscolunga, raionul Cerneansc, jud. Balta. Pentru o perioadă de timp a fost cântăreț la biserica din satul natal.

Între anii 1928 și 1934, în calitate de slujitor al cultului religios, Anton Stângu a fost lipsit de drepturile civice de către autoritățile sovietice. După închiderea bisericii din Tiscolunga, a lucrat în colhozul localității.

La începutul anului 1938, Anton Stângu a fost arestat de colaboratorii secției raionale a NKVD din Cerneansc. Potrivit acuzațiilor formulate, acesta ar fi desfășurat agitație contrarevoluționară împotriva măsurilor adoptate de puterea sovietică și ar fi exprimat, în rândul colhoznicilor, simpatie față de persoanele condamnate și etichetate drept „dușmani ai poporului” (troțkiști). De asemenea, era acuzat că desfășura activități considerate subversive în cadrul colhozului și că răspândea zvonuri catalogate drept contrarevoluționare, privind o presupusă prăbușire iminentă a puterii sovietice. Totodată, i se imputa, în calitate de activist bisericesc, implicarea în activități subversive contrarevoluționare în mediul rural și exprimarea de sentimente defetiste față de URSS.

Judecarea cauzei a avut loc la 21 februarie 1938, în cadrul unei ședințe speciale a troicii NKVD din RASSM, care a adoptat următoarea hotărâre: „Stângu Anton Alexeevici să fie împușcat, iar averea sa personală să fie confiscată”[1]. Sentința a fost executată la câteva zile după pronunțare.

 Materialul respectiv va fi publicat în curând, în următorul vomul de carte: Protoiereu Ioan LISNIC. Clerici ortodocși în închisorile comuniste: Basarabia, nordul Bucovinei și Transnistria. V. IV.

---

[1]ANA, F. R-3402, inv. 1, d. 12, f. 2, 38.   

 

1/14 ianuarie:Taierea împrejur a Domnului. Sf. Ier. Vasile cel Mare

1/14 ianuarie:Taierea împrejur a Domnului.
Sf. Ier. Vasile cel Mare

Într-a opta zi de la Naşterea Sa, Hristos a primit tăierea împrejur, aşa cum prevedea Legea Vechiului Testament. Şi, de vreme ce S-a născut şi a trăit într-un mediu anume, a ţinut toate rânduielile şi obişnuinţele acestuia, pe de o parte pentru ca să implinească legea, pentru că "n-am venit sa stric legea, ci s-o împlinesc", iar pe de altă parte pentru a astupa gura ereticilor care ar fi putut spune mai târziu că Domnul nu a luat fire omenească. La implinirea celor opt zile se punea și numele copilului.

Sf. Ier. Vasile cel Mare. S-a născut în anul 330 și era originar din Cezareea Capadociei. Se trăgea dintr-o familie nobilă și a urmat pe rând studiile în Cezareea, Constantinopol, apoi la Atena. A predat o scurtă vreme retorica în Cezareea. După călătoriile la vestitele mănăstiri și sihăstrii din Egipt, Siria și Palestina, îmbracă haina monahală. În anul 364 a fost chemat de episcopul Eusebiu la Cezareea, fiind hirotonit preot. Era de mare ajutor episcopului în lupta împotriva ereticilor arieni. A fost ales episcop al Cezareii în anul 370. Fiind întemeietorul unor azile, spitale, cantine pentru cei săraci, case pentru reeducarea celor căzuți moral, grupate sub denumirea de “Vasiliada”. Printre scrierile sale se numără lucrări dogmatice, în combaterea arianismului, cu caracter ascetic și omiletic. A contribuit la structurarea slujbelor bisericești. Împreună cu Sf. Ioan Gură de Aur s-au străduit cu înfrumusețarea și desăvârșirea Sf. Liturghii, care poartă și astăzi numele lor și se săvârșesc așa după cum au desăvârșit-o ei. Moare în anul 379, fiind unul dintre stâlpii Bisericii, viața lui fiind un punct de referință pentru istoria creștinismului universal. 

Extras din cartea: Viețile sfinților după sinaxar: Compendiu/ Protoiereu Ioan Lisnic. Chișinău: Labirint, 2017, p. 72-73.

Cât de adesea suntem creștini numai cu numele! Un crâmpeu din Pastorala de la Nașterea Domnului. Mitropolitul Visarion Puiu, Odesa, 1943

 

Cât de adesea suntem creștini numai cu numele!

Un crâmpeu din Pastorala de la Nașterea Domnului.

Mitropolitul Visarion Puiu, Odesa, 1943

 

 

„…Viața obștească a zilelor noastre este plină de numeroase obiceiuri rele, convenționale, și de desfătări pierzătoare, care pe nesimțite răpesc timpul, risipesc averea și sănătatea și îi leagă în lanțuri grele tocmai pe oamenii cei cultivați. Și aceștia, deși par a cunoaște ce este folositor și virtuos și ce este pierzător, totuși își pleacă fruntea, lăsându-se duși de curentul nimicitor, supunându-se poverii grele a patimilor. Cât de adesea suntem creștini numai cu numele! Căci scopul vieții nu stă numai în lupta cu alți oameni pentru dobândirea mijloacelor de trai: viața are un scop mai înalt. A trăi numai în această luptă pentru existență, în cea mai mare parte nedreaptă, înseamnă a se coborî la treapta animalelor. Omul însă este chemat nu doar să trăiască, ci să trăiască nobil, tins spre idealuri înalte. Numai creștinismul, în marea sa blândețe, dăruiește posibilitatea unei vieți cu adevărat frumoase. Popoarele pot avea cultură înaltă, industrie, comerț și agricultură înfloritoare, însă dacă toate acestea nu vor fi zidite pe marile temelii moral-sociale pe care le oferă creștinismul, nimic nu va sluji spre binele popoarelor, iar chiar și ceea ce pare mai înțelept și mai folositor va contribui la căderea și pieirea lor.”

 IPS Mitropolit Visarion Puiu, Odesa, 25 decembrie 1943

             Am publicat acest crâmpeu din Pastorala de la Nașterea Domnului, în original, pe versoul coperții lucrării apărute în anul 2025: Activitatea Mitropolitului Visarion Puiu, Șef al Misiunii Ortodoxe din Transnistria, oglindită pe paginile ziarului din Odesa „Molva” – Culegere de articole (în limba rusă), editor Protoiereu Ioan Lisnic, Iași, Editura Stef, 2025, 207 p., ISBN 978-630-324-341-2.  

https://protioanlisnic.blogspot.com/2025/02/aparitie-editoriala-activitatea.html

 

Preotul Dumitru Moldovanu – acuzat de ”activitate în partidele istorice şi guvernele din Basarabia în 1929”

 

Preotul Dumitru Moldovanu – acuzat de ”activitate

în partidele istorice şi guvernele din Basarabia în 1929”

Dumitru Moldovanu s-a născut la 26 octombrie 1903 în familia lui Ioan şi a Agafiei Moldovanu. Tatăl său era cântăreţ la Biserica “Adormirea Maicii Domnului” din localitatea Salcia, jud. Soroca. A fost botezat la 2 noiembrie, în biserica din Salcia, de către preotul Ştefan Celan de la Cuhureştii de Jos, avându-i naşi pe preotul Alexandru Macovei de la biserica din Salcia şi pe preoteasa Teodosia, soţia preotului Ştefan Celan[1]. A învăţat la şcoala primară de la Mănăstirea „Japca”, apoi la Şcoala spirituală din Edineţ şi la Seminarul Teologic din Chişinău. A urmat studiile la Seminarul din Edineţ (înfiinţat în 1923) şi la cel din Dorohoi. După absolvirea studiilor teologice, a fost hirotonit preot pe seama parohiei Iacobeni, com. Dângeni, jud. Botoşani[2].

În anul 1930, preotul Dumitru Moldovanu aderă la mişcarea legionară, iar în 1933 este arestat de Siguranţa de Stat, fiind condamnat la un an de detenţie. După eliberare, în 1934 organizează cuiburile legionare din Botoşani şi participă la tabăra de muncă legionară de pe Muntele Rarău. În anul 1938, părintele Dumitru este arestat din nou, fiind eliberat din detenţie peste doi ani, în 1940. În timpul Guvernului legionar a fost membru al Senatului legionar din Botoşani. Preotul Dumitru a slujit la mai multe biserici din Botoşani, activând şi ca misionar în cadrul Misiunii Ortodoxe în Transnistria. După reîntoarcerea în ţară, la sfârşitul anului 1942, părintele este arestat din nou, apoi eliberat şi înrolat ca preot militar în armată. Pentru activitatea sa de pe front a fost decorat[3].

După instaurarea regimului comunist în România, la 15 aprilie 1952 părintele Dumitru Moldovanu a fost arestat de Securitate. Era învinuit de activitatea sa legionară din perioada interbelică şi de ”activitate în partidele istorice şi guvernele din Basarabia în 1929”. Judecata l-a condamnat la 24 luni de detenţie, fiind internat în penitenciarul Gherla. Părintele a fost eliberat la 4 septembrie 1954, dar e arestat din nou la 21 septembrie1955. De această dată era acuzat de ”activitate contra clasei muncitoare”, însă la scurt timp a fost eliberat[4]. Din cauza suferinţelor din detenţie, a fost numit “apostolul” legionarilor[5].

Extras din cartea:

Protoiereu Ioan Lisnic. Clerici ortodocși din Basarabia și Bucovina de Nord în închisorile comuniste. Centenarul Marii Uniri, 1918–2018. Chișinău. Cuvântul ABC, 2018, p. 211-212.

 

---

[1]ANRM, F. 211, inv. 6, d. 502, f. 29.

[2]Adrian Nicolae Petcu. Părintele Dumitru Moldovanu, în temniţa comunistă. În: ziarul „Lumina”, 27 septembrie 2012.

[3]Cosmin Pătraşcu Zamfirache. Povestea chinurilor legionare, o istorie tabu a Botoşaniului, locul unde a fost şcolit Coneliu Zelea Codreanu şi unde a predicat “apostolul” Dumitru Moldovanu. Sursa: adevărul.ro, Botoşani, publicat pe 3 februarie 2015.

[4]Fişa matricolă penală, nr. 15644, şi dosarul nr. 187 al deţinutului Moldovan I. Dumitru, AANP.

[5]Cosmin Pătraşcu Zamfirache, op. cit. 

Cântărețul bisericesc Gheorghe Munteanu – judecat pentru încercarea de a trece ilegal frontiera

Cântărețul bisericesc Gheorghe Munteanu –
judecat pentru încercarea de a trece ilegal frontiera

  

Gheorghe Munteanu s-a născut în anul 1897. Începând cu 1926, a slujit în calitate de cântăreţ la Biserica ”Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil” din Slobozia Rarancei (pref. Cernăuţi, plasa Boian)[1].

După instaurarea puterii sovietice în nordul Bucovinei, la 14 august 1940, cântăreţul bisericesc Gheorghe Munteanu a fost arestat de către agenţii NKVD din Regiunea Cernăuţi. Era învinuit de încercarea de a trece ilegal frontiera de stat. Judecata a avut loc la 15 mai 1941, fiind condamnat la cinci ani de detenţie în lagărele de muncă forţată. A fost reabilitat de Procuratura Regiunii Cernăuţi abia peste cinci decenii, la 31 august 1990[2].

  

Extras din cartea:

Protoiereu Ioan Lisnic. Clerici ortodocși din Basarabia și Bucovina de Nord în închisorile comuniste. Centenarul Marii Uniri, 1918–2018. Chișinău. Cuvântul ABC, 2018, p. 220.

---

[1] Anuarul Arhidiecezei Ortodoxe a Bucovinei pe anul 1930. Cernăuţi: Editura Consiliului Eparhial al Bucovinei, 1930, p. 81.

[2] Реабілітовані історією, Чернівецька області, книга друга, 2010, p. 773.

 

Mutarea Sf. Apostol și Evanghelist Ioan, Cuvântătorul de Dumnezeu

 

Mutarea Sf. Apostol și  Evanghelist Ioan,  

Cuvântătorul de Dumnezeu

 09/26 octombrie

                    Înainte de a deveni ucenic al lui Iisus  Sf. Ap. și Evanghelist Ioan a fost ucenicul Sf. Ioan Botezătorul, împreună cu Andrei,  fratele lui Simon Petru (Ioan 1, 35-41).  Împreună cu fratele său mai mare Iacob, cu Petru și cu Andrei,  fiind chemați de Iisus și aleși apostoli ( Matei 4,21), a făcut parte din grupul Sf. Apostoli care au fost de față la învierea fiicei  lui Iair (Marcu 5, 37), la Schimbarea la Față a Domnului ( Matei 27, 1-13) și la rugăciunea Domnului în grădina  Ghetsimani (Matei 26,37).

                         Sf. Evanghelist Ioan a mers după Iisus, însoțit de Sf. femei, până la locul răstignirii (Ioan 19, 25-26). Văzându-l că stă lângă cruce cu Maica Domnului Iisus i-a zis: ”Iată mama ta.  Și din ceasul acela el a luat-o în casa sa”(Ioan 19.27). Tot Sf. Ap. și Evanghelist Ioan este cel dintâi dintre Sfinții  apostoli care ajunge în dimineața Învierii  la mormântul aflat gol ( Ioan 20.2-8) și este primul care îl recunoaște pe Iisus, când s-a arătat după înviere pe țărmul Ghenizarentului și a avut loc pescuirea minunată (Ioan 21, 6-8).

                         Împreună cu Sf. Apostoli a fost de mai multe ori închis și judecat, dar ”de teama mulțimilor” au fost eliberați de către autorități. Sf. Ap. și Evanghelist Ioan a mers la Efes în călătorie misionară. Din porunca împăratului Domițian (81-96) a fost exilat pe insula Patmos  din Marea Egee, unde a avut o revelație despre vremurile din urmă ale omenirii  cuprinsă în cartea Apocalipsei. Prin revelația dumnezeiască scrie  una dintre cele patru Evanghelii Sobornicești. După moartea lui Domițian, potrivit tradiției, se întoarce la Efes unde hirotonește episcopi și preoți. Moare la adânci bătrânețe în timpul împăratului Traian (98-117).

                   Extras din cartea: Viețile sfinților după sinaxar : Compendiu / Protoiereu Ioan Lisnic ; red.: PS Ioan, Episcop de Soroca. ‒ Chișinău : Labirint, 2017, p. 20