Situația clerului și a bisericilor din RASS Moldovenească în anii 1930: între credință și constrângere. Cazul preotului Alexandru Teohari

 

Situația clerului și a bisericilor din RASS Moldovenească în anii 1930:  

între credință și constrângere. Cazul preotului Alexandru Teohari 

În a doua jumătate a anilor '30 ai secolului trecut, în RASS Moldovenească a început o nouă campanie de închidere a bisericilor. Majoritatea preoţilor transnistreni au devenit victime ale politicilor represive. Mulţi dintre ei au fost deportaţi din ”zona de frontieră“. în oraşul Pervomaisk (Olviopol), regiunea Odesa, unde în luna martie a anului 1938 au fost arestaţi şi încarceraţi în închisoarea din Odesa. Clericii arestați au fost învinuiţi de ”activitate contrarevoluţionară și de apartenență la organizaţii rebele contrarevoluţionare”. La 23 martie 1938, în cadrul şedinţei troicii NKVD din regiunea Odesa, au fost condamnaţi la moarte prin împuşcare[1]. Unul dintre preoții care au slujit în bisericile din stânga Nistrului și care au fost supuși în repetate rânduri represiunilor sovietice a fost preotul Alexandru Teohari. De origine greacă, acesta s-a născut la Odesa și a desfășurat o activitate pastorală intensă în mai multe localități din RASS Moldovenească. A slujit o perioadă mai îndelungată la biserica din Păsățele, raionul Ananiev, precum și pentru intervale mai scurte în alte parohii, însă activitatea sa a fost constant întreruptă de închiderea lăcașelor de cult de către autoritățile sovietice. Pentru mai mult de un an, preotul Alexandru Teohari a activat la biserica din Stanislavca, localitate situată la aproximativ 7 km de orașul Râbnița, până când și acest lăcaș a fost închis. Până în anul 1928, el fusese deja arestat de patru ori de către autoritățile bolșevice. În același an, a fost din nou arestat sub acuzația de propagandă antisovietică și condamnat de Colegiul GPU din RASSM la trei ani de detenție într-un lagăr de muncă forțată. Pedeapsa a fost executată în lagărul Solovețk, cunoscut pentru numărul mare de clerici ortodocși încarcerați acolo. Ulterior, la 25 iunie 1938, a fost din nou arestat de către colaboratorii secției raionale NKVD din Râbnița, fiind acuzat de activitate contrarevoluționară în baza articolelor 54-10 și 54-11 din Codul Penal al RSS Ucrainene. În lipsa unor probe concludente, după șapte luni de detenție, preotul a fost eliberat[2]. 

Situația și condițiile de trai ale preoţilor şi ale ţăranilor transnistreni este descrisă de către un tânăr, originar din gubernia Ekaterinoslav, refugiat de peste Nistru: „Preoţii sunt închişi sau trimişi în Siberia la muncă silnică şi la moarte sigură. Numai în satele de pe malul Nistrului bisericile au fost lăsate pentru ca să se tragă clopotele şi să se facă slujbe de preoţi, cu gândul că moldovenii basarabeni să creadă că în Rusia e bine. Dar în aceste sate preotul este ţinut de puţinii credincioşi care au mai rămas, cei mai mulţi fiind trimişi în Siberia sau în închisori. Preotul e silit să umble zdrenţos, batjocorit, hulit şi flămând, căci n-are mâncare decât de la cei care se-ndură să-i dea o bucată de pâine”[3].

Campaniile anti-religioase de închidere a bisericilor erau organizate și se desfășurau cu mare pompă. La biserica din Stanislavca, Râbnița, preotul Alexandru Teohari a slujit până în anul 1935. Potrivit mărturiei fiilor lui, cu o zi înainte de Sf. Pasti au venit la casa preotului o ceată de activiști, organizați ca la paradă, cu cântece și veselie, fiind acompaniați și de fanfară. După ce i-au prezentat preotului extrasul hotărârii de închidere a bisericii, au cerut cheile, părintele le-a zis că lacătul greu se descuie, de aceea el va merge să le deschidă biserica. Ajunși la biserică, după ce a descuiat ușa de la intrare, părintele Alexandru s-a dus în altar și pe neobservate a luat Sf. Antimis și l-a ascuns în sân, apoi i-a rugat pe activiștii atei să-i permită să ia cu el ceva din odoarele sacre, însă a fost silit de ei ca să părăsească biserica. Sf. Antimis de la biserica din Stanislavca a ajuns până în orașul german Bamberg, unde în anul 1945, părintele Teohari, aflat în refugiu a înființat o capelă ortodoxă, săvărșind Sf. Liturghii cu această sfințenie[4].

În toamna anului 1941, preotul Teohari devine membru al Misiunii Ortodoxe din Transnistria, fiind numit de către autoritățile bisericești, slujitor la biserica din orașul Bârzula[5]. Fosta biserică era transformată de către autoritățile sovietice în casă de cultură a pionerilor[6]. După mai multe lucrări de reamenajare, în acel local au răsunat din nou cântările bisericești. În parohiile unde erau preoți titulari se preda religia, se organizau coruri de elevi care cântau la biserică, cât și la serbările și șezătorile din cadrul căminelor culturale. Se activa și în direcția asistenței sociale, prin ajutorarea celor săraci și crearea cantinelor sociale. În raionul Bârzula, în a 3-a zi de Paști, creștinii din parohii, în frunte cu preoții lor au adunat ajutoare pentru ostașii răniți din spitale și pentru prizonierii din lagărul de la Bârzula[7]. Unul dintre fiii părintelui Teohari se afla prizonier într-un lagăr din România. La insistența preotului protopop s-a aflat lagărul unde se afla prizonierul Teohari, care mai apoi a fost eliberat și s-a întors la părinții lui.

Pentru a scăpa de urgia bolșevică, în luna martie 1944, cănd trupele sovietice erau în înaintare, preotul Alexandru Teohari împreună cu membrii familiei sale se refugiază în România, apoi și-au continuat drumul pribegiei trecînd frontiera în Ungaria, apoi în Germania și s-au stabilit în apropierea orașului Bamberg. Aici părintele Alexandru, împreună cu câțiva refigiați din diferite țări ortodoxe înființează o comunitate religioasă săvârșind slujbele divine într-un paraclis luteran, reamenajat cu acordul autorităților locale în biserică ortodoxă. Sf. Liturghii erau săvârșite de către preotul Teohari, cu Sf. Antimis de la biserica din Stanislavca, păstrat cu sfințenie în tot acest timp[8].

În anul 1947, membrii familiei Teohari se stabilesc în Belgia. Peste 4 ani de muncă istovitoare în mine, membrii familiei preotului se refugiază în Canada, stabilindu-se în orașul Montreal. Părintele Alexandru a slujit la Catedrala “Sf. Apostoli Petru și Pavel“ din acest oraș, până la începutul lunii iulie 1952. La data de 3 iulie, după lungul drum al suferinței, dar împresurat și de momente fericite, părintele Alexandru Teohari își încheie drumul vieții pământești. A decedat din cauza unei boli cardiovasculare. Soția părintelui a murit în anul 1990, la vârsta de 97 de ani[9].

 

Extras din cartea: Protoiereu Ioan LISNIC. Clerici ortodocși în închisorile comuniste: Basarabia, nordul Bucovinei și Transnistria. Vol. III. Iași, Editura Stef, 2022, p. 302-307.

---

[1] Protoiereu Ioan Lisnic, Clerici  ortodocși din Basarabia și Bucovina de Nord în închisorile comuniste. Centenarul Marii Uniri, 1918–2018. Chișinău, Cuvântul ABC, 2018, p. 127-128.

[2]ANA, F. R-3401, inv. 1, d. 4379,  f. 18, 25-26, 36-38.

[3]Ce ne povestește un tânăr refugiat de peste Nistru. În: ziarul „Cuvânt Moldovenesc”,  nr. 13, 26 martie 1933. 

[4]Николай и Иван Феохари. Семья Феохари иэ Одессы: священник Александр  и семеро детей. Часть 1. În:  „Церковный Вестник”,  декабрь,  2014 г. Русский Кафедральный Собор Свв. Апп. Петра и Павла., Монреаль, p. 19-25.

[5]„Transnistria Creştină. Revista Misiunii Ortodoxe Române în Transnistria”, anul I, nr. 1, ianuarie-martie 1942, p. 45

[6]Николай и Иван Феохари. Семья Феохари иэ Одессы: священник Александр  и семеро детей. Часть 2. În:  „Церковный Вестник”,  апрель,  2015 г. Русский Кафедральный Собор Свв. Апп. Петра и Павла., Монреаль, p. 18.

[7]„Transnistria Creştină. Revista Misiunii Bisericești pentru Transnistria”, anul II, nr. 1-2, ianuarie-iunie 1943,  p. 116-118.

[8]Николай и Иван Феохари. Семья Феохари иэ Одессы: священник Александр  и семеро детей. Часть2, p.  17-21.

[9]Ibidem, p. 21-25. 

  Preotul Alexandru Teohari împreună cu fiii săi. 

Anul 1938, după eliberarea din detenție

 Preotul Teohari,  orașul Bârzula, la întrare în biserică

Cântărețul bisericesc Alexandru Sârbu - acuzat de activitate antisovietică

 

Cântărețul bisericesc Alexandru Sârbu - 

acuzat de activitate antisovietică

Alexandru Sârbu s-a născut în anul 1909[1]. După absolvirea Şcolii de cântăreţi de la Mănăstirea „Dobruşa”, la 1 martie 1936 a fost numit în calitate de cântăreţ la parohia Negoreni, jud. Hotin[2].

În primul an de ocupaţie sovietică (1940-1941), la 13 iunie 1941, cântăreţul bisericesc Alexandru Sârbu a fost arestat. În timpul retragerii armatei sovietice, serviciile NKVD din Regiunea Cernăuţi s-au ocupat de evacuarea deţinuţilor în interiorul URSS. Alexandru Sârbu era învinuit de activitate antisovietică, fiind socotit fost membru al unui partid contrarevoluţionar. A fost judecat la 3 mai 1943, conform art. 58-10 p. 1 şi 58-13 CP al RSFSR la opt ani de detenţie în lagărele de muncă forţată. A fost reabilitat la 16 ianuarie 1989[3].

Extras din cartea: Protoiereu Ioan Lisnic. Clerici ortodocși din Basarabia și Bucovina de Nord în închisorile comuniste. Centenarul Marii Uniri, 1918–2018. Chișinău. Cuvântul ABC, 2018, p. 251.

---

[1]Реабілітовані історією, Чернівецька області, книга друга, 2010, p. 503.

[2]„Episcopia Hotinului”, nr. 9, 1936, p. 222.

[3]Реабілітовані історією, Чернівецька області, книга друга, 2010, p. 503. 

Cântărețul bisericesc Anton Stângu–condamnat la pedeapsa capitală, moarte prin împușcare

Cântărețul bisericesc Anton Stângu – 
condamnat la pedeapsa capitală, moarte prin împușcare

Anton Stângu s-a născut în anul 1899, în familia lui Alexei Stângu, în satul Tiscolunga, raionul Cerneansc, jud. Balta. Pentru o perioadă de timp a fost cântăreț la biserica din satul natal.

Între anii 1928 și 1934, în calitate de slujitor al cultului religios, Anton Stângu a fost lipsit de drepturile civice de către autoritățile sovietice. După închiderea bisericii din Tiscolunga, a lucrat în colhozul localității.

La începutul anului 1938, Anton Stângu a fost arestat de colaboratorii secției raionale a NKVD din Cerneansc. Potrivit acuzațiilor formulate, acesta ar fi desfășurat agitație contrarevoluționară împotriva măsurilor adoptate de puterea sovietică și ar fi exprimat, în rândul colhoznicilor, simpatie față de persoanele condamnate și etichetate drept „dușmani ai poporului” (troțkiști). De asemenea, era acuzat că desfășura activități considerate subversive în cadrul colhozului și că răspândea zvonuri catalogate drept contrarevoluționare, privind o presupusă prăbușire iminentă a puterii sovietice. Totodată, i se imputa, în calitate de activist bisericesc, implicarea în activități subversive contrarevoluționare în mediul rural și exprimarea de sentimente defetiste față de URSS.

Judecarea cauzei a avut loc la 21 februarie 1938, în cadrul unei ședințe speciale a troicii NKVD din RASSM, care a adoptat următoarea hotărâre: „Stângu Anton Alexeevici să fie împușcat, iar averea sa personală să fie confiscată”[1]. Sentința a fost executată la câteva zile după pronunțare.

 Materialul respectiv va fi publicat în curând, în următorul vomul de carte: Protoiereu Ioan LISNIC. Clerici ortodocși în închisorile comuniste: Basarabia, nordul Bucovinei și Transnistria. V. IV.

---

[1]ANA, F. R-3402, inv. 1, d. 12, f. 2, 38.   

 

1/14 ianuarie:Taierea împrejur a Domnului. Sf. Ier. Vasile cel Mare

1/14 ianuarie:Taierea împrejur a Domnului.
Sf. Ier. Vasile cel Mare

Într-a opta zi de la Naşterea Sa, Hristos a primit tăierea împrejur, aşa cum prevedea Legea Vechiului Testament. Şi, de vreme ce S-a născut şi a trăit într-un mediu anume, a ţinut toate rânduielile şi obişnuinţele acestuia, pe de o parte pentru ca să implinească legea, pentru că "n-am venit sa stric legea, ci s-o împlinesc", iar pe de altă parte pentru a astupa gura ereticilor care ar fi putut spune mai târziu că Domnul nu a luat fire omenească. La implinirea celor opt zile se punea și numele copilului.

Sf. Ier. Vasile cel Mare. S-a născut în anul 330 și era originar din Cezareea Capadociei. Se trăgea dintr-o familie nobilă și a urmat pe rând studiile în Cezareea, Constantinopol, apoi la Atena. A predat o scurtă vreme retorica în Cezareea. După călătoriile la vestitele mănăstiri și sihăstrii din Egipt, Siria și Palestina, îmbracă haina monahală. În anul 364 a fost chemat de episcopul Eusebiu la Cezareea, fiind hirotonit preot. Era de mare ajutor episcopului în lupta împotriva ereticilor arieni. A fost ales episcop al Cezareii în anul 370. Fiind întemeietorul unor azile, spitale, cantine pentru cei săraci, case pentru reeducarea celor căzuți moral, grupate sub denumirea de “Vasiliada”. Printre scrierile sale se numără lucrări dogmatice, în combaterea arianismului, cu caracter ascetic și omiletic. A contribuit la structurarea slujbelor bisericești. Împreună cu Sf. Ioan Gură de Aur s-au străduit cu înfrumusețarea și desăvârșirea Sf. Liturghii, care poartă și astăzi numele lor și se săvârșesc așa după cum au desăvârșit-o ei. Moare în anul 379, fiind unul dintre stâlpii Bisericii, viața lui fiind un punct de referință pentru istoria creștinismului universal. 

Extras din cartea: Viețile sfinților după sinaxar: Compendiu/ Protoiereu Ioan Lisnic. Chișinău: Labirint, 2017, p. 72-73.

Cât de adesea suntem creștini numai cu numele! Un crâmpeu din Pastorala de la Nașterea Domnului. Mitropolitul Visarion Puiu, Odesa, 1943

 

Cât de adesea suntem creștini numai cu numele!

Un crâmpeu din Pastorala de la Nașterea Domnului.

Mitropolitul Visarion Puiu, Odesa, 1943

 

 

„…Viața obștească a zilelor noastre este plină de numeroase obiceiuri rele, convenționale, și de desfătări pierzătoare, care pe nesimțite răpesc timpul, risipesc averea și sănătatea și îi leagă în lanțuri grele tocmai pe oamenii cei cultivați. Și aceștia, deși par a cunoaște ce este folositor și virtuos și ce este pierzător, totuși își pleacă fruntea, lăsându-se duși de curentul nimicitor, supunându-se poverii grele a patimilor. Cât de adesea suntem creștini numai cu numele! Căci scopul vieții nu stă numai în lupta cu alți oameni pentru dobândirea mijloacelor de trai: viața are un scop mai înalt. A trăi numai în această luptă pentru existență, în cea mai mare parte nedreaptă, înseamnă a se coborî la treapta animalelor. Omul însă este chemat nu doar să trăiască, ci să trăiască nobil, tins spre idealuri înalte. Numai creștinismul, în marea sa blândețe, dăruiește posibilitatea unei vieți cu adevărat frumoase. Popoarele pot avea cultură înaltă, industrie, comerț și agricultură înfloritoare, însă dacă toate acestea nu vor fi zidite pe marile temelii moral-sociale pe care le oferă creștinismul, nimic nu va sluji spre binele popoarelor, iar chiar și ceea ce pare mai înțelept și mai folositor va contribui la căderea și pieirea lor.”

 IPS Mitropolit Visarion Puiu, Odesa, 25 decembrie 1943

             Am publicat acest crâmpeu din Pastorala de la Nașterea Domnului, în original, pe versoul coperții lucrării apărute în anul 2025: Activitatea Mitropolitului Visarion Puiu, Șef al Misiunii Ortodoxe din Transnistria, oglindită pe paginile ziarului din Odesa „Molva” – Culegere de articole (în limba rusă), editor Protoiereu Ioan Lisnic, Iași, Editura Stef, 2025, 207 p., ISBN 978-630-324-341-2.  

https://protioanlisnic.blogspot.com/2025/02/aparitie-editoriala-activitatea.html

 

Preotul Dumitru Moldovanu – acuzat de ”activitate în partidele istorice şi guvernele din Basarabia în 1929”

 

Preotul Dumitru Moldovanu – acuzat de ”activitate

în partidele istorice şi guvernele din Basarabia în 1929”

Dumitru Moldovanu s-a născut la 26 octombrie 1903 în familia lui Ioan şi a Agafiei Moldovanu. Tatăl său era cântăreţ la Biserica “Adormirea Maicii Domnului” din localitatea Salcia, jud. Soroca. A fost botezat la 2 noiembrie, în biserica din Salcia, de către preotul Ştefan Celan de la Cuhureştii de Jos, avându-i naşi pe preotul Alexandru Macovei de la biserica din Salcia şi pe preoteasa Teodosia, soţia preotului Ştefan Celan[1]. A învăţat la şcoala primară de la Mănăstirea „Japca”, apoi la Şcoala spirituală din Edineţ şi la Seminarul Teologic din Chişinău. A urmat studiile la Seminarul din Edineţ (înfiinţat în 1923) şi la cel din Dorohoi. După absolvirea studiilor teologice, a fost hirotonit preot pe seama parohiei Iacobeni, com. Dângeni, jud. Botoşani[2].

În anul 1930, preotul Dumitru Moldovanu aderă la mişcarea legionară, iar în 1933 este arestat de Siguranţa de Stat, fiind condamnat la un an de detenţie. După eliberare, în 1934 organizează cuiburile legionare din Botoşani şi participă la tabăra de muncă legionară de pe Muntele Rarău. În anul 1938, părintele Dumitru este arestat din nou, fiind eliberat din detenţie peste doi ani, în 1940. În timpul Guvernului legionar a fost membru al Senatului legionar din Botoşani. Preotul Dumitru a slujit la mai multe biserici din Botoşani, activând şi ca misionar în cadrul Misiunii Ortodoxe în Transnistria. După reîntoarcerea în ţară, la sfârşitul anului 1942, părintele este arestat din nou, apoi eliberat şi înrolat ca preot militar în armată. Pentru activitatea sa de pe front a fost decorat[3].

După instaurarea regimului comunist în România, la 15 aprilie 1952 părintele Dumitru Moldovanu a fost arestat de Securitate. Era învinuit de activitatea sa legionară din perioada interbelică şi de ”activitate în partidele istorice şi guvernele din Basarabia în 1929”. Judecata l-a condamnat la 24 luni de detenţie, fiind internat în penitenciarul Gherla. Părintele a fost eliberat la 4 septembrie 1954, dar e arestat din nou la 21 septembrie1955. De această dată era acuzat de ”activitate contra clasei muncitoare”, însă la scurt timp a fost eliberat[4]. Din cauza suferinţelor din detenţie, a fost numit “apostolul” legionarilor[5].

Extras din cartea:

Protoiereu Ioan Lisnic. Clerici ortodocși din Basarabia și Bucovina de Nord în închisorile comuniste. Centenarul Marii Uniri, 1918–2018. Chișinău. Cuvântul ABC, 2018, p. 211-212.

 

---

[1]ANRM, F. 211, inv. 6, d. 502, f. 29.

[2]Adrian Nicolae Petcu. Părintele Dumitru Moldovanu, în temniţa comunistă. În: ziarul „Lumina”, 27 septembrie 2012.

[3]Cosmin Pătraşcu Zamfirache. Povestea chinurilor legionare, o istorie tabu a Botoşaniului, locul unde a fost şcolit Coneliu Zelea Codreanu şi unde a predicat “apostolul” Dumitru Moldovanu. Sursa: adevărul.ro, Botoşani, publicat pe 3 februarie 2015.

[4]Fişa matricolă penală, nr. 15644, şi dosarul nr. 187 al deţinutului Moldovan I. Dumitru, AANP.

[5]Cosmin Pătraşcu Zamfirache, op. cit. 

Cântărețul bisericesc Gheorghe Munteanu – judecat pentru încercarea de a trece ilegal frontiera

Cântărețul bisericesc Gheorghe Munteanu –
judecat pentru încercarea de a trece ilegal frontiera

  

Gheorghe Munteanu s-a născut în anul 1897. Începând cu 1926, a slujit în calitate de cântăreţ la Biserica ”Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil” din Slobozia Rarancei (pref. Cernăuţi, plasa Boian)[1].

După instaurarea puterii sovietice în nordul Bucovinei, la 14 august 1940, cântăreţul bisericesc Gheorghe Munteanu a fost arestat de către agenţii NKVD din Regiunea Cernăuţi. Era învinuit de încercarea de a trece ilegal frontiera de stat. Judecata a avut loc la 15 mai 1941, fiind condamnat la cinci ani de detenţie în lagărele de muncă forţată. A fost reabilitat de Procuratura Regiunii Cernăuţi abia peste cinci decenii, la 31 august 1990[2].

  

Extras din cartea:

Protoiereu Ioan Lisnic. Clerici ortodocși din Basarabia și Bucovina de Nord în închisorile comuniste. Centenarul Marii Uniri, 1918–2018. Chișinău. Cuvântul ABC, 2018, p. 220.

---

[1] Anuarul Arhidiecezei Ortodoxe a Bucovinei pe anul 1930. Cernăuţi: Editura Consiliului Eparhial al Bucovinei, 1930, p. 81.

[2] Реабілітовані історією, Чернівецька області, книга друга, 2010, p. 773.