Contribuții la biografia Sfintei Mărturisitoare Blandina de la Iași. Date documentare privind părinții și familia sfintei

 

Contribuții la biografia Sfintei Mărturisitoare Blandina de la Iași.

 Date documentare privind părinții și familia sfintei  

           La 1 iulie 2025, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea a 16 femei care s-au remarcat prin viața lor sfântă și prin mărturisirea credinței. Printre acestea se regăsesc mucenițe, monahii, soții de domnitori, mame de sfinți și mărturisitoare. Între noile sfinte canonizate se numără și Blondina Gobjila (1906–1971), originară din Basarabia,   mărturisitoare a credinței. A fost învățătoare și a îndurat, timp de 15 ani, detenția în lagăre și deportarea în Siberia. Pentru statornicia și jertfa sa a fost trecută în rândul sfinților cu titulatura de Sfânta Mărturisitoare Blandina de la Iași, ziua de prăznuire fiind stabilită la 24 mai[1].

        În materialele publicate până în prezent despre viața Sfintei Blandina se regăsesc puține informații referitoare la părinții săi, studiile pe care le-a urmat, precum și la familia soțului ei. În rândurile următoare ne propunem să aducem în atenție câteva aspecte și momente mai puțin cunoscute din viața sa, care nu au fost prezentate până acum.

        Sfânta Blandina s-a născut la  24 februarie 1906, în localitatea Grușeveți, jud. Hotin fiind mezina familiei preotului Zaharia și a preotesei Serafima Popovici. Tatăl ei, preotul Zaharia Popovici s-a născut la 4 februarie 1879, în familia cântărețului Filip Popovici slujitor la biserica din satul Trinca, jud. Hotin. În același an, dascălul Filip Popovici a fost transferat în funcția de cântăreț la biserica din târgul Briceni, din același județ.

        După absolvirea școlii primare, tânărul Zaharia Popovici și-a continuat studiile la Școala Spirituală din Edineț, iar începând cu anul 1896 a urmat cursurile Seminarului Teologic din Chișinău, pe care l-a absolvit în anul 1904. În același an s-a căsătorit cu Serafima, iar la 10 octombrie 1904 a fost hirotonit preot pe seama Bisericii ”Sf. Nicolae” din satul Grușeveți, jud. Hotin. În această parohie și-a desfășurat activitatea pastorală timp de 15 ani.

      La data de 15 septembrie 1919, preotul Zaharia Popovici a fost transferat slujitor la Biserica ”Nașterea Maicii Domnului” din localitatea Rediu-Mare, jud. Soroca. Ulterior, la 15 februarie 1920 a fost numit paroh al Bisericii ”Buna Vestire” din Cernoleuca, același județ. În această perioadă, fiica sa, Blondina, viitoarea Sfântă Blandina, era elevă în clasa a IV-a a Școlii Eparhiale de Fete din Chișinău[2], unde își continua formarea intelectuală și duhovnicească.

       Părintele Zaharia Popovici a slujit fără întrerupere la biserica din Cernoleuca până în anul 1951. A trecut la Domnul în ultimele luni ale anului 1951 sau la începutul anului 1952. A fost înmormântat în partea de răsărit a altarului bisericii în care a slujit mai bine de trei decenii. Mormântul preotului se păstrează până în prezent[3].

       La 26 martie 1926, Blondina, fiica preotului Zaharia, s-a căsătorit cu Gheorghe Gobjilă, inginer agronom, fiul preotului Ioan Gobjilă, parohul Bisericii ”Sf. Nicolae” din satul Copciac, jud. Tighina. După căsătorie, cei doi s-au stabilit la Căușeni, unde au trăit și și-au desfășurat activitatea profesională. Un an mai târziu, în 1927, s-a născut unicul lor fiu, Veceslav, care mai târziu, a urmat aceeași profesie ca și tatăl său, devenind inginer.

        În anul 1940, după ocuparea Basarabiei de către sovietici, tânăra familie Gobjilă intenționa să se repatrieze în România. Planul lor a atras însă atenția autorităților sovietice, iar cei doi soți au fost arestați. Gheorghe Gobjilă a fost reținut la 24 aprilie 1941 de colaboratorii Secției raionale Căușeni a NKVD, fiind acuzat că ar fi fost „membru al unei organizații antisovietice”. La aproape două luni distanță, la 17 iunie 1941, a fost arestată și Blondina Gobjilă, viitoarea sfântă, sub acuzația de „agitație antisovietică”. Ambii soți au fost încarcerați în închisoarea din Kazan, RASS Tătară și condamnați la câte 8 ani de privare de libertate în lagăre de muncă forțată. În condițiile inumane de detenție, agravate de subnutriție, Gheorghe Gobjilă s-a stins din viață, la 27 mai 1943.

       După opt ani de detenție, la 21 iunie 1949, Blondina Gobjilă a fost eliberată, însă i s-a stabilit domiciliul forțat în regiunea Novosibirsk. Anii de detenție și deportare au fost marcați de greutăți, lipsuri și muncă istovitoare în cadrul unui colhoz. După moartea preotului Zaharia Popovici, mama Blondinei, preoteasa Serafima, s-a alăturat fiicei sale în deportare. Timp de câțiva ani, cele două au împărțit aceeași soartă, trecând împreună prin greutățile și lipsurile exilului, dar și prin puținele momente de bucurie. Departe de locurile natale, preoteasa Serafima Popovici și-a încheiat viața la 22 februarie 1955.

        Blondina Gobjilă a fost eliberată din exil în iunie 1956, iar la 12 ianuarie 1957 s-a dispus încetarea procesului penal atât în cazul ei, cât și al soțului său, Gheorghe Gobjilă, decedat în detenție. Câteva zile mai târziu, Blondina Gobjilă a primit pașaportul românesc și a pornit spre Iași. Aici avea să-și petreacă restul vieții pământești, slujind și rugându-se zi de zi în Catedrala Mitropolitană[4]. Între zidurile acestei sfinte catedrale, și-a consacrat întreaga viață slujirii lui Dumnezeu, rugăciunii și apropierii de cele sfinte.

 

                                                            Protoiereu Ioan Lisnic                                                                                                      

---

[1]Comunicat de presă: Canonizarea a 16 femei cu viață sfântă. Agenția de știri BASILICA.RO, 1 iulie 2025. Sursa: https://basilica.ro/comunicat-de-presa-canonizarea-a-16-femei-cu-viata-sfanta/ ; Suferințele mamei Blondina (1906-1971), o martiră a Siberiei. Ediția a 3-a. Editura Mănăstirii Sihăstria, 2010; PS Episcop Veniamin al Basarabiei de Sud. Blandina Gobjilă răsărită din pământul sfânt al Basarabiei o mărturisitoare în temnițele comuniste. Sursa: https://episcopiabasarabieidesud.md/articol/311

[2]П.А. Лотоцкiй. Списокъ и краткiя бiографiи окончившихъ полный курсъ Кишиневской Духовной Семинарiи (1813-1913 г.г.). Кишиневъ: Епархiальная типографiя, 1913, p. 136;  Episcopia Hotimului. Anuar, Chişinău: Tipografia Eparhială ”Cartea Românească”, 1930, p. 146; Alexandru Cerga. Bisericile Basarabiei. Dicționar enciclopedic. Vol.II. Chișinău. „Tipografia Centrală”, 2016, p. 174; ; Кишиневскiа Епархiальныя Въедомости, nr. 14, 1896, p. 410; nr. 13, 1904, p. 209; Revista ”Luminătorul”, nr. 8, 1920, p. 4.

 

[3]Informațiile și fotografia mormântului preotului Zaharia Popovici ne-au fost oferite cu multă bunăvoință și dragoste de către actualul paroh al bisericii din Cernoleuca (Dondușeni), părintele Andrei Munteanu.  

[4]ANA, F. 3401, inv. 1, d. 3849; Cartea Memoriei. Catalog al victimelor totalitarismului comunist. Vol. I, Chişinău, 1999, p. 414; Suferințele mamei Blondina (1906-1971), o martiră a Siberiei.

Mormântul Pr. Zaharia Popovici situat în partea de răsărit a altarului 

bisericii din Cernoleuca, raionul Dondușeni

Tipografia Eparhială din Bălți–edificată în timp record, în mai puțin de cinci luni (1939)

 

Tipografia Eparhială din Bălți –

edificată în timp record, în mai puțin de cinci luni (1939)

           În orașul de reședință al Episcopiei Hotinului, la Bălți, în anul 1939 a început construcția clădirii destinate Tipografiei Eparhiale. Lucrările au fost inaugurate la 22 iunie 1939, după oficierea solemnei slujbe de punere a pietrei de temelie de către Preasfințitul Episcop Tit al Hotinului, cu reședința la Bălți (1935–1940). Edificiul a fost realizat într-un timp record, toate lucrările fiind încheiate la 1 noiembrie 1939, în mai puțin de cinci luni.

       Clădirea a fost ridicată pe terenul viran din apropierea atelierelor eparhiale, după planurile și devizul întocmite de Serviciul Eparhial de Arhitectură. Construcția, cu o lungime de 38 m și o lățime de 11 m, era alcătuită din parter și etaj.

        La parter, în cele nouă încăperi, a fost instalată tipografia, dotată cu trei mașini de tipar, o instalație completă de legătorie și cartonaj, precum și o secție de zețărie echipată cu litere românești, grecești, chirilice, ebraice și cu caractere pentru note muzicale. La etaj se aflau apartamentele destinate familiilor administratorilor și lucrătorilor tipografiei.

       Inaugurarea Tipografiei Eparhiale a coincis cu aniversarea a patru ani de arhipăstorire a Preasfințitului Tit în fruntea Episcopiei Hotinului, eveniment care a evidențiat importanța acestei instituții pentru dezvoltarea vieții bisericești, culturale și editoriale a eparhiei.

          De-a lungul timpului și până în prezent, clădirea fostei Tipografii Eparhiale și-a păstrat destinația legată de activitatea editorială. Deși instituția și-a schimbat statutul, devenind o tipografie civilă, edificiul a continuat să fie utilizat în scopul pentru care a fost construit inițial.

 

 

Sursa: Protoiereu Ioan Lisnic, Episcopia Hotinului cu reședința la Bălți (1923–1944), Editura „Labirint”, Chișinău, 2014.  

         Clădirea fostei Tipografii Eparhiale din Bălți. 

                Or. Bălți, str. 31 august 1989, nr. 22.

 

           

Ctitorii ale medelnicerului Enache Panaioti

Ctitorii ale medelnicerului Enache Panaioti

Medelnicerul Enache Panaioti face parte din categoria boierilor moldoveni de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea care și-au legat numele nu doar de activitatea administrativă și de stăpânirea unor moșii, ci și de susținerea vieții religioase și culturale din nord-estul Moldovei. Activitatea ctitoricească a lui Enache Panaioti este legată de moșiile pe care le stăpânea în fostele ținuturi ale Iașilor și Sorocii, unde a sprijinit edificarea și întreținerea mai multor biserici. În tradiția boierimii moldovene, ridicarea unei biserici reprezenta atât o expresie a credinței ortodoxe, cât și o manifestare a responsabilității sociale față de comunitățile aflate pe domeniile familiale. Prin aceste ctitorii, boierii contribuiau la consolidarea vieții spirituale, la dezvoltarea învățământului parohial și la păstrarea identității românești într-o perioadă marcată de profunde transformări politice[1].

În primele decenii ale secolului al XIX – lea, moșia satului Gura Căinari era în posesia proprietarului Enache (Ioan) Panaioti, care avea titlul de medelnicer (DEX - Titlu de dregător în Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova. Boierul care îi turna apă domnului pentru a-și spăla mâinile, punea sarea în mâncare și îi servea masa, membru al Sfatului domnesc). Moșia respectivă o primi-se drept zestre. Medilnicerul mai stăpânea în Ținutul Iașilor moșiile satelor Drojdeni (actualul sat Lunga) și Putinești, situate la 6 km distanță de Gura Căinari, moșii dobândite prin cumpărate. Enache era văduv și avea 3 copii: un fiu Nicolae și 2 fiice: Ecaterina și Maria[2]. Soția lui Ioan Panaioti, Maria, care deceda-se la 19 ianuarie 1813, a fost înmormântată la Gura Căinari, în vecinătatea altarului bisericii în construcție, ctitorită de marele dregător[3]. Biserica cu hramul ”Sf. Cuv. Mc. Parascheva” din Gura Căinari a fost târnosită (DEX - târnosire – sfințire, inaugurare) în anul 1816[4], în localitate a existat o altă biserică mai veche, de lemn, lipită cu lut și acoperită cu stuf. Acel lăcaș de închinăciune avea  hramul “Sf. Ierarh Nicolae”, nu se cunoaște când a fost zidit, atestat documentar în anul 1778. La Lunga (Drojdeni), serviciul divin se oficia în Biserica “Sf. Ierarh Nicolae”, atestată documentar în 1804. Biserica era de lemn, lipită cu lut și acoperită cu stuf[5]. În anul 1837, prin contribuția consilierului de curte Constantin Botezatu, împreună cu soția lui, Ecaterina, fiica lui Enache Panaioti, care primi-se drept zestre moșia satului Lunga, se construiește în această localitate actuala Biserică cu hramul “Sf. Împărați Constantin și Elena“[6] ctitorii lăcașului sfânt își dorm somnul de veci în preajma altarului bisericii.

În anul 1821, Enache Panaioti, pentru a dovedi rangul său de medelnicer a prezentat Comisiei pentru cercetarea dovezilor nobilimii din Basarabia un document eliberat de către domnitorul Constantin Ipsilanti Vodă din 1807. La 20 iulie 1821, medelnicerului Panaioti, după rangul său i s-a recunoscut dreptul de nobil[7].

Ioan Panaioti, ctitorul bisericii din Gura Căinarului s-a nevoit și de construcția unei biserici la Putinești. Lucrările de construcție a bisericii din Putinești au durat timp de patru ani, din 1824 până în 1828. În 1827, la 19 octombrie, trece în lumea celor drepți ctitorul principal al bisericii, medelnicerul Ioan Panaioti. A fost înmormântat în cavoul familiei sale, alături de soția sa, în vecinătatea altarului bisericii din Gura Căinarului, o altă ctitorie a marelui dregător. Un alt supraveghetor al lucrărilor de construcție a bisericii din Putinești a fost epitropul Dimitrie Panaioti, o rudă apropiată a medelnicerului. Cel din urmă a decedat în anul 1839, fiind înmormântat alături de cavoul familiei lui Enache Panaioti. În preajma altarului bisericii din Gura Căinarului sunt înmormântați Nicolae Leonard, trecut la Domnul la 18 februarie 1846 și soția sa Maria Leonard (Panaioti), decedată la 10 iulie 1870.

În anul 1832, moșia satului Putinești era în proprietatea pomescicului Nicolae Panaioti, fiul răposatului medelnicer Enache Panaioti. La data de 11 ianuarie 1864 a decedat soția proprietarului moșiei Putinești, Maria Panaioti, de apoplexie, la vârsta de 48 de ani. Peste patru ani de la decesul soției, la 18 noiembrie 1868 a răposat și proprietarul Nicolae Panaioti, la vârsta de 62 de ani, fiind bolnav de cehotcă (oftigă). A fost înmormântat la 20 noiembrie în preajma altarului bisericii din Putinești, alături de soția lui. Moșia satului a fost preluată de Ion Panaioti, fiul răposatului pomescic-medelnicer[8].

Ca proprietari ai unor întinse moșii din fostele ținuturi ale Iașilor și Sorocii, medelnicerul Enache Panaioti și urmașii săi și-au asumat nu doar rolul de ctitori ai unor lăcașuri de cult, ci și responsabilitatea întreținerii și sprijinirii acestora pe termen lung. În conformitate cu tradiția ctitoricească a boierimii moldovene, grija față de biserică nu se limita la ridicarea edificiului, ci presupunea înzestrarea acestuia cu cele necesare desfășurării serviciului divin, precum și asigurarea unor surse de venit destinate întreținerii clerului și a edificiului bisericesc. Prin astfel de danii și acte de binefacere, ctitorii contribuiau la continuitatea vieții religioase și la consolidarea rolului bisericii ca principal centru spiritual și comunitar al satelor aflate pe domeniile lor.

                                   Protoiereu Ioan Lisnic

---

[1]Extras din cartea: Protoiereu Ioan Lisnic. Biserica “Sf. Nicolae” din Putineşti la popas aniversar: 200 ani de la sfințirea pietrei de temelie și începutul lucrărilor de construcție (1824-2024). Iași. Editura Stef, 2024.

[2]Gheorghe G. Bezviconi. Boierimea Moldovei dintre Prut și Nistru. București. Fundația Regele Carol I, 1940, p. 102.

[3] Pe piatra mormântului este încrustat următorul text: „Aici odihnește robul lui Dumnezeu Ioann Panaioti Medelnicer care sau mutat din viață la anu 1827 octombrie 18 alături cu soțîia sa Maria care la 1813 Genari 19 asemenea sau mutat. Pomescicu moșielor Putinești Gura Căinariului și Lunga”.

[4]Evidența bisericii din Gura Căinarului pe anul 1843, ANA, F. 211, inv. 6, d. 20, f. 72.

[5]И. Н. Халиппа. Сведения о состоянии церквей Бессарабии в 1812-13 гг. Труды Бессарабской Губернской Учёной Архивной Комиссии. Том третий. Кишинев, 1907 год, стр. 280.

[6]ANA, F. 211, inv. 1, d. 57, f. 368.  

[7]Gheorghe G. Bezviconi, op. cit.

[8]ANA, F. 211, inv. 6, d. 103, f. 21; inv. 6, d. 118, f. 101; inv. 15, d. 7, f. 65.

                                             

Minunea de la Bălți: crucifixul din curtea catedralei, îndreptat de un obuz în timpul războiului

Minunea de la Bălți: 
crucifixul din curtea catedralei, 
îndreptat de un obuz în timpul războiului

O bombă a nimerit crucea din ogradă și a strâmbat-o. După căteva ore, altă bombă a căzut în partea opusă și-a îndreptat crucea.

Bălți, orașul cel mai comercial din Basarabia. Bălți, nodul de cale ferată, de unde trenurile pornesc spre Rezina Orheiului, spre Otacii de la Nistru și spre Cernăuți. Bălți, orașul de eri, azi este o grămadă de moloz și scrum. Urgia comunistă a distrus totul. Din ce a fost altădată a rămas ruine și jale. Mai omenoși erau, pe vremuri, barbarii, decât bolșevicii care se lăudau cu raiul pe pământ.

Acum 23 de ani Bălții erau un oraș murdar, cu străzi rele, lipsite de verdeață, cu înfățișare de târg în care se țineau lanț iarmaroacele. Hărnicia și buna gospodărie românească l-a schimbat într-un adevărat oraș cu străzi bine pavate, cu case frumoase, cu grădină publică îmbrăcată în flori și plină de brazi și cu acel cartier românesc de la Pământeni, înființat de Episcopul Visarion Puiu, unde între livezi și podgorii se ridicase frumoase case moldovenești, străjuite de biserica făcută aidoma după cea de la Curtea de Argeș.

Dumnezeu a vrut ca acest cartier românesc și creștin să rămână întreg, numai orașul, plin de păcate și păgânism, să fie distrus, ca o pedeapsă pentru evreii care anul trecut s-au bucurat că le vin tovarășii hulindu-ne și batjocurind tot ce este român și ortodox. 

Dar Dumnezeu, în marea și dreapta Lui orânduială, pentru credința noastră în El, a urzit două prevestiri pe care comuniștii turbați n-au vrut să le înțeleagă. Una s-a întâmplat anul trecut  și o scriem aici, să se vadă căt de mare e puterea dumnezeiască.

Lângă închisoarea orașului era, acum 15 ani, un mare palat ridicat pentru o sinagogă. Episcopul Visarion a reușit să cumpere această clădire și în locul ei să înalțe un juvaer de biserică.

După năvala comunistă, într-o zi bătrânul preot Dumitriu a fost dus la biserică și i s-a dat ordin să dea icoanele jos. „Eu-s bătrân și nu pot să mă urc”, se ruga preotul, amărât și îndurerat. „Puneți soldații voștri să le dea jos”. Suindu-se un soldat pe scară să dea jos sfintele icoane, a căzut și și-a rupt picioarele și a murit. Era un semn că așa se va prăbuși poporul care hulește cele sfinte.

A venit acum prăbușirea regimului comunist […] În retragerea lor comuniștii, după ce au semănat prăpădul, au căutat să distrugă și bisericile. Și atunci s-a întâmplat și a doua minune. În ograda frumoasei catedrale este o cruce unde se face sfințirea apei. Comuniștii au încercat să arunce din aeroplane bombe, dar nici una n-a lovit sfântul locaș. O bombă a nimerit crucea din ogradă și a strâmbat-o. După căteva ore, altă bombă a căzut în partea opusă și-a îndreptat crucea, care a fost.

Așa îndreaptă Dumnezeu toate în țara care crede în El, se închină Lui și î-I  aduce jertvă nu numai sufletul, ci și trupul.

D. Iov. Minunea de la Bălți. Ziarul Basarabia, 9 august 1941.

Situația clerului și a bisericilor din RASS Moldovenească în anii 1930: între credință și constrângere. Cazul preotului Alexandru Teohari

 

Situația clerului și a bisericilor din RASS Moldovenească în anii 1930:  

între credință și constrângere. Cazul preotului Alexandru Teohari 

În a doua jumătate a anilor '30 ai secolului trecut, în RASS Moldovenească a început o nouă campanie de închidere a bisericilor. Majoritatea preoţilor transnistreni au devenit victime ale politicilor represive. Mulţi dintre ei au fost deportaţi din ”zona de frontieră“. în oraşul Pervomaisk (Olviopol), regiunea Odesa, unde în luna martie a anului 1938 au fost arestaţi şi încarceraţi în închisoarea din Odesa. Clericii arestați au fost învinuiţi de ”activitate contrarevoluţionară și de apartenență la organizaţii rebele contrarevoluţionare”. La 23 martie 1938, în cadrul şedinţei troicii NKVD din regiunea Odesa, au fost condamnaţi la moarte prin împuşcare[1]. Unul dintre preoții care au slujit în bisericile din stânga Nistrului și care au fost supuși în repetate rânduri represiunilor sovietice a fost preotul Alexandru Teohari. De origine greacă, acesta s-a născut la Odesa și a desfășurat o activitate pastorală intensă în mai multe localități din RASS Moldovenească. A slujit o perioadă mai îndelungată la biserica din Păsățele, raionul Ananiev, precum și pentru intervale mai scurte în alte parohii, însă activitatea sa a fost constant întreruptă de închiderea lăcașelor de cult de către autoritățile sovietice. Pentru mai mult de un an, preotul Alexandru Teohari a activat la biserica din Stanislavca, localitate situată la aproximativ 7 km de orașul Râbnița, până când și acest lăcaș a fost închis. Până în anul 1928, el fusese deja arestat de patru ori de către autoritățile bolșevice. În același an, a fost din nou arestat sub acuzația de propagandă antisovietică și condamnat de Colegiul GPU din RASSM la trei ani de detenție într-un lagăr de muncă forțată. Pedeapsa a fost executată în lagărul Solovețk, cunoscut pentru numărul mare de clerici ortodocși încarcerați acolo. Ulterior, la 25 iunie 1938, a fost din nou arestat de către colaboratorii secției raionale NKVD din Râbnița, fiind acuzat de activitate contrarevoluționară în baza articolelor 54-10 și 54-11 din Codul Penal al RSS Ucrainene. În lipsa unor probe concludente, după șapte luni de detenție, preotul a fost eliberat[2]. 

Situația și condițiile de trai ale preoţilor şi ale ţăranilor transnistreni este descrisă de către un tânăr, originar din gubernia Ekaterinoslav, refugiat de peste Nistru: „Preoţii sunt închişi sau trimişi în Siberia la muncă silnică şi la moarte sigură. Numai în satele de pe malul Nistrului bisericile au fost lăsate pentru ca să se tragă clopotele şi să se facă slujbe de preoţi, cu gândul că moldovenii basarabeni să creadă că în Rusia e bine. Dar în aceste sate preotul este ţinut de puţinii credincioşi care au mai rămas, cei mai mulţi fiind trimişi în Siberia sau în închisori. Preotul e silit să umble zdrenţos, batjocorit, hulit şi flămând, căci n-are mâncare decât de la cei care se-ndură să-i dea o bucată de pâine”[3].

Campaniile anti-religioase de închidere a bisericilor erau organizate și se desfășurau cu mare pompă. La biserica din Stanislavca, Râbnița, preotul Alexandru Teohari a slujit până în anul 1935. Potrivit mărturiei fiilor lui, cu o zi înainte de Sf. Pasti au venit la casa preotului o ceată de activiști, organizați ca la paradă, cu cântece și veselie, fiind acompaniați și de fanfară. După ce i-au prezentat preotului extrasul hotărârii de închidere a bisericii, au cerut cheile, părintele le-a zis că lacătul greu se descuie, de aceea el va merge să le deschidă biserica. Ajunși la biserică, după ce a descuiat ușa de la intrare, părintele Alexandru s-a dus în altar și pe neobservate a luat Sf. Antimis și l-a ascuns în sân, apoi i-a rugat pe activiștii atei să-i permită să ia cu el ceva din odoarele sacre, însă a fost silit de ei ca să părăsească biserica. Sf. Antimis de la biserica din Stanislavca a ajuns până în orașul german Bamberg, unde în anul 1945, părintele Teohari, aflat în refugiu a înființat o capelă ortodoxă, săvărșind Sf. Liturghii cu această sfințenie[4].

În toamna anului 1941, preotul Teohari devine membru al Misiunii Ortodoxe din Transnistria, fiind numit de către autoritățile bisericești, slujitor la biserica din orașul Bârzula[5]. Fosta biserică era transformată de către autoritățile sovietice în casă de cultură a pionerilor[6]. După mai multe lucrări de reamenajare, în acel local au răsunat din nou cântările bisericești. În parohiile unde erau preoți titulari se preda religia, se organizau coruri de elevi care cântau la biserică, cât și la serbările și șezătorile din cadrul căminelor culturale. Se activa și în direcția asistenței sociale, prin ajutorarea celor săraci și crearea cantinelor sociale. În raionul Bârzula, în a 3-a zi de Paști, creștinii din parohii, în frunte cu preoții lor au adunat ajutoare pentru ostașii răniți din spitale și pentru prizonierii din lagărul de la Bârzula[7]. Unul dintre fiii părintelui Teohari se afla prizonier într-un lagăr din România. La insistența preotului protopop s-a aflat lagărul unde se afla prizonierul Teohari, care mai apoi a fost eliberat și s-a întors la părinții lui.

Pentru a scăpa de urgia bolșevică, în luna martie 1944, cănd trupele sovietice erau în înaintare, preotul Alexandru Teohari împreună cu membrii familiei sale se refugiază în România, apoi și-au continuat drumul pribegiei trecînd frontiera în Ungaria, apoi în Germania și s-au stabilit în apropierea orașului Bamberg. Aici părintele Alexandru, împreună cu câțiva refigiați din diferite țări ortodoxe înființează o comunitate religioasă săvârșind slujbele divine într-un paraclis luteran, reamenajat cu acordul autorităților locale în biserică ortodoxă. Sf. Liturghii erau săvârșite de către preotul Teohari, cu Sf. Antimis de la biserica din Stanislavca, păstrat cu sfințenie în tot acest timp[8].

În anul 1947, membrii familiei Teohari se stabilesc în Belgia. Peste 4 ani de muncă istovitoare în mine, membrii familiei preotului se refugiază în Canada, stabilindu-se în orașul Montreal. Părintele Alexandru a slujit la Catedrala “Sf. Apostoli Petru și Pavel“ din acest oraș, până la începutul lunii iulie 1952. La data de 3 iulie, după lungul drum al suferinței, dar împresurat și de momente fericite, părintele Alexandru Teohari își încheie drumul vieții pământești. A decedat din cauza unei boli cardiovasculare. Soția părintelui a murit în anul 1990, la vârsta de 97 de ani[9].

 

Extras din cartea: Protoiereu Ioan LISNIC. Clerici ortodocși în închisorile comuniste: Basarabia, nordul Bucovinei și Transnistria. Vol. III. Iași, Editura Stef, 2022, p. 302-307.

---

[1] Protoiereu Ioan Lisnic, Clerici  ortodocși din Basarabia și Bucovina de Nord în închisorile comuniste. Centenarul Marii Uniri, 1918–2018. Chișinău, Cuvântul ABC, 2018, p. 127-128.

[2]ANA, F. R-3401, inv. 1, d. 4379,  f. 18, 25-26, 36-38.

[3]Ce ne povestește un tânăr refugiat de peste Nistru. În: ziarul „Cuvânt Moldovenesc”,  nr. 13, 26 martie 1933. 

[4]Николай и Иван Феохари. Семья Феохари иэ Одессы: священник Александр  и семеро детей. Часть 1. În:  „Церковный Вестник”,  декабрь,  2014 г. Русский Кафедральный Собор Свв. Апп. Петра и Павла., Монреаль, p. 19-25.

[5]„Transnistria Creştină. Revista Misiunii Ortodoxe Române în Transnistria”, anul I, nr. 1, ianuarie-martie 1942, p. 45

[6]Николай и Иван Феохари. Семья Феохари иэ Одессы: священник Александр  и семеро детей. Часть 2. În:  „Церковный Вестник”,  апрель,  2015 г. Русский Кафедральный Собор Свв. Апп. Петра и Павла., Монреаль, p. 18.

[7]„Transnistria Creştină. Revista Misiunii Bisericești pentru Transnistria”, anul II, nr. 1-2, ianuarie-iunie 1943,  p. 116-118.

[8]Николай и Иван Феохари. Семья Феохари иэ Одессы: священник Александр  и семеро детей. Часть2, p.  17-21.

[9]Ibidem, p. 21-25. 

  Preotul Alexandru Teohari împreună cu fiii săi. 

Anul 1938, după eliberarea din detenție

 Preotul Teohari,  orașul Bârzula, la întrare în biserică