vineri, 26 februarie 2021

Mitropolitul Visarion Puiu – 142 ani de la naştere şi 100 ani de la hirotonia în treapta de arhiereu



Mitropolitul Visarion Puiu – 142 ani de la naştere
şi 100 ani de la hirotonia în treapta de arhiereu


Mitropolitul Visarion Puiu (27.02.1879-10.08.1964), pe parcursul vieții sale a desfăşurat o fructuoasă activitate plină de realizări în funcţiile de director al Seminarului din Galaţi (1909-1918), director al Seminarului Teologic din Chişinău şi Exarh al mănăstirilor din Basarabia (1918-1921), Episcop al Argeşului (1921-1923) şi al Hotinului cu reşedinţa la Bălţi (1923-1935), Mitropolit al Bucovinei (1935-1940) şi şef al Misiunii Ortodoxe din Transnistria (1942-1943). A scris și a publicat aproximativ 40 de lucrări. Aflându-se din 1944 în exil, din iniţiativa mitropolitului Visarion Puiu, în 1949 se înfiinţează pentru românii din diasporă Episcopia Ortodoxă Română din Europa Occidentală pe care o conduce până în 1958. Şi-a petrecut restul vieţii în localitatea Viels Maison-Aisne, la 96 km de Paris.

În rândurile ce urmează vă propunem o parte dintr-un material al istoricului M. Mihailuţa, Scrisori de mulțumire ale comuniștilor din Odessa, adresate unui mitropolit român, publicat într-o revistă ştiinţifică din Odessa.

 

   Traducerea din limbile ucraineană și rusă

   a fost realizată de Prot. Ioan Lisnic

 

Scrisori de mulțumire ale  comuniștilor din Odessa,

adresate unui mitropolit român

 

La data de 15 iunie 1944, la Odessa a avut loc o întâlnire a șefilor  departamentului de propagandă și agitație din regiune. La această întrunire a luat cuvântul secretarul comitetului regional, tov. Sosnovski, cu următorul raport, „Cu privire la activitatea de propagandă și agitație, în legătură cu decizia Plenarei din luna mai a Comitetului Central al Partidului Comunist al Ucrainei (b)". Iată despre ce se vorbea în acel raport: „Invadatorii germano-români au încercat să influențeze asupra conștiinței populației sovietice rămase pe teritoriul ocupat temporar și să suprime credința în principiile filozofiei marxiste-leniniste, activând la o scară și mai mare în predicarea obscurantismului religios. În toate înstituțiile de învățământ, medii și superioare, un loc important în procesul de instruire îl ocupa religia. <...> La Universitatea de Stat a fost înființată Facultatea de Teologie, a fost deschisă și biserica universității. Pe întreg teritoriul regiunii Odessa, au fost reconstruite și restaurate foarte multe biserici și acum sunt deschise. Deci avem mult de lucru pentru a contracara acest obscurantist religios prin perspectiva matreialistă a învățăturii marksist-leniniste și nu prin modalități și metode, folosite de komsomoliștii noștri, ci prin alte metode, mult mai umane. Am în vedere o propaganda activă, implicând în această activitate grupuri de intelectuali, cunoscători ai științelor naturii, implicându-i în ai convinge pe credincoși, în absurditatea doctrine religioase.

Bazându-se pe acest raport, redactorul ziarului «Большевистское знамя» [Drapelul bolșevic], tov. Lifșiț a sugerat, ca „unele elemente în propaganda orală să fie împrumutate de la români”, care și-au promovat cu pricepere realizările în creștinarea teritoriilor ocupate. Ideologul de partid sa bazat și pe unele fapte concrete, când  "la Odessa a fost organizată de către clerul român, procesiunea de   înmormântare a unui pilot sovietic, doborât în preajma orașului, afirmând că sa procedat creștinește, în pofida timpurilor grele de război”, "când mai mulți foști comuniști s-au adresat Patriarhului României, cu mulțumire pentru că din nou sunt   restaurate bisericile”, ceia ce a contribuit la îndreptarea populației pe calea adevărului.

Datorită realizarilor săvârșite de către membrii Misiunii Ortodoxă din Transnistria, sub conducerea Mitropolitul Visarion Puiu. Înaltul Ierarh, aflându-se la Odessa a căpătat tot respectul și încrederea unei mari părți a locuitorilor orașului. La Scrisoarea Mitropolitului Visarion, cu ocazia sărbătorii Sf.Paști, adresată populației orasului, cât și foștilor comuniști, publicată pe prima pagină a ziarului “Molva” (nr. 117 din 24 aprilie 1943), ca răspuns a fost trimisă pe adresa ziarului, o scrisoare colectivă semnată de 14 persoane care locuiau pe str. Kanatnîi, nr. 81 din Odessa.

Iată ce se scria în acea scrisoare, “Noi, foști comuniști, botezați în credința creștină, cu suflet curat creștinesc și cu credință în Luminata Înviere a Domnului Hristos, răspundem la salutul arhipastoral al ÎPS Visarion, cu cuvintele “ADEVĂRAT A ÎNVIAT HRISTOS”.

Devenind involuntar comuniști în timpul stăpânirii sovietice, credința strămoșilor nostri, a părinților, credința în Luminata Înviere a Domnului Hristos, nu s-a stins în noi. Am crezut, credem și vom crede. Cât nu s-au străduit autoritățile să întunece și să smulgă din rădăcină și din inimile noastre Credința în Hristos - Fiul lui Dumnezeu și să stingă pentru totdeauna  Lumina Învierii, însă n-au reușit.

Sărbătoarea Sf. Paști, Luminata Înviere a Domnului Hristos și alte sărbători religioase, ne aminteam de ele și le serbam cu ușile închise, în cercul restrâns al familiei, de frică ca să nu fim observați. Salutul pascal Hristos A Înviat! și răspunsul – Adevărat A Înviat! le pronunțam cu jumătate de voce, ca să nu fim auziți nici în curte, nici de vecini. Acum, cu mândrie, deschis și cu voce tare,  felicităm rudele, pe cei apropiati și cunoscuții cu salutul pascal- „Hristos A Înviat!” și la salutul arhipastoral al ÎPS Mitropolit Visarion, noi care fără voie am ajuns să purtăm pata rușinoasă de comuniști, îi răspundem cu „Adevărat A Înviat!” și îi dorim în activitatea sa de renaștere a vieții creștinești, întru mulți ani Stăpâne!

Un alt răspuns la scrisoarea Mitropolitului Visarion a fost semnată de către 19 persoane care locuiau în sectorul 4 al poliției din Odessa. Arătând recunoștința față de autoritățile românești și față de mitropolit, semnatarii menționau, că “fiind schilodiți de lozinci comuniste, nu putem crede că  salutările Voastre sunt adresate și nouă”. Reântorcerea la credință și reânvierea lor spirituală, anume în ziua Sf. Paști, se datorează apelului Vlădicăi Visarion, cum “sămânța bună, căzută în pământul cel bun aduce roadă multă”.Mitropolitului Visarion i-au fost închinate și versuri:

«Преосвященнейший Владыко,

Тебя Господь благословил,

Приездом в край безбожный, дикий,

Чтоб Ты тьму Светом поразил.

Для блага веры православной,

Ты Семинарию создал,

Чтоб Свет Христов: велик и славен,

Здесь вновь над нами воссиял…».


Înalt Preasfințite Stăpâne,

Ai fost binecuvântat de Dumnezeu,                                                                                                   Venind în acest ținut sălbatic și fără de credință,

Ca să zdrobești întunericul cu Lumină.

Pentru binele credinței ortodoxe,

Ai întemeiat un Seminar,

Ca Lumina lui Hristos cea preamărită,

Să strălucească aici, din nou peste noi.

_________________________________________________________

Slujirea Mitropolitului Visarion și activitatea sa misionară, era asemănată cu activitatea de creștinare a Sf.Vladimir al Kievului și a Mitropolitului Petru Movilă:


                                      «Желаю радостей духовных 
                                      С врученной паствою Вам Богом, 
                                      Успешно в тяжкую годину

Руководить Русским народом.

Теперь поверженный во прах,

Он задыхался четверть века,

Идя с Иудой, стал Иудой,

Теряя образ человека.

Вас Бог избрал его вести

Из тьмы коварства, лжи, обмана,

На путь добра, Святой любви

Из рук «советского тирана»

Как некогда Святой Владимир,

Изведав веру разных стран

Украсил Стольный Киев храмом,

В Днепре крестил всех киевлян…».

Vă dorim bucurii duhovnicești

Cu păstoria primită de la Dumnezeu

Cu succes în aceste timpuri grele

Să păstoriți poporul rus.

Fiind doborât la pământ,

Se sufoca de un sfert de secol,

Mergând cu Iuda, devenind al doilea Iuda,

Perzând și chipul omenesc.

Dumnezeu te-a ales ca să-l conduci

Din întunericul perfid, plin de minciună,

Pe drumul drept al dragostei creștine

Din mâinile “tiranului sovietic”

Cum în trecut Sf. Vladimir,

Aflând credința cea creștină

A construit biserici în capitala Kiev,

Botezând locuitorii în apa Niprului ...

_______________________________________________________________

 Obiectivele principale ale Mitropolitului Visarion la Odessa, erau de a reface viața spirituală, restaurarea și refacerea locașelor de închinăciune, educația în spiritul credinței, la toate acestea se adaugă și opera de binefacere a ierarhului.  

 

 

Михайлуца М., Як одеські комуністи лист вдячності румунському митрополиту писали... про міфи, моральність і пропаганду, Юго-Запад.Одессика, Историко-Краеведческий Научный Альманаh, Выпуск 20, Одесса, «Печатный дом», 2016, с. 212-225 --->   http://nsku.org.ua/wp-content/uploads/2016/03/%D0%9E%D0%B4%D0%B5%D1%81%D1%81%D0%B8%D0%BA%D0%B0_%E2%84%9620.pdf

 





duminică, 14 februarie 2021

Cântăreţul bisericesc Timofei Chițilovschi - martirizat în temnițele comuniste




Cântăreţul bisericesc Timofei Chițilovschi -
martirizat în temnițele comuniste


Timofei Chițilovschi s-a născut la 20 februarie 1899 în familia “cetățeanului de onoare”, locuitor al satului Corpaci, jud. Bălți, Ioan Chițilovschi și a soției acestuia, Parascheva. A fost botezat la 22 februarie în Biserica “Sf. Nicolae” din Corpaci de către preotul Ioan Cernăuțeanu, având nași pe țăranii Gavriil Zugravu și Ioan Postolache.

Tânărul Timofei își începe studiile în anul 1907, la scoala elementară din satul natal, apoi a învățat la Școala agrară și în perioada anilor 1918-1920, la Școala de cântăreți bisericești din Chișinău. După absolvirea studiilor, a fost numit cântăreț la Biserica ”Adormirea Maicii Domnului” din satul Aluniș,  jud. Bălți. O perioadă de timp a slujit și la Biserica ”Sf. Nicolae” din satul Chetriș, același județ, apoi a fost transferat din nou la biserica din Aluniș. În anul 1921 a fost recrutat în rândurile Armatei Române, subdiviziunea sanitară, aflată la Roman. Timp de două luni a îndeplinit funcția de grefier, apoi a fost demobilizat din cauza problemelor de sănătate.

La cedarea Basarabiei de la 28 iunie 1940, cântărețul Timofei Chițilovschi a rămas la Aluniș, îndeplinind în continuare funcția de cântăreț bisericesc. Peste câteva luni de “rai” bolșevic a încercat să se repatrieze împreună cu membrii familiei sale în România. Cererea adresată Șefului NKVD din RSS Moldovenească, orașul Chișinău, str. Gogol, nr. 7, avea următorul conținut: “Subsemnatul, Chițilovschi Timofei Ivanovici, rog să-mi permiteți plecarea din Basarabia în România, din următoarele motive: 1. Toate rudele mele se află în România, fratele, care locuiește la Botoșani și doi cumnați, alte rude nu am; 2. Mult timp am fost slujitor bisericesc, în calitate de cântăreț, în altă funcție nu pot activa. Despre acordul plecării, rog să-mi comunicați pe următoarea adresă: orașul Chișinău, strada Salovskaia, nr. 30. Împreună cu mine vor pleca : Soția, Irina Ananievna, fiii, Gheorghe și Teofan și fiica, Nina, în total, 5 suflete”.

 Dacă n-a primit nici un răspuns la cererea sa, Timofei Chițilovschi a hotărât să treacă ilegal frontiera, folosindu-se de serviciul unui cumătru de al său, locuitor din satul Chetriș.  Înainte de a se hotărî să plece, împreună cu acel cumătru, i-a ajutat și pe alți câțiva basarabeni să treacă în România. La sfârșitul lunii februarie 1941, această „filieră” de trecere ilegală a frontierii a fost deconspirată, cântărețul Chițilovschi fiind arestat. În mandatul de arestare, ofițerul subdiviziunii de grăniceri nr. 24, NKVD, Bălți, scria următoarele: “Chițilovschi Timofei Ivanovici, născut în anul 1899, originar din s. Corpaci, volostea Zăbriceni, județul Bălți, locuitor al s. Aluniș, r-nul Râșcani, județul Bălți, origine socială - din țărani, slujitor al cultului religios – cântăreț, fost membru al partidului țărăniștilor, naționalitatea - moldovean, studii - 4 clase de gimnaziu si 3 clase a școlii de cântăreți, slujind în armata română grefier, fără anticedente penale, căsătorit. Pe parcursul lunilor ianuarie și februarie 1941, Chițilovschi Timofei Ivanovici, a ajutat mai multe persoane la trecerea ilegală din URSS în România [...] Pentru serviciul său, Chițilovschi T. I., primea de la fiecare persoană o recompensă, de la 500 până la 1000 ruble. La 1 martie 1941 sosește [de la Chișinău, n.a.] la Bălți pentru a trece ilegal din URSS în România”. În aceeasi zi a fost arestat și încarcerat în închisoarea din Bălți.

După mai multe interogatorii, la 23 mai 1941 a fost stabilit rechizitoriul, semnat de către anchetator și coordonat de șeful NKVD, Bălți. Timofei Chițilovschi, era acuzat conform art. 54-1 p. “a” CP al RSSU, dosarul penal fiind transmis spre examinare în cadrul Consfătuirii speciale NKVD din URSS.

 În timpul eliberării Basarabiei, din cauza apropierii liniei frontului, arestații din închisorile orașelor basarabene au fost evacuați în interiorul URSS. Inculpatul Chițilovschi a fost transferat în închisoarea orașului Penza (Rusia). Trece la Domnul, la 22 februarie 1942, la vârsta de 43 de ani pământești împliniți, înainte de a fi judecat. Datorită decesului acuzatului, la 4 martie 1942, judecata a hotărât: încetarea urmăririi penale și clasarea dosarului. Potrivit datelor din certificatul de deces, Timofei Chițilovschi a decedat în spitalul închisorii, de miocardită.



Extras din cartea: 

Protoiereu Ioan LISNIC, Clerici ortodocși din Basarabia și Transnistria în închisorile comuniste, Iași, Editura Stef, 2019, p. 33-35