Preotul Iustin Svetleacenco –
condamnat la moarte prin împușcare
Preotul Iustin Svetleacenco s-a născut la 1 iunie 1880 într-o familie de țărani din
satul Coșnița, Dubăsari. A fost hirotonit preot în anul 1932, slujind pe rând la câteva parohii
de pe teritoriul RASSM. În luna august 1937 a fost numit paroh la biserica din
localitatea Artirovca, raionul Cerneansc, RASSM.
La 12 martie 1938, părintele
Iustin a fost arestat, fiind acuzat de propagandă antisovietică. În scrisoarea
informativă, eliberată de către sovietul
sătesc Artirovca, se menționa:”Svetleacenco Iustin Trofimovici, slujitor al
cultului religios, cu scopul desfășurării activității sale antisovietice a
înființat pe lângă biserica din Artirovca o mănăstire, la care se adunau oameni
veniți de la o depărtare de 60 km, boteza copii, înainte ca ei să fie înregistrați
la Oficiul Stării Civile”.
Din protocolul de interogare a
acuzatului, aflăm că preotul Svetleacenco era de “orientare sinodală”, adică
făcea parte din cadrul grupării religioase necanonice “Biserica vie”,
jurisdicția Episcopiei Moldovei cu reședința la Balta. Mai aflăm că s-ar fi
întâlnit de câteva ori cu arhiereul Gavriil Rohut de la Balta, de la care ar fi
primit instrucțiuni “pentru a studia starea de spirit ale colhoznicilor și
pentru a răspândi zvonuri provocatoare despre o schimbare iminentă a puterii
sovietice”.
În rechizitoriul din 16 aprilie, se scria: “Svetleacenco Iustin Trofimovici,
preot de orientare sinodală, în luna septembrie a anului 1937 a fost recrutat
într-o organizație contrarevoluționară […] a desfășurat o propaganda religioasă,
răspândind zvonuri provocatoare despre schimbarea puterii sovietice și sosirea
germanilor în Ucraina”.
Dosarul penal pe numele preotului
Iustin Svetleacenco a fost trimis spre examinare Organului de justiție din
RASSM, troika NKVD. Judecata a avut loc la 17 aprilie, părintele fiind
condamnat la moarte prin împușcare. Executarea sentinței a avut loc la 21
aprilie 1938. Peste cinci decenii de la martirizare, la 8 septembrie 1989,
părintele Iustin a fost reabilitat de către Procuratura regiunii Odesa.
Extras din cartea:
Protoiereu Ioan LISNIC, Clerici ortodocși din Basarabia și Transnistria în închisorile comuniste, Iași, Editura Stef, 2019, p. 118-119.
