Contribuții la biografia Sfintei Mărturisitoare Blandina de la Iași.
Date documentare privind părinții și familia sfintei
La 1 iulie 2025, Sfântul Sinod al
Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea a 16 femei care s-au remarcat
prin viața lor sfântă și prin mărturisirea credinței. Printre acestea se
regăsesc mucenițe, monahii, soții de domnitori, mame de sfinți și
mărturisitoare. Între noile sfinte canonizate se numără și Blondina Gobjila
(1906–1971), originară din Basarabia, mărturisitoare a credinței. A fost învățătoare
și a îndurat, timp de 15 ani, detenția în lagăre și deportarea în Siberia. Pentru
statornicia și jertfa sa a fost trecută în rândul sfinților cu titulatura de
Sfânta Mărturisitoare Blandina de la Iași, ziua de prăznuire fiind stabilită la
24 mai[1].
În materialele publicate până în
prezent despre viața Sfintei Blandina se regăsesc puține informații referitoare
la părinții săi, studiile pe care le-a urmat, precum și la familia soțului ei.
În rândurile următoare ne propunem să aducem în atenție câteva aspecte și
momente mai puțin cunoscute din viața sa, care nu au fost prezentate până acum.
Sfânta
Blandina s-a născut la 24 februarie
1906, în localitatea Grușeveți, jud. Hotin fiind mezina familiei preotului
Zaharia și a preotesei Serafima Popovici. Tatăl ei, preotul Zaharia Popovici
s-a născut la 4 februarie 1879, în familia cântărețului Filip Popovici slujitor
la biserica din satul Trinca, jud. Hotin. În același an, dascălul Filip
Popovici a fost transferat în funcția de cântăreț la biserica din târgul
Briceni, din același județ.
După absolvirea școlii primare, tânărul
Zaharia Popovici și-a continuat studiile la Școala Spirituală din Edineț, iar
începând cu anul 1896 a urmat cursurile Seminarului Teologic din Chișinău, pe care
l-a absolvit în anul 1904. În același an s-a căsătorit cu Serafima, iar la 10
octombrie 1904 a fost hirotonit preot pe seama Bisericii ”Sf. Nicolae” din
satul Grușeveți, jud. Hotin. În această parohie și-a desfășurat activitatea
pastorală timp de 15 ani.
La data de 15 septembrie 1919, preotul
Zaharia Popovici a fost transferat slujitor la Biserica ”Nașterea Maicii
Domnului” din localitatea Rediu-Mare, jud. Soroca. Ulterior, la 15 februarie
1920 a fost numit paroh al Bisericii ”Buna Vestire” din Cernoleuca, același
județ. În această perioadă, fiica sa, Blondina, viitoarea Sfântă Blandina, era
elevă în clasa a IV-a a Școlii Eparhiale de Fete din Chișinău[2],
unde își continua formarea intelectuală și duhovnicească.
Părintele Zaharia Popovici a slujit fără
întrerupere la biserica din Cernoleuca până în anul 1951. A trecut la Domnul în
ultimele luni ale anului 1951 sau la începutul anului 1952. A fost înmormântat
în partea de răsărit a altarului bisericii în care a slujit mai bine de trei
decenii. Mormântul preotului se păstrează până în prezent[3].
La 26 martie 1926, Blondina, fiica
preotului Zaharia, s-a căsătorit cu Gheorghe Gobjilă, inginer agronom, fiul preotului
Ioan Gobjilă, parohul Bisericii ”Sf. Nicolae” din satul Copciac, jud. Tighina.
După căsătorie, cei doi s-au stabilit la Căușeni, unde au trăit și și-au
desfășurat activitatea profesională. Un an mai târziu, în 1927, s-a născut
unicul lor fiu, Veceslav, care mai târziu, a urmat aceeași profesie ca și tatăl
său, devenind inginer.
În
anul 1940, după ocuparea Basarabiei de către sovietici, tânăra familie Gobjilă
intenționa să se repatrieze în România. Planul lor a atras însă atenția
autorităților sovietice, iar cei doi soți au fost arestați. Gheorghe Gobjilă a
fost reținut la 24 aprilie 1941 de colaboratorii Secției raionale Căușeni a
NKVD, fiind acuzat că ar fi fost „membru al unei organizații antisovietice”. La
aproape două luni distanță, la 17 iunie 1941, a fost arestată și Blondina
Gobjilă, viitoarea sfântă, sub acuzația de „agitație antisovietică”. Ambii soți
au fost încarcerați în închisoarea din Kazan, RASS Tătară și condamnați la câte
8 ani de privare de libertate în lagăre de muncă forțată. În condițiile inumane
de detenție, agravate de subnutriție, Gheorghe Gobjilă s-a stins din viață, la
27 mai 1943.
După opt ani de detenție, la 21 iunie
1949, Blondina Gobjilă a fost eliberată, însă i s-a stabilit domiciliul forțat
în regiunea Novosibirsk. Anii de detenție și deportare au fost marcați de
greutăți, lipsuri și muncă istovitoare în cadrul unui colhoz. După moartea
preotului Zaharia Popovici, mama Blondinei, preoteasa Serafima, s-a alăturat
fiicei sale în deportare. Timp de câțiva ani, cele două au împărțit aceeași
soartă, trecând împreună prin greutățile și lipsurile exilului, dar și prin
puținele momente de bucurie. Departe de locurile natale, preoteasa Serafima
Popovici și-a încheiat viața la 22 februarie 1955.
Blondina Gobjilă a fost eliberată din
exil în iunie 1956, iar la 12 ianuarie 1957 s-a dispus încetarea procesului
penal atât în cazul ei, cât și al soțului său, Gheorghe Gobjilă, decedat în
detenție. Câteva zile mai târziu, Blondina Gobjilă a primit pașaportul românesc
și a pornit spre Iași. Aici avea să-și petreacă restul vieții pământești,
slujind și rugându-se zi de zi în Catedrala Mitropolitană[4].
Între zidurile acestei sfinte catedrale, și-a consacrat întreaga viață slujirii
lui Dumnezeu, rugăciunii și apropierii de cele sfinte.
Protoiereu Ioan Lisnic
[1]Comunicat de presă: Canonizarea a 16
femei cu viață sfântă. Agenția de știri BASILICA.RO, 1 iulie
2025. Sursa:
https://basilica.ro/comunicat-de-presa-canonizarea-a-16-femei-cu-viata-sfanta/ ;
Suferințele mamei Blondina (1906-1971), o
martiră a Siberiei. Ediția a 3-a. Editura Mănăstirii Sihăstria, 2010; PS Episcop
Veniamin al Basarabiei de Sud. Blandina
Gobjilă răsărită din pământul sfânt al Basarabiei o mărturisitoare în temnițele
comuniste. Sursa: https://episcopiabasarabieidesud.md/articol/311
[2]П.А. Лотоцкiй. Списокъ и краткiя бiографiи окончившихъ полный курсъ Кишиневской Духовной Семинарiи (1813-1913 г.г.). Кишиневъ: Епархiальная типографiя, 1913, p. 136; Episcopia Hotimului. Anuar, Chişinău: Tipografia Eparhială ”Cartea Românească”, 1930, p. 146; Alexandru Cerga. Bisericile Basarabiei. Dicționar enciclopedic. Vol.II. Chișinău. „Tipografia Centrală”, 2016, p. 174; ; Кишиневскiа Епархiальныя Въедомости, nr. 14, 1896, p. 410; nr. 13, 1904, p. 209; Revista ”Luminătorul”, nr. 8, 1920, p. 4.
[3]Informațiile
și fotografia mormântului preotului Zaharia Popovici ne-au fost oferite cu
multă bunăvoință și dragoste de către actualul paroh al bisericii din
Cernoleuca (Dondușeni), părintele Andrei Munteanu.
[4]ANA,
F. 3401, inv. 1, d. 3849; Cartea
Memoriei. Catalog al victimelor totalitarismului comunist.
Vol. I, Chişinău, 1999, p. 414; Suferințele mamei Blondina (1906-1971), o martiră a
Siberiei.
.jpg)
