vineri, 27 septembrie 2019

Ieromonahul Adrian Făgățeanu - condamnat pentru participarea la ședințele Mişcării cultural-duhovniceşti „Rugul Aprins”






Ieromonahul Adrian Făgățeanu -
condamnat pentru participarea la ședințele

Mişcării cultural-duhovniceşti „Rugul Aprins”



    
        Părintele Adrian, cu numele de mirean Alexandru Făgeţeanu, s-a născut          la 12 noiembrie 1912 în familia preotului Mihail Făgăţeanu, paroh la                 biserica din localitatea Deleni din apropiere de Cernăuţi. A făcut studii la             Liceul ”Aron Pumnul” din Cernăuţi, pe care l-a absolvit în 1931, şi la                 Facultatea de Drept a Universităţii din Cernăuţi, unde a învăţat în perioada         1931–1935.
În anul 1939, Alexandru Făgeţeanu este numit şef al Biroului de Siguranţă Fălticeni. A fost arestat şi trimis în judecată la începutul anului 1941, pentru ”acte pregătitoare de rebeliune” – la ordinul Subprefectului jud. Baia, pregătise actele de trimitere în judecată pentru 11 evrei, simpatizanţi comunişti. Tribunalul Militar Iaşi, la 17 februarie 1941, îl condamnă la cinci ani de închisoare corecţională. A fost apoi mobilizat pe front, fiind grav rănit la Stalingrad. În anul 1943, după ce a fost eliberat din lagărul de la Târgu Jiu, se înscrie la Facultatea de Teologie de la Cernăuţi.
Alexandru Făgeţeanu a fost tuns în monahism la Mănăstirea „Putna”. După 1944, îşi termină studiile la Facultatea de Teologie de la Suceava. În anul 1945 a fost arestat. Era învinuit de activitatea sa din perioada în care fusese comisar de poliţie. A fost eliberat în următorul an. După absolvirea Facultăţii, părintele Adrian merge la Bucureşti, continuând studiile la Facultatea de Filosofie a Universităţii din Bucureşti şi vieţuind la Mănăstirea „Antim”. Devine membru al Mişcării cultural-duhovniceşti „Rugul Aprins”, participând la şedinţele acesteia. În anul 1947, părintele Adrian trece la Mănăstirea „Govora”, apoi la „Crasna”. A fost arestat şi condamnat, fiind în detenţie în perioada 1950–1956, apoi e arestat din nou în 1958 şi condamnat de Tribunalul Militar Bucureşti la 20 de ani privaţiune de libertate şi 10 ani degradare civică.
Părintele Adrian Făgeţeanu a fost eliberat în anul 1964, slujind la Turda, în parohia Piatra Fântânii-Bistriţa, apoi vieţuind la Mănăstirea „Cheia”, jud. Prahova, şi la Mănăstirea „Antim”.
În anul 2003 se retrage la Schitul „Locurele” al Mănăstirii „Lainici”. Trece la Domnul la 27 septembrie 2011, la venerabila vârstă de 99 de ani. A fost înmormântat la 1 octombrie 2011 în cimitirul Mănăstirii „Lainici”. 
                                                                                                                                                                                                                                                                                                              Protoiereu Ioan Lisnic 














miercuri, 4 septembrie 2019

Diaconul Teodor Golubenco - martirizat în temnițele comuniste






Diaconul Teodor Golubenco -
martirizat în temnițele comuniste


Teodor Golubenco s-a născut la 15 februarie 1880[1] în familia cântărețului bisericesc Iosif Golubenco, slujitor la catedrala din Ismail[2]. A învățat la școala primară, apoi la Școala de cântăreți bisericești. În noiembrie 1899, fiind elev al Școlii de cântăreți, ruga cârmuirea eparhială să i se ofere un post de cîntăreț, în legătură cu situația familială grea. Tatăl său nu mai era în stare ca să-l întreție, având cheltueli cu întreținerea celor doi frați și a surorii sale, care la fel își făceau studiile[3]. Rugămintea i-a fost împlinită, la 15 decembrie 1899 a fost numit în funcția de cântăreț la Biserica „Sf. Arhanghel Mihail” din Ceramurza, jud. Tighina (în prezent Nadrecinoe, r-nul Tarutino, Regiunea Odesa), cu începere de la 15 decembrie 1899[4]. Se căsătorește și se cunună în biserica din Ceramurza, cu  Maria Friptu, fiică de cântăreț bisericesc[5]. Împreună cu soția sa au avut doi fii și două fiice.
În anul 1909, Teodor Golubenco a fost transferat la Biserica „Sf. Arhanghel Mihail” din com. Taraclia, jud. Tighina. În anul 1930 era diacon, activând în continuare în calitate de cântăreţ la biserica din Taraclia[6].  Avea o casă, 2 saraie, 2 caii, 2 vaci, 2 porci, 5 ha pământ arabil și 1 ha pășune și 120 stupi de albini. Se folosea și de 6 ha pământ din lotul bisericesc.
După instaurarea puterii sovietice în Basarabia 1940-1941, părintele diacon Teodor Golubenco a rămas la Taraclia, îndeplinind în continuare funcția de cântăreț bisericesc. Sub noua conducere, pentru cei 120 stupi de albini, plătea un impozit de 835 ruble, autoritățile locale l-au  înscris pe lista chiaburilor localității. Fiind acuzat de activitate antisovietică, la 29 aprilie 1941 a fost arestat de către colaboratorii secției raionale NKVD din Căinari, RSSM și încarcerat în închisoarea din Bender[7] (Tighina).
Pe parcursul anchetei, peste două săptămâni de la arestare a fost stabilit, că “Golubenco Fiodor Iosifovici, cântăreț bisericesc, în trecut fiind un membru activ al partidului țărăniștilor, desfășura o agitație antisovietică în rândul locuitorilor satului Taraclia, îndreptată împotriva activităților desfășurate de către partid și guvern, răspândea diferite zvonuri provocatoare despre viața grea în URSS [...] În gospodăria sa de chiabur angaja permanent, brațe de muncă plătite. Fiind ostil față de puterea sovietică, Golubenco, răspândea în randul populației, afirmații mincinoase despre viața popoarelor în URSS, elogia sistemul burghez din România, se pronunța împotriva activităților desfășurate de către guvernului sovietic în privința colectării grânelor, interpreta într-un mod părtinitor și antisovietic cauzele cutremurului de pământ. Golubenco, fiind nemulțumit de naționalizarea averii chaburilor și a expluatatorilor din Bsarabia, se pronunța în rândul populației cu intenții teroriste împotriva lucrătorilor sovietici, care efectuau naționalizarea averilor în raionul Căinari”. Diaconul Teodor a negat toate învinuirile. Era acuzat conform art. 54-10 p.1 CP al RSSU – „agitație și propagandă contrarevoluționară”, dosarul de urmărire penală fiind transmis spre examinare în instanța de judecată a Tribunalului din Bender[8].
Audierea preliminară, în cadrul Tribunalului din Bender, a avut loc la 24 iunie 1941. În următoarele zile, din cauza începerii operaţiunilor militare, Teodor Golubenco, împreună cu ceilalţi deţinuţi, aflați în închisoarea din Bender, a fost evacuat în închisoarea nr. 1 din oraşul Kazan, RASS Tătară. La 27 august a avut loc o altă ședință preliminară, în cadrul Tribunalului din  RASS Tătarstan, la care s-a examinat din nou dosarul penal al inculpatului Golubenco F. I.[9], judecata fiind fixată pentru data de 10 septembrie.
La sfârșitul lunii iulie, starea sănătății diaconului-cântăreț Teodor Golubenco s-a înrăutățit considerabil. A fost internat în spitalul închisorii, având slăbiciuni, dificultăți de respirație,  dureri în piept, edemul picioarelor și tuse acute. Aceste fenomene au progresat rapid. Potrivit certificatului eliberat de către șeful spitalului închisorii, acuzatul era într-o stare de slăbiciune generală, suferea de tuberculoză, într-o formă deosebit de gravă și insuficiență cardiacă, însoțite de edem pulmonar și dificultăți de respirație. Din această cauză, inculpatul n-a fost adus la judecată. Consiliul judecătoresc a hotărât, ca judecata să fie amânată, până la insănătoșirea inculpatului.
Părintele diacon Teodor Golubenco încetează din viață, la 16 septembrie 1941, după 92 zile  de detenție și 47 zile, petrecute în spitalul închisorii. Datorită decesului acuzatului, judecata a hotărât, încetarea urmăririi penale și clasarea dosarului[10].
După reinstaurarea administrației românești în Basarabia, cârmuirea eparhială a organizat colectarea unor cotizații în folosul clericilor pensionari, sau în folosul rudelor apropiate a celor decedați, sau deportați. În lista clericilor pensionari, decedaţi şi deportaţi, văduvelor, orfanilor sau moştenitorilor lor, publicată în „Buletinul Arhiepiscopiei Chişinăului”, figura şi numele  diaconului-cântăreț Teodor Golubenco din parohia Taraclia, jud. Tighina. Urma ca la începutul anului 1943, soția sa, Maria Golubenco, să primească o primă de ajutor[11]

Extras din cartea: 
Protoiereu Ioan LISNIC, Clerici ortodocși din Basarabia și Transnistria în închisorile comuniste, Iași, Editura Stef, 2019, p. 58-61





[1] „Anuarul Arhiepiscopiei Chişinăului”, p. 123.
[2] Справочная книга Кишиневской Епархiи на 1911 годъ, p. 84.
[3] ANRM, F. R-3401, inv. 1, d. 1262,  f. 87.
[4] KEB, nr. 1-2, 1900, p. 10.
[5] ANRM, F. R-3401, inv. 1, d. 1262,  f. 78.
[6]„Anuarul Arhiepiscopiei Chişinăului”, p. 123.
[7] ANRM, F. R-3401, inv. 1, d. 1262,  f. 6-7, 19, 24.
[8] Ibidem, f. 55-56.
[9] Ibidem, f. 61, 66.
[10] Ibidem, f. 69-70, 74-75.
[11]„Buletinul Arhiepiscopiei Chişinăului”, nr. 1, 1943, p. 16.