marți, 21 aprilie 2015

Refugiaţii lui Dimitrie-Vodă Cantemir





Refugiaţii lui Dimitrie-Vodă Cantemir


...                                                                





G.Bezviconi, Refugiaţii lui Dimitrie-Vodă Cantemir, 
ziarul Transnistria, nr.62, 1942 










luni, 20 aprilie 2015

Aniversarea a zece ani de la Unirea Basarabiei





Aniversarea a zece ani
de la Unirea Basarabiei


...                                                                                                 












Aniversarea a zece ani de la Unirea Basarabiei cu Patria-Mumă,
 rev.Realitatea Ilustrată, nr. 16, 1928, p. 8-9











duminică, 19 aprilie 2015

PAŞTILE BLAJINILOR – ZI DEOSEBITĂ DE POMENIRE A CELOR RĂPOSAŢI





PAŞTILE BLAJINILOR – ZI DEOSEBITĂ
DE POMENIRE A CELOR RĂPOSAŢI




În această zi creştinii ortodocşi trebuie să meargă la mormântul celor dragi pentru a împărtăşi cu ei bucuria Învierii, care cuprinde întreaga lume zidită de Dumnezeu.
Toate sâmbetele de peste an, cu mici excepţii, sunt zile de pomenire a celor răposaţi, mai ales Sâmbetele Postului mare şi încă trei sâmbete, marcate în calendarul bisericesc, în care se săvârşesc slujbe speciale: Sâmbăta dinaintea serbării Sf. Mc. Dimitrie (înaintea Postului Naşterii Domnului); cea din ajunul Duminicii lăsatului sec de carne şi Sâmbăta din ajunul Duminicii Cincizecimii. La slujba pascală din ziua Învierii Domnului, cât şi pe parcursul întregii săptămâni Luminate nu se fac pomeniri (parastase) pentru cei răposaţi. De aceea, după terminarea acestei săptămâni, ziua de luni este o zi deosebită de pomenire a celor răposaţi, numită Paştele Blajinilor.
Anume în această zi, şi nu în Ziua Sfântului Paşte creştinii ortodocşi obişnuiesc să meargă la mormintele celor dragi ca să împărtăşească cu ei bucuria Învierii, care cuprinde întreaga lume zidită de Dumnezeu.
Acest obicei exista încă în timpurile vechi. Creştinii primelor veacuri aduceau pe mormintele celor dragi bucate caracteristice perioadei pascale şi făceau rugăciuni de pomenire. Această tradiţie s-a păstrat la toate popoarele ortodoxe, ziua de pomenire a răposaţilor fiind fixată în a doua săptămână după Sfântul Paşte.
Cu cântări pascale şi printr-o procesiune solemnă, în această zi preotul în-conjoară şi stropeşte cu apă sfinţită locul de veşnică odihnă a celor trecuţi din viaţă. Apoi se fac rugăciuni de pomenire la morminte. După ce preotul săvârşeşte pomenirea şi tămâierea mormântului, toate ofrandele se dau de pomană, iar o parte se consumă, se fac libaţiuni (se toarnă vin şi alte băuturi pe mormânt).
În această zi de sărbătoare a celor răposaţi să venim la mormintele celor dragi şi să le facem rugăciuni de pomenire, ca Bunul Dumnezeu, Stăpânul viilor şi al morţilor, prin mijlocirea sfinţilor bineplăcuţi Lui, să aşeze sufletele lor unde toţi drepţii se odihnesc.


                        Protoiereu Ioan Lisnic












sâmbătă, 18 aprilie 2015

După opt zile În duminica a II-a după Înviere Mântuitorul se arată din nou ucenicilor






După opt zile
În duminica a II-a după Înviere
 Mântuitorul se arată din nou ucenicilor



Prin pipăirea rănilor Mântuitorului, Toma  dovedeşte celor necredincioşi  că Hristos a avut cu adevărat trup omenesc
     Când Hristos S-a arătat ucenicilor, în seara zilei când a înviat, Toma, unul din ucenici nu era de faţă. El se deosebea printr-o deosebită  exigenţă şi auzind de arătarea Mântuitorului , după Înviere a zis: “ Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor,  şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor  şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.”
După opt zile, ca să dea o credinţă şi mai sigură în  Înviere Domnul  se arată din nou ucenicilor. Şi adresându-se către Toma i-a zis: “Adu degetul tău încoace şi vezi mâinele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea  şi nu fi necredincios, ci credincios”.  Iar Toma pipăind şi văzând rănile   Domnului, cuprins de frică şi uimire, a strigat cu smirenie şi credinţă: “Domnul meu şi Dumnezeul meu!” Mântuitorul însă l-a mustrat pentru  puţina lui credinţă  zicând: ”Pentru că M-ai văzut, Toma, ai crezut?  Fericit cel ce n-a văzut şi a crezut” (Ioan 20,25-29).  Toma căzând în genunchi şi-a mărturisit cu lacrimi credinţa  şi s-a căit de a sa îndoială. 

Îndoiala lui Toma la Învierea Domnului  a avut şi un rol providenţial,  căci prin pipăirea rănilor Mântuitorului,  Toma dovedeşte celor necredincioşi  că Hristos a avut cu adevărat  trup omenesc,  asemenea nouă, afară de păcat şi a pătimit cu trupul pe cruce  pentru mântuirea lumii.
                         
                         Protoiereu Ioan Lisnic




vineri, 17 aprilie 2015

Ateismul bolşevic





Ateismul bolşevic


....                                                                                              


I. Agărbiceanu, Ateismul bolşevic, rev. Ţara Noastră, 1924, p. 434-436












joi, 16 aprilie 2015

Ruşii şi Basarabia (1924)





Ruşii şi Basarabia (1924)


...                        
                                                                         





Dimitrie Bogos, fost min. al Basarabiei, Ruşii şi Basarabia,
 rev. Societatea de Mâine, nr.11, 1924, p. 241-242


















miercuri, 15 aprilie 2015

Serbările pentru Unirea Basarabiei (1928)






Serbările pentru Unirea Basarabiei (1928)


......                 
                                                                            


Serbările pentru Unirea Basarabiei, rev.Albina, nr.3, 1928, p. 144-146