Univers spiritual

marți, 21 aprilie 2015

Refugiaţii lui Dimitrie-Vodă Cantemir

...

G.Bezviconi, Refugiaţii lui Dimitrie-Vodă Cantemir,

ziarul Transnistria, nr.62, 1942

luni, 20 aprilie 2015

Aniversarea a zece ani de la Unirea Basarabiei

Aniversarea a zece ani
de la Unirea Basarabiei

...

Aniversarea a zece ani de la Unirea Basarabiei cu Patria-Mumă,

rev.Realitatea Ilustrată, nr. 16, 1928, p. 8-9

duminică, 19 aprilie 2015

PAŞTILE BLAJINILOR – ZI DEOSEBITĂ DE POMENIRE A CELOR RĂPOSAŢI

PAŞTILE BLAJINILOR – ZI DEOSEBITĂ

DE POMENIRE A CELOR RĂPOSAŢI

În această zi creştinii ortodocşi trebuie să meargă la mormântul celor dragi pentru a împărtăşi cu ei bucuria Învierii, care cuprinde întreaga lume zidită de Dumnezeu.

Toate sâmbetele de peste an, cu mici excepţii, sunt zile de pomenire a celor răposaţi, mai ales Sâmbetele Postului mare şi încă trei sâmbete, marcate în calendarul bisericesc, în care se săvârşesc slujbe speciale: Sâmbăta dinaintea serbării Sf. Mc. Dimitrie (înaintea Postului Naşterii Domnului); cea din ajunul Duminicii lăsatului sec de carne şi Sâmbăta din ajunul Duminicii Cincizecimii. La slujba pascală din ziua Învierii Domnului, cât şi pe parcursul întregii săptămâni Luminate nu se fac pomeniri (parastase) pentru cei răposaţi. De aceea, după terminarea acestei săptămâni, ziua de luni este o zi deosebită de pomenire a celor răposaţi, numită Paştele Blajinilor.

Anume în această zi, şi nu în Ziua Sfântului Paşte creştinii ortodocşi obişnuiesc să meargă la mormintele celor dragi ca să împărtăşească cu ei bucuria Învierii, care cuprinde întreaga lume zidită de Dumnezeu.

Acest obicei exista încă în timpurile vechi. Creştinii primelor veacuri aduceau pe mormintele celor dragi bucate caracteristice perioadei pascale şi făceau rugăciuni de pomenire. Această tradiţie s-a păstrat la toate popoarele ortodoxe, ziua de pomenire a răposaţilor fiind fixată în a doua săptămână după Sfântul Paşte.

Cu cântări pascale şi printr-o procesiune solemnă, în această zi preotul în-conjoară şi stropeşte cu apă sfinţită locul de veşnică odihnă a celor trecuţi din viaţă. Apoi se fac rugăciuni de pomenire la morminte. După ce preotul săvârşeşte pomenirea şi tămâierea mormântului, toate ofrandele se dau de pomană, iar o parte se consumă, se fac libaţiuni (se toarnă vin şi alte băuturi pe mormânt).

În această zi de sărbătoare a celor răposaţi să venim la mormintele celor dragi şi să le facem rugăciuni de pomenire, ca Bunul Dumnezeu, Stăpânul viilor şi al morţilor, prin mijlocirea sfinţilor bineplăcuţi Lui, să aşeze sufletele lor unde toţi drepţii se odihnesc.

Protoiereu Ioan Lisnic

sâmbătă, 18 aprilie 2015

După opt zile În duminica a II-a după Înviere Mântuitorul se arată din nou ucenicilor

După opt zile
În duminica a II-a după Înviere
Mântuitorul se arată din nou ucenicilor

Prin pipăirea rănilor Mântuitorului, Toma dovedeşte celor necredincioşi că Hristos a avut cu adevărat trup omenesc

Când Hristos S-a arătat ucenicilor, în seara zilei când a înviat, Toma, unul din ucenici nu era de faţă. El se deosebea printr-o deosebită exigenţă şi auzind de arătarea Mântuitorului , după Înviere a zis: “ Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.”

După opt zile, ca să dea o credinţă şi mai sigură în Înviere Domnul se arată din nou ucenicilor. Şi adresându-se către Toma i-a zis: “Adu degetul tău încoace şi vezi mâinele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fi necredincios, ci credincios”. Iar Toma pipăind şi văzând rănile Domnului, cuprins de frică şi uimire, a strigat cu smirenie şi credinţă: “Domnul meu şi Dumnezeul meu!” Mântuitorul însă l-a mustrat pentru puţina lui credinţă zicând: ”Pentru că M-ai văzut, Toma, ai crezut? Fericit cel ce n-a văzut şi a crezut” (Ioan 20,25-29). Toma căzând în genunchi şi-a mărturisit cu lacrimi credinţa şi s-a căit de a sa îndoială.

Îndoiala lui Toma la Învierea Domnului a avut şi un rol providenţial, căci prin pipăirea rănilor Mântuitorului, Toma dovedeşte celor necredincioşi că Hristos a avut cu adevărat trup omenesc, asemenea nouă, afară de păcat şi a pătimit cu trupul pe cruce pentru mântuirea lumii.

Protoiereu Ioan Lisnic