Univers spiritual

marți, 28 aprilie 2015

Din viața și activitatea unui preot basarabean sub ocupația bolșevică

Din viața și activitatea unui preot basarabean
sub ocupația bolșevică

Preot Leonid Antonovici, Din viața și activitatea mea ca preot

sub ocupația bolșevică, rev. Misionarul, nr. 4-5-6, 1942, p. 231-237

luni, 27 aprilie 2015

Despre întemeetorul Mănăstirii Noul Neamţ de P.S. Tit Simedrea al Hotinului

Despre întemeetorul Mănăstirii Noul Neamţ
de P.S. Tit Simedrea al Hotinului

Teofan Cristea, unul dintre întemeetorii Mănăstirii Noul Neamt,

în 1866 a fost ales egumen al Mănăstirii

+Tit al Hotinului, Despre întemeetorul Noului Neamţ,

rev. Însemnări Creştine, nr. 1-2, 1940, p. 3-6

duminică, 26 aprilie 2015

Din istoria Bisericii Sf. Cuv. Parascheva, s. Izvoare, Floreşti

Din istoria Bisericii Sf. Cuv. Parascheva,

s. Izvoare, Floreşti

Potrivit datelor istorice, prima menţiune documentară a bisericii din Izvoare este anul 1793.

Actuala biserica cu hramul „Sf. Cuv. Parascheva” a fost construită din piatră în anul 1863.

Primul preot cunoscut din această parohie este preotul Efimie Spoialov. În anul 1879 este numit în funcţia de paroh la această biserică preotul Nicolae Captarenco. În anul 1882, acest preot primeşte o gramotă de la Sf. Sinod ca mulţumire pentru ridicarea bisericii din satul vecin, Căinarii Vechi. În funcţie de cîntăreţ la biserica din Izvoare, este numit în anul 1883, diaconul-cîntăreţ Ioan Nicov. Pe lîngă biserică activa o şcoală elementară, iar de la începutul sec. al XX-lea o şcoală primară.

În anul 1920 este hirotonit pentru biserica din Izvoare absolventul Seminarului Teologic din Chişinău, Arsenie Hodorogea, care deserveşte această biserică mulţi ani la rînd. Din 1934 funcţia de cîntăreţ este ocupată de absolventul Şcolii de cîntăreţi din Chişinău, Andrei Vedraşco. Atît în perioada războiului, cît şi mai tîrziu, în această biserică s-au oficiat slujbele bisericeşti.

În anul 1967 părintele Arsenie Hodorogea este numit la biserica din satul vecin Căinarii Vechi. Din 1967 pînă 1989 biserica din Izvoare a fost văduvită de preot, fiind închisă.

În perioada anilor 1990-2001 în funcţia de preot paroh al bisericii a fost părintele Leonid Groza. Odată cu reparaţia din 1990, a fost lărgită biserica în lateral, astfel din formă de corabie biserica a căpătat forma de cruce.

Din 2001 pînă în prezent paroh al acestei biserici este părintele Serghei Lai. La 24 septembrie 2009, după o reparaţie capitală a bisericii a avut loc sfinţirea sfîntului locaş. Slujba de sfinţire a fost oficiată de un sobor de preoţi în frunte cu IPS Vladimir, Mitropolit al Chişinăului şi al Întregii Moldove. Au fost sfinţite de înaltul ierarh troiţa din curtea bisericii şi altă troiţă din centrul satului.

În prezent biserica dispune de o bibliotecă parohială. Se activează în direcţia misionar-pastorală. Se organizează colete pentru ajutorul familiilor nevoiaşe.

Protoiereu Ioan Lisnic

Preotul Arsenie Hodorogea,

slujitor la Biserica din Izvoare (1920-1967)

sâmbătă, 25 aprilie 2015

DUMINICA A III-A DUPĂ SF. PAŞTI. POMENIREA SFINTELOR FEMEI MIRONOSIŢE

DUMINICA A III-A DUPĂ SF. PAŞTI.

POMENIREA SFINTELOR FEMEI MIRONOSIŢE

Încă din timpurile vechi în lumea creştină această zi era socotită ziua femeilor creştine, spre deosebire de 8 martie, sărbătoare aşezată în perioada luptei împotriva credinţei.

Sfintele Femei Mironosiţe l-au urmat pe Mântuitor în viaţa Sa pământească, fiind martore ale minunilor Lui, ascultându-I cuvântul de învăţătură, mărturisind cu îndrăzneală că El este Fiul lui Dumnezeu şi Mântuitorul lumii. Fără a se înfricoşa de cruzii iudei, L-au urmat până la cruce şi până la mormânt. Împreună cu Iosif şi Nicodim au uns cu miruri după obicei Trupul Domnului şi înfăşurându-L cu giulgiul îl aşează în mormânt.

Având ca nişte uceniţe dragoste fierbinte pentru Hristos, Sf. Femei Mironosiţe cumpărând miruri de mare preţ „şi dis-de-dimineaţă în prima zi a săptămânii (Duminica), pe când răsărea soarele, au venit la mormânt” ca să ungă Trupul Domnului cu miresme. „Şi ziceau între ele: Cine ne va prăvăli nouă piatra de la uşa mormântului?” (Mc. 16, 2-3). Fiind după fire slabe, aceste femei ştiau că nu vor putea prăvăli piatra. Dar aceasta nu le-a oprit, s-au dus simţind în sine o nădejde, o putere şi într-adevăr, ajungând la mormânt, aleasă arătare au văzut: piatra era răsturnată şi de pe ea un înger al Domnului le-a vestit, încredinţându-le de Învierea lui Hristos (Mt. 28, 5-7). Iar mai apoi s-au învrednicit şi de arătarea Învăţătorului lor Înviat, în acel timp când apostolii – cei mai apropiaţi ucenici ai lui Hristos – erau mâhniţi şi încă pierduţi cu firea.

Ştiind că apostolii mai greu vor crede Învierii Sale, fiindcă de multe cuvinte a avut nevoie pentru a-i convinge, învinuindu-i chiar de necredinţă şi împietrire de inimă (Lc 24, 25), Mântuitorul se arată întâi Sf. Femei Mironosiţe, ele devenind primele martore şi vestitoare a Învierii Domnului.

Proslăvind dragostea Sfintelor Femei Mironosiţe pentru credinţă şi devotamentul lor faţă de Mântuitor, Biserica ne îndeamnă să le urmăm exemplul prin trăire şi credinţă în Dumnezeu.
Încă din timpurile vechi în lumea creştină această zi era socotită ziua femeilor creştine, spre deosebire de 8 martie, sărbătoare aşezată în perioada luptei împotriva credinţei.

Protoiereu Ioan Lisnic