Teodor Trandasir s-a născut în anul 1876, în familia lui
Maxim Trandasir din localitatea Vărăncău, Râbnița, gubernia Podolia (în
prezent, raionul Râbnița, R. Moldova). În timpul Primului Război Mondial a fost
mobilizat și trimis în gubernia Volînia (Ucraina), la lucrări obligatorii de
deshidratare a terenurilor înnămolite, apoi a lucrat la construcția porțiunilor
de căi ferate în regiunea Nicolaev. Se întoarce acasă, la Vărăncău în luna
octombrie 1917, reluând activitatea de până la război, în agricultură.
Frecventa regulat biserica din localitate devenind membru al corului parohial.
Fiind un bun cunăscător al cântărilor și al tipicului bisericesc, în anul 1924,
cănd postul de cântăreț de la Biserica “Adormirea Maicii Domnului” din Vărăncău
deveni-se vacant a fost propus de către enoriași, apoi a fost întărit de către
autoritățile bisericești, cântăreț la această biserică.
În anul 1927, din cauza etichetării sale ca
„chiabur-expluatator și slujitor al cultului religios”, Teodor Trandasir
împreună cu alți clerici din RASSM, sunt lipsiți de dreptul la vot. Dascălul de
la Vărăncău era căsătorit cu Tecla Trandasir, născută în anul 1882 și au avut o
fiică, Claudia, născută în 1919. Până în anul 1930, gospodăria lor era compusă
din: 2 case, o pereche de cai, o căruță, 20 de oi, inventar agricol și 15
desetine de pământ. Autoritățile sovietice l-au trecut pe proprietarul acestei
gospodării în lista de chiaburi și în anul 1930 a fost “deschiaburit”. În
următorul an, pentru evaziune de plată a impozitului agricol, autoritățile
sovietice locale l-au amendat pe Teodor Trandasir cu 500 de ruble și ce i-a mai
rămas din fosta gospodărie i-a fost confiscat rămânând numai cu casa în care
locuia[1].
La 23 februarie 1931, cântărețul bisericesc Teodor
Trandasir a fost arestat de către colaboratorii secției raionale GPU din
Râbnița, fiind acuzat de agitație antisovietică. În mandatul de arestare se
acria că: „Trandasir Fiodor Maximovici, cântăreț bisericesc, sistematic
desfășoară o agitație antisovietică, îndreptată împotriva activităților puterii
sovietice. Numea puterea sovietică, puterea lui Antihrist și îi îndemna pe
oameni ca să nu meargă la alegeri în sovietul sătesc. A avut legături strânse
cu autoritățile armatei lui Ghetman și a lui Denikin. Citește literatură
contrarevoluționară”. De la data arestării până la 2 martie au fost interogați
5 martori care au făcut declarații împotriva celui arestat. Teodor Trandasir a
fost interogat numai o singură dată. Referitor la literatura
contrarevoluționară, acuzatul a răspuns anchetatorului că a citit o parte
dintre cărțile pe care le păstra, editate de către Partidul Socialist
Revoluționar al Eserilor și că în ele sunt oglindite ideile revoluționare.
Aceste cărți le-a primit de la un soldat, în anul 1917, în trenul cu care se
întorcea acasă. A negat celelalte acuzații, că ar fi vorbit sătenilor să apere
biserica, că în alte părți se scot clopotele de la biserici și că puterea
sovietică este puterea lui Antihrist[2].
În luna aprilie 1931 a fost alcătuit rechzitoriu în care
se menționa că: „Trandasir Fiodor Maximovici, născut în anul 1876, se află în
închisoarea din Râbnița de la data de 23 februarie 1931 [...] sistematic
desfășura o agitație antisovietică, îndreptată împotriva activităților puterii
sovietice la sate, îi îndemna pe săteni ca să refuze să dea pâinea la stat și
să nu intre în colectivele țărănești. În timpul percheziției a fost găst la el
mult grâu. În anul 1930, în timpul cand era scoasă la vânzare averea
chiaburilor, Trandasir fiind în apropiere de biserică, le-a zis țăranilor
adunați în jurul său: „Vedeți de ce este capabilă puterea sovietică”. Îi speria
pe țărani zicându-le că se apropie sfârșitul lumii, că s-a născut Antihrist și
că puterea sovietică degrabă va crăpa”. În privința alegerilor, Trandasir ar fi
zis sătenilor, „să votăm în așa fel ca să alegem oameni cumsecade, care nu ar
permite distrugerea gospodăriilor țărănești”. Se recomanda ca Trandasir F. M.,
acuzat de crimă conform art. 54-10 p.1 CP al RSSU, să fie condamnat la 5 ani de
detenție.
Judecata a avut loc la 5 mai 1931, la care s-a luat
următoarea hotărâre: „Trandasir Fiodor Maximovici, să fie trimis în Ținutul
Arhanghelsk, pe un termen de 3 ani, termenul să se socoată de la 23 februarie 1931”[3].
Fostul dascăl de la biserica din Vărăncău se reîntoarce
din surghun în anul 1934. Însă peste 3 ani va fi arestat din nou. Potrivit
informaţiei din extrasul protocolului şedinţei Troicii NKVD din RASSM, în anul
1937, dascălul Teodor Trandasir era diacon. În extrasul protocolului se
menţiona că: „După ce s-a întors în anul 1934 din deportare a desfăşurat o agitaţie
contrarevoluţionară împotriva activităţilor puterii sovietice şi avea tendinţe
teroriste. Fiind un activist bisericesc a întreprins mai multe activităţi
contrarevoluţionare pentru deschiderea bisericii. Îi compătimea pe duşmanii
poporului condamnaţi la moarte prin împuşcare”[4].
La 15 septembrie
1937 a avut loc judecata, în cadrul unei şedinţe speciale ale Troicii NKVD din
RASSM. Sentinţa judecăţii a fost următoarea: „Trandasir Fiodor Maximovici se
condamnă la moarte prin împuşcare”[5]. Diaconul Teodor Trandafir a fost martirizat prin împuşcare, doar la căteva zile de la pronunţarea
sentinţei de judecată.
Extras din cartea: Protoiereu
Ioan LISNIC. Clerici ortodocși în închisorile comuniste: Basarabia, nordul
Bucovinei și Transnistria. Vol. III. Iași, Editura Stef, 2022, p. 312-314.
[1]ANRM, F. R-3401, inv.
1, d. 1439, f. 9, 14.
[2]Ibidem, f. 15-16.
[3]Ibidem, f. 18-20.
[4]ANRM, F. R-3402, inv.
1, d. 1, f. 150.
[5]Ibidem.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu