Preotul Ioan Soroceanu-acuzat de “înaltă trădare” față de Imperiul Austro-Ungar

 

Preotul Ioan Soroceanu - acuzat de “înaltă trădare” față de Imperiul Austro-Ungar

Ioan Soroceanu s-a născut la 20 iulie 1869, în familia lui Nicolae și a Nadejdei Soroceanu din localitatea Marșineț, jud. Hotin. Tatăl său era cântăreț la Biserica “Sf. Nicolae” din Marșineț[1]. Ajuns la vârsta școlară a învățat carte și după anumite pregătiri a învățat  la Seminarul Teologic din Chișinău, promoția anului 1893[2]. La 14 ianuarie 1894 a fost hirotonit preot. A slujit la biserica din satul Răchitna, jud. Hotin până în anul 1918[3].

  Satul Răchitna se afla în trecut la frontiera dintre Imperiului Austro-Ungar și Rusia. La 28 iulie 1914, data declanșării Primului Război Mondial, o patrulă austriacă a trecut frontiera din apropiere și i-a arestat pe preotul și cantărețul de la biserica din Răchitna. Erau acuzați de “înaltă trădare” față de imperiul austriac. Cei arestați au fost duși sub escortă la Cernăuți și au fost internați în închisoarea orașului, apoi au fost transferați la închisoarea din Stanislau (actualul Ivano-Frankivsk). „După 12 zile – avea să mărturisească mai târziu părintele Ioan Soroceanu – ne-au îmbarcat din nou în vagoane de animale și ne-au trimis la Gratz. Ne-au dat jos, ne-au dus pe câmp în apropiere de oraș, au făcut un gard de sârmă ghimpată și lagărul a fost gata. Tot drumul am fost batjocoriți în mod sălbatic. După câtva timp am fost trimiși în lagărul de prizonieri din Balpetzdorf aproape de Viena. Am fost băgați în niște grajduri de vite, fiind nevoiți și iarna să dormim pe jos. Tot timpul eram puși la lucru”.  În primăvara anului 1915, în perioada Postului Mare a fost trimis în lagărul de la Lintz, ca să slujească ca preot. Potrivit mărturiilor preotului Soroceanu, în acel lagăr erau ca la o mie de prizonieri, în majoritate intelectuali ruși. După sărbătoarea Sf. Paști a fost transferat în lagărul de la Steinclam. Tot timpul era obligat să poarte pe brațul stâng o panglică verde, ce însemna că a fost spion.

Părintele Ioan Soroceanu a fost eliberat în perioada când unii dintre cei arestați erau amnestiați și se organizau schimburi de prizonieri. După eliberare a mers la Viena și primind actele necesare pentru reântoarcere, a mers prin Budapesta, Palanca, Iași, Ungheni, Chișinău și în sfârșit a ajuns la parohia sa. În acele zile, în apropiere de Răchitna se afla frontul și se desfășurau luptele. Părintele, fără a mai sta mult pe gânduri s-a încadrat să acorde asistență spirituală soldaților regimentului de artilerie ce se afla în acel sector, cât și locuitorilor satelor din apropiere. Pentru merite în activitatea sa de confesor militar a fost decorat de autorități cu o cruce pectorală de aur [4]. În perioada cât părintele s-a aflat în detenție, situația în familia lui era foarte grea. Preoteasa, de scârbă și-a ieșit din minți și se afla la tratament la clinica din Costiujeni, iar copiii rămăseseră fără întreținere și tutelă. La una dintre adunările eparhiale se lua-se hotărârea ca în fiecare an să se plătească familiei preotului, prin Comitetul pentru ajutorarea celor aflați în prizonierat, câte o primă de ajutor[5].

În 1918, conform cererii înaintate, părintele Ioan Soroceanu a fost transferat paroh la biserica din Marșineț, satul său de baștină, aici îl întâlnim și în anul 1938[6]. Despre viața lui de mai departe, cu părere de rău  nu cunoaștem nimic.

 

Materialul respectiv va fi publicat în curând, în următorul vomul de carte: Protoiereu Ioan LISNIC. Clerici ortodocși în închisorile comuniste: Basarabia, nordul Bucovinei și Transnistria. Vol. IV.

 

---

[1]ANRM, F. 211, inv. 19, d. 31, f. 117; П.А. Лотоцкiй, op. cit., p. 100.

[2]П.А. Лотоцкiй, op. cit., p. 100;  KEB, nr. 13, 1893, p. 151.   

[3]Справочная книга Кишиневской Епархiи. 1911, p. 212; .Episcopia Hotimului. Anuar, Chişinău: Tipografia Eparhială ”Cartea Românească”, 1930, p. 78.   

[4]Preot Grigore N. Popescu. Preoţimea română şi întregirea neamului – Temniţe şi Lagăre. Vol. II. Tipografia „Vremea”, Str. Carol nr. 10, 1940, p. 128-129.

[5]KEB, nr. 17-18, 1915, p. 478. 

[6] Episcopia Hotimului. Anuar, Chişinău: Tipografia Eparhială ”Cartea Românească”, 1930, p. 78; Preot Grigore N. Popescu, op. cit. 

                                                   Biserica din satul Marșineț, jud. Hotin

Anatolie Barbos, fiu de preot-acuzat de activitate antisovietică

 

Anatolie Barbos, fiu de preot - 

acuzat de activitate antisovietică

 

În mandatul de arestare se scria că: „Barbos Anatolie, fost ofițer al Armatei Române, în grad de locotenent a venit din România la Chișinău în luna august 1940 și a aderat la o grupare antisovietică cuzistă. S-a hotărât, ca Barbos Anatolie, care locuiește în or. Chișinău, Râșcani – curtea bisericii din Râșcani, să fie arestat și supus percheziției".

Anatolie Barbos s-a născut în anul 1913, în familia preotului Pavel și a preotesei Zinovia Barbos, din localitatea Fetești, jud. Hotin. A învățat întâi la școala primară din satul de baștină, apoi la un gimnaziu din Chișinău și în 1930, devine student la Universitatea din Iași, Facultatea de Chimie. În anul 1935, în timpul când își făcea studiile la facultate a fost mobilizat în armată, fiind repartizat într-un regiment dislocat în orașul Cernăuți. La scurt timp după mobilizare a fost trimis la școala de ofițeri de rezervă din București și după încheierea studiilor militare a fost demobilizat. În anul 1938 a fost ridicat la gradul militar de plutonier și tot în acel an devine sublocotenent în rezervă.

După absolvirea studiilor, Anatolie Barbos s-a ocupat cu cercetările științifice activând și în calitate de asistent la Catedra de  Chimie la Universitatea din Iași. Fiind în rezervă militară, în anul 1939 a fost mobilizat în armată, în calitate de comandant de pluton. La 25 iulie 1940, după cedarea Basarabiei, împreună cu alți militari români basarabeni demobilizați, se reîntoarce la Chișinău. La punctul de trecere de la Ungheni, fratele său Petru Barbos, sublocotenent demobilizat a fost reținut de către grănicerii sovietici și de atunci, cei apropiați nu au mai aflat nimic despre el. Unul dintre camarazii săi având un inel de aur, de teamă ca să nu fie confiscat de către comisia sovietică de frontieră s-a înțeles ca după percheziționarea lui Petru Barbos, să-i transmită acel inel. Din nefericire, momentul transmiterii inelului a fost observat de către grănicerii sovietici. Acel serviciu l-a costat scump pe Petru Barbos.

Părintele Pavel, împreună cu preoteasa Zinovia Barbos au avut 5 copii: Anatolie, Petru, Victor, Raisa și Tamara. Anatolie era căsătorit cu Antonina, născută în anul 1915 și au avut un copil, Iuliu, născut în 1941 . Întorcându-se la Chișinău, Anatolie Barbos a lucrat o perioadă scurtă de timp în calitate de șef de laborator în sovhozul „Leontiev” din jud. Bender. Acel laborator nu era deloc organizat, motiv pentru care s-a eliberat din serviciu. A renunțat de a se mai angaja undeva la lucru, fiindcă permanent i se refuza din cauza provinienței sale sociale și se înscrie în listele celor care doreau să se repatrieze în România.

Au venit la Chişinău și tatăl său, preotul Pavel Barbos împreună cu membrii familiei sale, cu scopul de a perfecta actele necesare pentru repatriere în România. Familia Barbos a locuit în casele din curtea Bisericii ”Sf. Împărați Constantin și Elena” din sectorul Râșcani. Locuința a fost oferită cu mult drag de către preotul Vladimir Aronov, slujitor la acea biserică. Părintele Vladimir era un vechi prieten a preotului Pavel Barbos, se cunoșteau încă de pe băncile Seminarului Teologic din Chișinău. La fel și fii lor, Anatolie Barbos și Boris Aronov erau buni prieteni și se cunoșteau încă de pe vremea când învățau la gimnaziu. Tânăra familie Barbos deseori mergeau în vizită la prieteni, îi vizitau și pe Vadim și Olga Zâcov, Antonina Barbos era o bună prietenă cu Olga. La locuința familiei Zâcov se adunau mai multe familii tinere petrecând timpul liber, jucând șah, sau vorbind pe teme libere . Anatolie Barbos s-ar fi exprimat la acele întâlniri că îi vine greu să-și găsească un serviciu, din cauza provinienței sale sociale, fiind fiu de preot. Ar mai fi zis că populația din Basarabia este nemulțumită de lipsa unor produse în vânzare și de cozile mari ce se fac la magazine. În privința slujitorilor bisericești, ar fi zis că sunt asupriți de către autoritățile sovietice, sunt obligați să plătească impozite mari și că unele biserici au fost închise.

La 25 iunie 1941, Anatolie Barbos a fost arestat de către colaboratorii secției NKVD din Chișinău. Era acuzat de activitate antisovietică. În mandatul de arestare se scria că: „Barbos Anatolie, fost ofițer al Armatei Române, în grad de locotenent a venit din România la Chișinău în luna august 1940 și a aderat la o grupare antisovietică cuzistă. S-a hotărât, ca Barbos Anatolie, care locuiește în or. Chișinău, Râșcani – curtea bisericii din Râșcani, să fie arestat și supus percheziției". Tot în aceiași zi a fost arestat și Vadim Zâcov și au fost efectuate percheziții la domiciliul celor arestați. Martori în timpul percheziției de la domiciliul lui Anatolie Barbos au fost părinții inculpatului . Au fost confiscate mai multe acte, pașaportul, carnetul de ofițer, carnetul de călătorie CFR, diploma de absolvire a Universității din Iași, certificatul de serviciu în Armata Română și 25 de fotografii, care mai apoi au fost nimicite prin ardere.

Din cauza înaintării liniei frontului, Anatolie Barbos împreună cu alți deținuți politici basarabeni au fost evacuați în interiorul URSS, fiind transportați cu trenul, în vagoane de marfă.  Anatolie a încercat să evadeze ieșind din vagonul de arestați prin ferestruica de ventelare și a sărit din mersul trenului. Întorcându-se la Chișinău a fost arestat din nou și trimis în surghiun, în închisoarea din Irkutsk.

În perioada 20 ianuarie – 22 martie 1942, inculpatul Barbos A. P. a fost interogat de 16 ori și era acuzat de crimă, conform art. 58-10, p. 2 și 58-11 CP RSSFR, de propagandă antisovietică și luptă activă împotriva mișcării revoluționare, cel arestat a negat toate acuzațiile. A fost efectuată și confruntarea dintre cel acuzat și Vadim Zâcov, încarcerat și el în închisoarea din Irkutsk, după care anchetatorul a anunțat despre încetarea urmăriri penale.

La 22 martie 1942, a fost alcătuit rechzitoriu în care se menționa că: „Barbos Anatolii Pavlovici, după instaurarea puterii sovietice în Basarabia, fiind ostil faţă de URSS devine un membru activ al unei grupări contrarevoluţionare. Frecventa regulat întrunirile grupării care era condusă de către Zâcov Vadim Evghenievici. Membrii grupării contrarevoluţionare se adunau la locuinţa lui Zâcov şi îşi exprimau ura faţă de puterea sovietică instaurată în Basarabia. Barbos, deseori vizita satele judeţelor Hotin şi Soroca, unde desfăşura o agitaţie antisovietică în rândul ţăranilor şi a clericilor. Fiind în detenţie desfăşura şi în rândul celor arestaţi o agitaţie antisovietică îndreptată spre subminarea activităţilor guvernului sovietic şi a PC(b)”. Ofiţerul NKVD care a condus ancheta propunea, ca Barbos A. P. şi Zâcov V. E., fiind nişte persoane social periculoase, să li se aplice pedeapsa capitală – moarte prin împușcare și confiscarea averii lor personale. Dosarul de urmărire penală a fost transmis spre examinare organului de justiție NKVD  din URSS.

Judecata a avut loc la 18 noiembrie 1942, cu urmtoarea sentință: „Barbos Anatolii Pavlovici, pentru agitație antisovietică, să i se aplice pedeapsa privațiunii de libertate pe un termen de 10 ani, într-un lagăr de muncă forțată, termenul de detenție să se socoată de la  25 iunie 1941”. La fel şi Zâcov V. E. a fost judecat pe un termen de 10 ani de detenţie , perzându-i-se urma în închisorile sovietice.

Arestatul Barbos A. P. a fost plasat în lagărul din Taişet, Regiunea Irkutsk până la data de 25 iunie 1951. După ispășirea termenului de detenție i se stabilește o altă sentință - să fie deportat în Ținutul Krasnoiarsk. A avut domiciliu obligatoriu în localitatea Nijne-Angarsk, raionul Udereisk, Ținutul Krasnoiarsk. A lucrat ca simplu muncitor într-o brigadă de foraj.

La sfârșitul anului 1953, Anatolie Barbos a scris o plângere pe adresa Sovietului de Miniștri al URSS, tovarășului Malenkov, că a fost judecat pe nedrept și că se află în deportare fără nici un temei. Iată ce scria petiţionarul: „Sunt de acum 2 ani de când am fost eliberat din detenţie, dar nu sunt liber. Am fost condamnat la exil, ceea ce nu era prevăzut în sentinţa de condamnare. Dacă înainte aşteptam împlinirea termenului de detenţie, acum nici nu ştiu ce să aştept, sunt în totală disperare şi nici nu ştiu dacă voi fi vre-o dată cu adevărat un cetăţean cu drepturi depline. Oare ce vină am că m-am născut într-o societate capitalistă, doar eu am crescut în sărăcie şi neajunsuri. Pentru ce sunt aşa de aspru pedepsit şi cum să şterg această pată neagră, pata deportării? Lucrez cinstit, în calitate de simplu muncitor într-o brigadă de foraj, mi s-a acordat de mai multe ori premii. Eu nu mă plâng, fiind că munca fizică este minunată, însă nu mă satisface moral. Eu am învăţat! Destinul meu sunt laboratoarele. Acolo pot fi de 1000 de ori mai de folos omenirii”. Această scrisoare a grăbit eliberarea lui Barbos din surghun, hotărâre care a fost adoptată la 14 iulie 1954 .

La data de 3 octombrie 1956, în urma efectuării unor noi investigații, Anatolie Barbos  a fost reabilitat de către Procuratura RSSM. Se menţiona că din cauza lipsei de probe, hotărârea Comisiei Extraordinare pe lângă NKVD-ul URSS din 18 noiembrie 1942, în privința lui Barbos Anatolii Pavlovici, se anulează. Reclamantul locuia în orățelul Novostroika, raionul Prokopievsk, Regiunea Kemerovo.

După reabilitare, Anatolie Barbos s-a stabilit cu traiul în orașul Kaltan, regiunea Kemerovo, unde și-a întemeiat o familie. Lucra la un laborator al unei întreprinderi care se ocupa cu livrarea apei. In vara anului 1966, a reușit să viziteze România. A obținut viza ca să plece la sora sa, Raisa care locuia în Craiova. A vizitat şi Bucureştiul, unde după 25 ani de despărțire a avut posibilitatea să se întîlnească cu fosta lui soție, Antonina și cu fiul lor Iuliu. Corespondenţa dintre foștii soți Barbos a durat până la începutul anilor 1980, când soţia lui Anatolie i-a scris Antoninei că soțul ei a murit.

Din mărturiile fiului lui Anatolie, Iuliu Barbos: Bună seara Părinte Ioan Lisnic! Scuze pentru întârziere, dar am lipsit din Bucuresti. Conexiunea mea de internet/e-mail este prin cablu şi deci fixă. Dacă lipsesc de acasă este dificil să accesez mail-ul. Nu cunoşteam datele privind tatăl meu. Mulţumesc pentru ele. In condiţiile date mama a evitat să imi povestească trecutul lor. Amândoi au suferit mult şi fără vină. Păcat pentru că amândoi au fost nişte tineri dotaţi şi cu perspective mari. S-a ales praful. Mama a decedat acum 7 ani. In ce mă priveşte nu sunt prea multe de povestit. Sunt inginer cu specialitatea locomotive. Am lucrat tot timpul în problemele CFR, mai întâi în depou (7 ani) apoi în cadrul institutului de cercetări, de unde am ieşit la pensie în 2004. Am un băiat din prima căsătorie, care implineşte 54 de ani şi care lucrează în domeniul calculatoarelor. Mama îmi spunea că tata a fost văr primar cu Oleg Danovski. Nu am avut legături cu el, dar stiu că a decedat. Poate că familia lui stie detalii suplimentare despre familia bunicului. Cu stimă, Iuliu Barbos.

Vă mulţumesc foarte mult pentru materialul trimis. Dumneavoastră realizaţi un lucru important. Istoria adevărată trebuie cunoscută, chiar dacă uneori doare. Citind materialul trimis mi-am dat seama că posed câteva informaţii suplimentare. După eliberarea din surghiun tata a incercat să ia legătura cu mama. Pentru aceasta a apelat la un coleg care avea o soră în Constanţa şi pe care a rugat-o să ne caute. Din cunoştinţă în cunoştinţă aceasta a reuşit să ne găsească. Ca urmare au putut să corespondeze. Astfel am aflat că tata locuia în localitatea Kaltan (sper să nu greşesc) din regiunea Kemerovo (despre asta sunt sigur). Uitându-mă pe Google Earth am văzut că localitatea Kaltan se află la cca. 30 km sud de Novokuzneţk. Tata era căsătorit cu o localnică şi lucra la un laborator al unei întreprinderi care se ocupa cu livrarea apei. In vara anului 1966 tata a venit în România în vizită la sora sa Raisa care locuia în Craiova. A vizitat şi Bucureştiul. Cu această ocazie ne-am întâlnit. Corespondenţa dintre mama şi tata a durat până la începutul anilor 1980 când soţia tatei i-a scris mamei că tata a murit. Nu ştiu exact data. Am căutat mult prin hârtiile lăsate de mama, dar nu am găsit nimic din corespondenţa lor. Cu această ocazie am găsit câteva fotografii care s-ar putea să vă intereseze şi pe care vi le trimit. Prin 1990, un coleg (pe care îl chema Sikorski) proiectant de căi ferate mi-a spus că pe bunica lui o chema Barbos şi că această familie se trage din arcaşii lui Stefan cel Mare, care pe parcurs au trecut la preoţie din tată în fiu. Aveţi cumva înformaţii suplimentare? Să vă dea Cel de Sus puterea de a termina ceea ce aţi început. Cu stimă, Iuliu Barbos.

Extras din cartea:

Protoiereu Ioan LISNIC. Clerici ortodocși în închisorile comuniste: Basarabia, nordul Bucovinei și Transnistria. Vol. III. Iași, Editura Stef, 2022, p. 24-29.

                                             Cernăuți, noiembrie 1939

                                                                           Bucuresti, 1966

Pomenirea Sf. Preot Mucenic Alexandru din Basarabia – 83 ani de la primirea cununei muceniciei

Pomenirea Sf. Preot Mucenic Alexandru din Basarabia –
83 ani de la primirea cununei muceniciei

În primele luni de ocupaţie sovietică (1940–1941), împreună cu alţi foşti deputaţi în Sfatul Ţării a fost arestat şi părintele Alexandru Baltaga. Era acuzat că „în anul 1918 a avut o atitudine duşmănoasă faţă de Rusia Sovietică, a fost membru activ al Sfatului Ţării, votând pentru dezlipirea Basarabiei de la Rusia Sovietică şi alipirea la România, fiind răsplătit de Guvernul României cu 50 ha de pământ”. Părintelui i-au fost incriminate şi alte puncte ale articolului 54 CP al RSSU. Aceste învinuiri erau pedepsite de organele NKVD cu ani grei de temniţă, inclusiv cu pedeapsa capitală, condamnarea la moarte prin împuşcare.

Alexandru Baltaga s-a născut la 14 aprilie 1861 în familia preotului Ştefan și a Elenei Baltaga. Tatăl său era slujitor la Biserica ”Sf. Nicolae” din satul Lozova, jud. Chişinău. A fost botezat la 20 aprilie în biserica din satul natal de către preotul Vasile Baltaga, avându-i naşi pe Alexandru Camevshi şi Vichentie Vitovschi din Chişinău. În Condica „pentru scrierea celor născuți, cununați și răposați" de la biserica din Lozova, se menționează că la dara de 14 aprilie 1861, în familia „Preotului din satul Lozova, Ștefan Andrei Baltaga și legiuita soția lui, Elena Procopie, amândoi de credință pravoslavnică”, s-a născut un fiu, căruia i-au pus numele Alexandru. Era al 17-lea băiat din acel an înscris în Condică. Taina Sf. Botez a fost săvârșită la data de 20 aprilie, de către „A bisericii Sfântului Nicolae din satul Lozova, preotul Vasile Sava Baltaga, cu diaconul Manuil Gheorghe Baltaga, cu stiharnicul dascăl Nicolae Ilie Avramov și cu ponomarul Petru Constantin Chicu”.

Ambii părinți ai viitorului preot martir Alexandru Baltaga erau din familie de preoți. Tatăl său, preotul Ștefan Andrei Baltaga s-a născut în anul 1822, în familia preotului Andrei Vasile Baltagu, slujitor la biserica din satul Lozova. Tănărul Ștefan a fost întâi dascăl la biserica din Lozova. În anul 1845 a primit binecuvântare arhierească de a purta stihar și în toamna anului următor se căsătorește. În luna iunie 1847 a fost hirotonit diacon și în mai 1852 a fost hirotonit preot pe seama bisericii din Lozova. Mama părintelui Alexandru, Elena Procopie, născută în anul 1828, era fiica preotului Procopie Vasile Hâncu, slujitor la biserica din localitatea Bălănești, jud. Chișinău. La data de 3 noiembrie 1846, în biserica din satul Lozova a fost oficiată Taina Sf. Cununii dintre stiharnicul dascăl Ștefan Andrei Baltaga și Elena Procopie, fiica răposatului preot din Bălănești, Procopie Hâncu. La 18 ianuarie 1848, în familia lor se naște fiul Vladimir, viitorul preot, absolvent al Seminarului Teologic din Chișinău, promoția anului 1869. În anul 1911, părintele Vladimir Baltaga avea o practică de preoție de 41 de ani, slujiți fără întrerupere la biserica din satul Cojușna, jud. Chișinău.

Viitorul preot Alexandru Baltaga a învăţat la şcoala parohială din localitate, apoi la Seminarul Teologic din Chişinău, pe care l-a absolvit în anul 1883. În perioada 1883–1885 activează în calitate de pedagog la Şcoala spirituală din Chişinău. La data de 12 ianuarie 1886, în Biserica ”Sf. Parascheva” din Ialoveni a fost oficiată Sf. Taină a Cununiei dintre absolventul Seminarului Teologic din Chișinău, Alexandru Baltaga, de 25 de ani și Elena, de 18 ani, fiica preotului din satul Ialoveni, Petru Grigore Bivol. Cununia a fost săvâșită de către preotul Petru Donici, slujitor la Biserica ”Sf. Teodor Tiron” din Chișinău. În același an, la 26 ianuarie a fost hirotonit în treapta de diacon și la 2 februarie a fos hirotonit preot pe seama Bisericii ”Sf. Aleksandr Nevski” din localitatea Călăraşi-sat, jud. Chişinău, unde a slujit fără întrerupere timp de 54 de ani.

Potrivit celor care l-au cunoscut, „plin de energie, cu mare putere de muncă, minte pătrunzătoare, voinţă neînduplecată, înzestrat cu un deosebit tact, prot. Alexandru Baltaga, rămânând preot rural, a muncit în cursul întregii perioade fără răgaz, cu dezinteresare, dar şi cu deplin succes”. Pentru meritele sale, în perioada 1903–1925 a fost ales în repetate rânduri preşedinte al congreselor eparhiale, a prezidat de mai multe ori şi congresele şcolare ale circumscripţiei Chişinăului. A fost președinte al Epitropiei și sfatului parohial din localitate (1889-1929), conducător și profesor de religie în școlile primare bisericești din com. Călărași (1899-1918) și cercetător de instrucție în protopopia cercului 5, jud. Orhei (1890-1905). 

Pe parcursul activităţii sale pastorale, părintele Alexandru Baltaga a ocupat şi alte funcţii în eparhie: în anii 1904–1922 a fost membru al Direcțiunii pedagogice al Seminarului Teologic din Chișinău, preşedinte al comitetului de revizuire a Fabricii de lumânări în perioada 1904–1922, protopop al cercului V, jud. Orhei în 1905–1926 şi 1928–1931. A mai îndeplinit funcţia de membru al Sfatului Frăţiei “Naşterea lui Hristos”, al comitetului Tipografiei Eparhiale şi al Sfatului Eparhial Misionar, a fost preşedinte al Comitetului Eparhial între anii 1908 şi 1925; preşedinte al Consiliului Uniunii Clericilor Ortodocşi din Basarabia în perioada 1922–1930 ş.a., a colaborat la Revista „Luminătorul”. Părintele Alexandru a fost și protopop al cercului 3, jud. Lăpușna (1928-1935), delegat al Arhiepiscopiei Chișinăului la Congresul general național bisericesc al României (1932-1936) și delegat al protopopiei cercului 3, jud. Lăpușna, la Adunările Eparhiale (1926-1938).

În toamna anului 1917, părintele Alexandru Baltaga a fost ales, de către preoţimea basarabeană, deputat în Sfatul Ţării. Este unul dintre deputaţii care la 27 martie 1918 a votat Unirea Basarabiei cu România. După Marea Unire, a mai îndeplinit şi funcţia de membru al Comitetului de unificare a bisericilor din România Mare.

La data de 1 iulie 1935, părintele Alexandru este pensionat şi la 17 decembrie acelaşi an, prin decizia Ministerului Instrucţiuni, Culte şi Arte, este repus în funcţia de paroh la biserica din Călăraşi-sat, „fără a se numi alt preot în locul lui”. Această decizie ministerială a fost întărită prin hotărârea Sf. Sinod din 1 mai 1936, în care părintele era desemnat „paroh la parohia Călăraşi-sat din cuprinsul Arhiepiscopiei Chişinăului, în mod excepţional, până la moarte”. Aceste hotărâri erau motivate „în vederea meritelor lui deosebite în viaţa bisericească naţională din Basarabia, precum şi pentru rolul care l-a avut la Unirea Basarabiei cu Patria-Mumă România”.

Părintele Alexandru Baltaga a fost decorat în repetate rânduri cu distincţii bisericeşti şi ridicat la rangul de iconom mitrofor, la 30 august 1920. A mai fost decorat cu Ordinul ”Sf. Ana, gr. III” în 1907 şi gr. II în 1912; ”Pentru munca în organizarea înaltei festivităţi a centenarului de război (1812–1912), medalia de bronz”, decorat în 1914; ”Sf. Vladimir, gr. IV” în 1915; ”Steaua României în grad de ofiţer” în 1923; ”Coroana României în grad de comandor” în 1928; ”Ordinul Ferdinand I în grad de cavaler” în 1935. Părintele Alexandru a mai fost decorat cu următoarele medalii: ”Alexandru III de argint”; ”Recensământul populaţiei din anul 1897, din bronz”; ”A şcoalelor bisericeşti, din argint”; ”Domnia de 300 de ani a Casei Împărăteşti Romanov, de argint”; ”Încoronarea M.S. Regelui Ferdinand I al României, din bronz”, decorat în anul 1923, şi medalia ”M.S. Regele Carol al II-lea al României, din bronz” în 1933. Părintele Alexandru împreună cu preoteasa Elena au înfiat și au crescut doi copii: pe Vsevolod şi pe Margareta. Vsevolod, născut în anul 1891, era absolvent al Seminarului Teologic din Chișinău și a Acadeniei Teologice din Petersburg. În anul 1938, activa în calitate de profesor de religie la Liceul nr. 1 de băieți din Chișinău. Margareta, născută în anul 1919, era elevă în clasa a VIII-a la Liceul de fete ”Principesa Dadiani” din Chișinău.

La 28 iunie 1940, trupele sovietice intră în Basarabia, nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa (motivând mai apoi că ţinutul Herţa a fost ocupat „din greşeală”). În aceeaşi zi s-au început evacuările din Basarabia şi nordul Bucovinei. Împreună cu administraţia civilă şi militară românească s-a retras peste Prut un număr mare de populaţie. Pentru cei rămaşi sub ocupaţia sovietică, se începuse un adevărat calvar. Persoanele care nu conveneau regimului erau incluse în categoria „suspecţilor”, majoritatea dintre ele fiind arestate şi deportate în interiorul URSS. Printre primii care au fost supuşi represiunii staliniste au fost membrii Sfatului Ţării, participanţi la actul istoric din 27 martie 1918. Foştii deputaţi ai Sfatului Ţării erau învinuiţi că au votat Actul Unirii Basarabiei cu România, cum că au luptat împotriva mişcării revoluţionare şi au desfăşurat activităţi antisovietice.

În primele luni de ocupaţie sovietică (1940–1941), împreună cu alţi foşti deputaţi în Sfatul Ţării a fost arestat şi părintele Alexandru Baltaga. A fost arestat de către colaboratorii secției raionale NKVD din Călărași, la 31 august 1940 și încarcerat în închisoarea din Chișinău. Era acuzat că „în anul 1918 a avut o atitudine duşmănoasă faţă de Rusia Sovietică, a fost membru activ al Sfatului Ţării, votând pentru dezlipirea Basarabiei de la Rusia Sovietică şi alipirea la România, fiind răsplătit de Guvernul României cu 50 ha de pământ”. Părintelui i-au fost incriminate şi alte puncte ale articolului 54 CP al RSSU, acordarea de ajutor „aripii reacţionare a burjuaziei mondiale” (art. 54, p. 4); lupta activă împotriva clasei muncitoare şi mişcării revoluţionare (art. 54, p. 13) şi sabotaj contrarevoluţionar (art. 54, p. 14). Aceste învinuiri erau pedepsite de organele NKVD cu ani grei de temniţă, inclusiv cu pedeapsa capitală, condamnarea la moarte prin împuşcare. În timpul percheziției i-au fost confiscate toate distincțiile, diferite ștampile ș.a. Potrivit informației din dosarului de acuzare, arestatul a fost interogat de 2 ori, la 31 august 1940, în ziua arestării și la 10 februarie 1941.

Părintele Alexandru s-a aflat în închisoarea din Chişinău până la sfârşitul lunii iunie 1941, când, din cauza începerii operaţiunilor militare, este evacuat împreună cu ceilalţi deţinuţi în închisoarea din oraşul Kazan, RASS Tătară. Din cauza vârstei înaintate şi a presiunilor fizice şi psihice la care a fost supus în timpul anchetei, precum şi din cauza condiţiilor inumane din temniţele comuniste, la 7 august 1941, părintele trece la Domnul, la 80 de ani pământești împliniți. A decedat în spitalul închisorii din Kazan, de „inflamație intestinală”. Datorită decesului acuzatului, judecata a hotărât, încetarea urmăririi penale și clasarea dosarului.

Peste cinci decenii de la arestare, la 10 iulie 1991, părintele Alexandru Baltaga a fost reabilitat de Procuratura Generală din Republica Moldova, printr-un decret al Sovietului Suprem al URSS ”Cu privire la restabilirea dreptăţii faţă de victimele represiunilor politice din anii '30-40 şi începutul anilor '50” ai secolului trecut.

 

 

                                                            Prot. Dr. Ioan Lisnic

Cântăreţul bisericesc Haralambie Dodi-condamnat pentru ”activitate duşmănoasă” împotriva puterii sovietice

 

Cântăreţul bisericesc Haralambie Dodi - condamnat

pentru ”activitate duşmănoasă” împotriva puterii sovietice

 

Cântăreţul bisericesc Haralambie Dodi s-a născut în anul 1915 în satul Zgărdeşti, jud. Orhei. În anul 1945 era cântăreţ la Biserica ”Adormirea Maicii Domnului” din localitatea Conovca, fostul jud. Hotin.

La 19 mai 1945, cântăreţul Haralambie Dodi a fost arestat de către colaboratorii Serviciului Ministerului Securităţii de Stat din Regiunea Cernăuţi. Judecata a avut loc la 6 august 1945, fiind condamnat pentru ”activitate duşmănoasă”, conform art. 54-1 “a” CP al RSSU, la 20 de ani privaţiune de libertate.

 A fost reabilitat de Procuratura Regiunii Cernăuţi la 30 decembrie 1993.

 

Extras din cartea:

Protoiereu Ioan LISNIC, Clerici ortodocși din Basarabia și Bucovina de Nord în închisorile comuniste, Centinarul Marii Uniri, 1918-2018, Chișinău, Cuvântul ABC, 2018, p. 126. 

 

Ierodiaconul Pahomie Timuş - condamnat în baza unor acuzaţii confuze

 

Ierodiaconul Pahomie Timuş - 

condamnat în baza unor acuzaţii confuze 

                                                   Mănăstirea „Hârjeuca”

Pahomie Timuş s-a născut în anul 1894 în localitatea Ghetlova, jud. Orhei. La vârsta de 17 ani intră în ascultare la Mănăstirea „Ţigăneşti”. A fost înrolat în armata ţaristă, fiind trimis pe front în timpul Primului Război Mondial. În anul 1919 revine la aceeaşi mănăstire.

Viitorul ierodiacon Pahomie, în anul 1920 a fost transferat la Mănăstirea „Hârjeuca”, fiind tuns în monahism în 1926 şi hirotonit ierodiacon în 1934. În anul 1943 îndeplinea funcţia de iconom al mănăstirii.

La 23 martie 1945, ierodiaconul Pahomie Timuş a fost arestat, fiind învinuit că ar fi denunţat jandarmeriei române trei cercetaşi ai armatei sovietice. Ierodiaconul Pahomie a negat însă învinuirile. Judecata a avut loc la 15 august 1945, fiind condamnat de Tribunalul Militar la 10 ani privaţiune de libertate, cu confiscarea averii şi lipsirea din drepturile politice pe un termen de cinci ani.

După ispăşirea termenului de detenţie, părintele ierodiacon revine la baştină. În anul 1961 era vieţuitor al Mănăstirii „Hârbovăţ”. Cu un an înainte de închiderea aşezământului monahal, KGB-iştii puneau la cale închiderea mănăstirii. Într-o notă informativă secretă din 18 aprilie 1961 se arăta că în realizarea planului de închidere a Mănăstirii „Hârbovăţ”, cinci dintre monahi pot să opună rezistenţă sau pot influenţa pe această cale ceilalţi vieţuitori. Iată ce scria în acest document secret: ”În timpul de faţă, în mănăstire locuiesc monahi, judecaţi pentru activitate antisovietică – Soltiţchi, Ceban, Danilov, Timuş şi autorităţile bisericeşti Ursu, Burlea şi Popescu Neofit, care pot să opună rezistenţă sau să influenţeze negativ asupra altor monahi. Cu scopul de a evita unele manifestări nedorite din partea acestor persoane, să fie din timp scoşi din mănăstire şi plasaţi la alte locuri de trai”.

Ierodiaconul Pahomie Timuş a fost reabilitat de către Procuratura R. Moldova abia peste cinci decenii, la 18 iunie 1997.

 

 

Extras din cartea:

Protoiereu Ioan LISNIC, Clerici ortodocși din Basarabia și Bucovina de Nord în închisorile comuniste, Centinarul Marii Uniri, 1918-2018, Chișinău, Cuvântul ABC, 2018, p. 281.

 

Preotul Boris Țurcanu–unul dintre preoții supuși represiunilor

 

Preotul Boris Țurcanu –

unul dintre preoții supuși represiunilor

                                                 Biserica din localitatea Otaci
 

Boris Ţurcanu s-a născut la 28 iulie 1911 în localitatea Vulcăneşti, Basarabia. În anul 1926 a fost promovat în clasa a VIII-a a Seminarului Teologic ”Sf. Trei Ierarhi” din Edineţ. După absolvirea studiilor teologice, a fost hirotonit preot pe seama parohiei Otaci, jud. Soroca. În această parohie, la 7 aprilie 1937 a avut loc desfăşurarea programului cercului pastoral, condus de preotul-paroh. La data de 22 iunie 1937 a participat la programul cercului pastoral desfăşurat în parohia Volcineţ. După citirea Sf. Evanghelii de la Sf. Liturghie, părintele Boris a predicat la tema Evangheliei zilei – „Predica de pe munte”.

În martie 1944, părintele Boris Ţurcanu se refugiază peste Prut, stabilindu-se în Lugoj, Timiş. În perioada 26 decembrie 1948 – 18 septembrie 1950 a fost încarcerat, fiind deţinut administrativ.

 

Extras din cartea:

Protoiereu Ioan LISNIC, Clerici ortodocși din Basarabia și Bucovina de Nord în închisorile comuniste, Centinarul Marii Uniri, 1918-2018, Chișinău, Cuvântul ABC, 2018, p. 288.

Cântărețul bisericesc Ștefan Stadler–judecat pentru „agitație contrarevoluționară”

 

Cântărețul bisericesc Ștefan Stadler –

judecat pentru „agitație contrarevoluționară”

                                               Ștefan Stadler (Ștadler), 

                                                Odesa, februarie 1916 

Viitorul cântăreţ bisericesc Ștefan Stadler s-a născut în anul 1888, în familia lui  Ion Stadler[1]. În anul 1916 era mobilizat în armata țaristă, într-o unitate dislocată în februarie a acelui an la Odesa[2], probabil că a participat și la luptele din Primul Război Mondial.   

În 1945, Ștefan Stadler a fost înregistrat de către autoritățile eparhiale de la Chișinău și de către Împuternicitul Consiliului pentru Problemele Bisericii din RSSM, în funcția de cântăreț la Biserica “Sf. Varvara” din localitatea Corbu, raionul Târnova, jud. Soroca[3]. Dascălul Ștefan a avut 6 copii: Mihail (n. în 1917), Eudochia (n. în 1919), Vasile (n. în 1922), Teodor (n. în 1924), Grigore (n. în 1929) și Dimitrie (n. în 1931). În anii 1944 -1946, biserica din satul Corbu era deservită de preoții din satele învecinate. În zilele de duminică și la sărbatori când nu se oficiau slujbele divine în biserică, dascălul Ștefan, avînd gospodăria alături de biserică aduna la rugăciune, la el acasă membrii corului bisericesc și alți credincoși, motiv pentru care nu era privit cu ochi buni de către autorităţile sovietice[4].

La 29 octombrie 1946, autoritățile eparhiale de la Chișinău, în adresarea către Împuternicitul Consiliului pentru Problemele Bisericii înformau că cântărețul de la biserica din satul Corbu, Stadler Ștefan Ion a fost arestat și cereau ca să fie scos de la evidența slujitorilor bisericești[5]. Judecata dascălului din localitatea Corbu a avut loc în 1947, fiind condamnat la 2 ani privațiune de libertate, conform art. 58 alin. 2 CP[6], agitație contrarevoluționară și activitate subversivă. Unul dintre capetele de acuzare a inculpatului a fost organizarea la domiciliu a  adunărillor religioase.

După întoarcerea din detenție, Ștefan Stadler a activat la biserica din satul Corbu în calitate de epitrop, până la eliberarea funcției de cântăreț bisericesc. A încetat din viața pământească la vârsta onorabilă de 94 de ani, în decembrie 1982[7].

 

 

Materialul respectiv va fi publicat în curând, în următorul vomul de carte: Protoiereu Ioan LISNIC. Clerici ortodocși în închisorile comuniste: Basarabia, nordul Bucovinei și Transnistria. Vol. IV.

---

[1]Cartea Memoriei. Catalog al victimelor totalitarismului comunist. Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei. Vol. II. Chişinău: Ed. „Ştiinţa”, 2001, p. 55.   

[2]Informații și poză oferite cu mult drag de către Natalia Coțofană, bibliotecar la Biblioteca Publică "Matei Mavrocordato" din s. Corbu, r. Dondușeni.

[3]ANRM, F. R-3046, inv. 1, d. 7, f. 35.

[4]Natalia Coțofană, inf. cit.   

[5]ANRM, F. R-3046, inv. 1, d. 10, f.150.

[6]Cartea Memoriei, p. 55.    

[7]Natalia Coțofană, inf. cit.