Preotul Dimitrie Balaur – condamnat pentru “activitate contra primului stat socialist din lume, Uniunea Sovietică”
Preotul Dimitrie Balaur s-a născut la 4 septembrie
1903 în familia lui Isidor și a Anei Balaur. Tatăl său era cântăreț la Biserica
“Sf. Arh. Mihail” din satul Rezeni, jud. Chișinău. A fost botezat la 12 septembrie
în biserica din satul natal de către preotul Dimitrie Alistar, naș de botez
fiind studentul Seminarului Teologic din Chișinău, Vasile Alistar.
După absolvirea școlii primare din Rezeni, a învățat la Școala spirituală din
Chișinău, întâi în clasa pregătitoare, apoi în 1913 promovat în clasa I-a.
A continuat studiile la Seminarul Teologic din Chișinău, pe care le-a absolvit
în anul 1924, apoi
Facultatea de Teologie din București și în 1932 absolvește Facultatea de Litere
și Filosofie.
În anul de învățământ 1928-1929, viitorul preot
Dimitrie Balaur a îndeplinit funcția de profesor de religie la liceul din
Rezina. În perioada anilor 1930-1936 a lucrat în calitate de funcționar la Sf.
Sinod, apoi devine consilier cultural al Episcopiei Hotinului cu reședința la
Bălți.
În cadrul ședinței Consiliului Eparhial din 2 noiembrie 1936, una dintre
problemele puse în discuție a fost numirea de consilier referent cultural.
Dintre toate candidaturile la această funcție candida și “d-l D. Balaur,
licențait în teologie și litere și cu multă practică în treburile bisericești”.
În
postul de referent al secției culturale, consilierii eparhiali au votat
candidatura lui D. Balaur, fiind aprobată și de P.S. Episcop Tit, “cu începere de la 1 noiembrie 1936 și cu condițiunea
de a se hirotoni”. Părintele
Dimitrie a fost hirotonit în cadrul Sf. Liturghii din noaptea de Paști a anului
1937.
În calitatea sa de consilier cultural, părintele
Dimitrie Balaur a participat la multe conferințe ale Cercurilor pastorale
desfășurate în parohiile eparhiei.
A fost un colaborator fidel al revistelor: Biserica Ortodoxă Română, Apostolul,
Misionarul, dar și al revistelor eparhiale: Însemnări Creștine și Biserica
Basarabeană. Părintele Dimitrie a fost și un cercetător în domeniul
folclorului, unele dintre lucrările sale fiind premiate.
În vara anului 1941, părintele Dimitrie Balaur,
împreună cu alți preoți basarabeni a fost nevoit să se refugieze în interiorul
Țării, fiind numit de către autoritățile bisericești la o parohie din cadrul
Mitropoliei Ungro-Vlahiei și anume slujitor la Biserica “Oborul Nou” din
București. După instaurarea administrației românești în Basarabia, se reîntoarce
la postul avut până la evacuare.
Despre activitatea de organizare a consilierului cultural
eparhial, preotul Dimitrie Balaur, aflăm dintr-o dare de seamă din 20 ianuarie
1942, adrestaă Guvernământului Basarabiei. În această dare de seamă se menționa
că Cercurile culturale pastorale se țineau în toate reședințele de parohii, se
continua distribuirea cărților de rugăciuni editate la Tipografia Eparhială, se
organizau adunări duminicale pentru credincioși. În eparhie se mai desfășura
activitatea misionară și opera de binefacere,
toate aceste măsuri se desfășurau sub conducerea părintelui Dimitrie.
În luna martie a anului 1944, din cauza înaintării
liniei frontului, părintele Dimitrie a fost nevoit să se refugieze din nou
peste Prut, însă de data aceasta pentru totdeauna. Până în anul 1948 a activat
în calitate de profesor la Seminarul “Nifon Mitropolitul” din București, apoi a
fost numit preot la biserica din cartierul Parcul Domeniilor, așa-numita “Mănăstirea
Cașin”. În martie 1959, părintele Dimitrie a fost arestat. Judecata a avut loc
în cadrul Tribunalului Militar din București, fiind condamnat la 12 ani de
închisoare “pentru lupta contra primului stat socialist din lume, Uniunea
Sovietică” și 15 ani de detenție “pentru uneltire contra ordinii sociale”, în
total judecat la 27 ani de detenție. A fost repartizat în închisoarea de la Jilava,
apoi la Gherla, timp de peste 2 ani la muncă forțată în Delta Dunării, la Periprava
și Mărașu.
Părintele a fost eliberat la 30 iulie 1964. Până în
anul 1996, părintele Dimitrie Balaur a slujit la mai multe biserici din
București. Trece la Domnul la 16 aprilie 1996, fiind înmormântat la Mănăstirea
Cernica, în apropiere de București.
Protoiereu Ioan Lisnic
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu