miercuri, 18 octombrie 2017

Părintele Antonie Vustian – condamnat pentru activitate antisovietică







Părintele Antonie Vustian – condamnat pentru activitate antisovietică



Părintele Antonie Vustian s-a născut la 1 ianuarie 1912 în familia lui Tit Vustian, cântăreț la Catedrala “Acoperemântul Maicii Domnului” din orașul Chilia, jud. Ismail. Avea studiile Seminarului Teologic cu VIII clase din Ismail și Facultatea de Teologie din Chișinău, devenind licențiat în teologie în anul 1938. După absolvirea studiilor seminariale, la 1 noiembrie 1931 a fost numit temporar în funcția de cântăreț la biserica din Satul Nou, jud. Cetatea Albă. A fost hirotonit preot la data de 3 martie 1935 pe seama Bisericii “Sf. Nicolae” din Cuhurlui- Matrosca, jud. Ismail, unde a slujit până în anul 1941, când a fost arestat.
La 26 iunie 1941, părintele Antonie Vustian a fost arestat, din cauza acțiunilor militare de retragere a Armatei Sovietice de pe teritoriul Basarabiei, cei arestați din închisoarea orașului Ismail au fost evacuați în regiunea Vologodsk (Rusia). Părintele era acuzat de apartenența sa “la partidul fascist Frontul Renașterii Naționale” și “a dus o activitate de educare a tineretului în spirit fascist”. Deasemenea era învinuit și de instigare “împotriva regimului colhoznic”. Judecata a avut loc la 10 octombrie 1942, fiind condamnat conform art. 58-10, p. 2 CP RSSFR la 10 ani de lagăr. Părintele Antonie a fost repartizat într-un lagăr din Uhtinsk, de unde la 25 aprilie 1944, din cauza unei forme grave de distrofie a fost eliberat.
După eliberarea din temniță, părintele Antonie Vustian a slujit la câteva parohii din RSSM. La 14 noiembrie 1945 a fost numit de către autoritățile eparhiale paroh la biserica din satul Colicăuți, raionul Briceni, apoi la 14 martie 1946, transferat la biserica din Râșcani. Părintele a mai slujit la biserica din satul Mihăileni, raionul Râșcani, numit în luna septembrie 1947 și la Biserica “Sf. Nicolae” din orașul Bălți cu numire la data de 27 ianuarie 1948. O perioadă de timp a îndeplinit și funcția de protopop al raioanelor Râșcani, Brătușeni, Edineț, Lipcani și Briceni.
La 12 mai 1949, părintele Antonie Vustian a fost din nou arestat, aducându-i-se acuzații ca și în 1942, în baza art. 54-10, p. 2 CP. La 18 iunie, în cadrul ședinței speciale a Ministerului Securității de Stat (МГБdin RSSM s-a decis ca preotul Vustian, “pentru participare la organizții contrarevoluționare”, să fie deportat pe viață în regiunea Krasnoiarsk. În timpul aflării sale în detenție, părintele a slujit la biserica din orașul Enisei, regiunea Krasnoiarsk, parohie din cadrul Eparhiei de Novosibirsk. După numeroasele cereri de recurs, procesul de juecată a fost revăzut și la 6 martie 1954, colegiul de judecată pentru faptele penale ale Curții Supreme URSS, a decis suspendarea deciziei din 1949. În hotătâre se menționa: “În conformitate cu decretul Prezidiumului Consiliului Suprem al URRS din 21 noiembrie 1948, a fost deportat în locurile de detenție unde sunt trimise persoanele care au fost eliberate după încheierea Marelui Război pentru Apărarea Patriei. Vustian a fost eliberat în timpul războiului în anul 1944. De aceea, în anul 1949, a fost judecat și trimis în exil în mod ilegal”.
Fiind eliberat, părintele revine în RSSM, slujind la câteva biserici: la Biserica “Sf. Arh. Mihail” din Buiucani, Chișinău; în anul 1967, părintele Vustian a fost numit paroh la Biserica “Schimbarea la Față a Domnului” din Tighina, apoi în 1974 transferat la Biserica “Înățarea Domnului” din Chișinău.
În anul 1959, părioadă când se închideau mănăstirile, părintele Antonie Vustian a fost trimis în calitate de reprezentant al cârmuirii eparhiale, la Mănăstirile Răciula și Cușelăuca, pentru a anunța obștea monahală și a pregăti mănăstirile pentru închidere.
Pe parcursul activității sale pastorale, părintele Antonie Vustian a fost decorat cu mai multe distincții bisericești, a fost ridicat în treapta de protoiereu și la 20 iunie 1976 gratificat cu înalta distincție bisericească – mitra.
Părintele Antonie Vustian trece la Domnul la 8 februarie 1981. După săvârșirea Sf. Liturghii și a Slujbei Înmormântării, a fost petrecut în ultimul drum și înmormântat în Cimitirul “Sf. Lazăr” (Doina) din Chișinău.
La 30 mai 1960, părintele Antonie Vustian a fost reabilitat de organele de drept a Republicii Moldova pentru condamnarea din 1941 și la 29 noiembrie 1991 – pentru condamnarea din anul 1949.

                                         Protoiereu Ioan Lisnic









Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu