duminică, 13 octombrie 2024

Preotul Ioan Soroceanu-acuzat de “înaltă trădare” față de Imperiul Austro-Ungar

 




Preotul Ioan Soroceanu - acuzat de “înaltă trădare” față de Imperiul Austro-Ungar



Ioan Soroceanu s-a născut la 20 iulie 1869, în familia lui Nicolae și a Nadejdei Soroceanu din localitatea Marșineț, jud. Hotin. Tatăl său era cântăreț la Biserica “Sf. Nicolae” din Marșineț[1]. Ajuns la vârsta școlară a învățat carte și după anumite pregătiri a învățat  la Seminarul Teologic din Chișinău, promoția anului 1893[2]. La 14 ianuarie 1894 a fost hirotonit preot. A slujit la biserica din satul Răchitna, jud. Hotin până în anul 1918[3].

  Satul Răchitna se afla în trecut la frontiera dintre Imperiului Austro-Ungar și Rusia. La 28 iulie 1914, data declanșării Primului Război Mondial, o patrulă austriacă a trecut frontiera din apropiere și i-a arestat pe preotul și cantărețul de la biserica din Răchitna. Erau acuzați de “înaltă trădare” față de imperiul austriac. Cei arestați au fost duși sub escortă la Cernăuți și au fost internați în închisoarea orașului, apoi au fost transferați la închisoarea din Stanislau (actualul Ivano-Frankivsk). „După 12 zile – avea să mărturisească mai târziu părintele Ioan Soroceanu – ne-au îmbarcat din nou în vagoane de animale și ne-au trimis la Gratz. Ne-au dat jos, ne-au dus pe câmp în apropiere de oraș, au făcut un gard de sârmă ghimpată și lagărul a fost gata. Tot drumul am fost batjocoriți în mod sălbatic. După câtva timp am fost trimiși în lagărul de prizonieri din Balpetzdorf aproape de Viena. Am fost băgați în niște grajduri de vite, fiind nevoiți și iarna să dormim pe jos. Tot timpul eram puși la lucru”.  În primăvara anului 1915, în perioada Postului Mare a fost trimis în lagărul de la Lintz, ca să slujească ca preot. Potrivit mărturiilor preotului Soroceanu, în acel lagăr erau ca la o mie de prizonieri, în majoritate intelectuali ruși. După sărbătoarea Sf. Paști a fost transferat în lagărul de la Steinclam. Tot timpul era obligat să poarte pe brațul stâng o panglică verde, ce însemna că a fost spion.

Părintele Ioan Soroceanu a fost eliberat în perioada când unii dintre cei arestați erau amnestiați și se organizau schimburi de prizonieri. După eliberare a mers la Viena și primind actele necesare pentru reântoarcere, a mers prin Budapesta, Palanca, Iași, Ungheni, Chișinău și în sfârșit a ajuns la parohia sa. În acele zile, în apropiere de Răchitna se afla frontul și se desfășurau luptele. Părintele, fără a mai sta mult pe gânduri s-a încadrat să acorde asistență spirituală soldaților regimentului de artilerie ce se afla în acel sector, cât și locuitorilor satelor din apropiere. Pentru merite în activitatea sa de confesor militar a fost decorat de autorități cu o cruce pectorală de aur [4]. În perioada cât părintele s-a aflat în detenție, situația în familia lui era foarte grea. Preoteasa, de scârbă și-a ieșit din minți și se afla la tratament la clinica din Costiujeni, iar copiii rămăseseră fără întreținere și tutelă. La una dintre adunările eparhiale se lua-se hotărârea ca în fiecare an să se plătească familiei preotului, prin Comitetul pentru ajutorarea celor aflați în prizonierat, câte o primă de ajutor[5].

În 1918, conform cererii înaintate, părintele Ioan Soroceanu a fost transferat paroh la biserica din Marșineț, satul său de baștină, aici îl întâlnim și în anul 1938[6]. Despre viața lui de mai departe, cu părere de rău  nu cunoaștem nimic.

 

Materialul respectiv va fi publicat în curând, în următorul vomul de carte: Protoiereu Ioan LISNIC. Clerici ortodocși în închisorile comuniste: Basarabia, nordul Bucovinei și Transnistria. Vol. IV.

 



[1]ANRM, F. 211, inv. 19, d. 31, f. 117; П.А. Лотоцкiй, op. cit., p. 100.

[2]П.А. Лотоцкiй, op. cit., p. 100;  KEB, nr. 13, 1893, p. 151.   

[3]Справочная книга Кишиневской Епархiи. 1911, p. 212; .Episcopia Hotimului. Anuar, Chişinău: Tipografia Eparhială ”Cartea Românească”, 1930, p. 78.   

[4]Preot Grigore N. Popescu. Preoţimea română şi întregirea neamului – Temniţe şi Lagăre. Vol. II. Tipografia „Vremea”, Str. Carol nr. 10, 1940, p. 128-129.

[5]KEB, nr. 17-18, 1915, p. 478. 

[6] Episcopia Hotimului. Anuar, Chişinău: Tipografia Eparhială ”Cartea Românească”, 1930, p. 78; Preot Grigore N. Popescu, op. cit. 


                                                   Biserica din satul Marșineț, jud. Hotin







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu