DUMINICA A V-A DIN POSTUL MARE. POMENIREA SF. CUV. MARIA EGIPTEANCA

DUMINICA A V-A DIN POSTUL MARE.

POMENIREA SF. CUV. MARIA EGIPTEANCA

Pomenirea Cuvioasei Maria Egipteanca este prăznuilă la 1 aprilie şi în Duminica a cincea din Postul Mare. Prin exemplul vieţii sale ascetice vine să îmbărbăteze şi să inspire pe credincioşi în lupta şi efortul lor duhovnicesc.

Viaţa Cuvioasei Maria Egipteanca a fost scrisă de patriarhul Ierusalimului Sofronie (634-638). Conform acestei relatări, un monah îmbunătăţit, dintr-o mănăstire din Palestina pe numele Zosima merge în pustia din preajma Iordanului pentru a cunoaşte viaţa părinţilor asceţi. În pustia „cea mai adâncă” întâlneşte pe Cuvioasa Maria care-i mărturiseşte viaţa.

La vârsta de 12 ani a fugit de acasă şi a ajuns în oraşul Alexandria, unde amăgită de plăcerile lumii devine prostituată, stare în care petrece timp de 17 ani. Atunci când un grup de pelerini a pornit din Alexandria spre Ierusalim, la locurile sfinte, s-a lăturat acelora continuându-şi „îndeletnicirea”, chiar şi pe corabia care i-a trecut marea. Odată ajunsă în Ierusalim, „o putere nevăzută o oprea să intre în biserică şi să se apropie de lemnul crucii lui Hristos”. Are atunci revelaţia stării ei de păcătoşenie şi simte o mare dorinţă de ispăşire. Se roagă atunci Fecioarei Maria a cărei icoană era la intrare în biserică să o ajute să se mântuiască. Pleacă astfel în pustie, dincolo de Iordan, luând cu sine doar 3 pâini şi vieţuieşte după cum singură mărturiseşte 17 ani luptându-se cumplit cu patimile şi gândurile ei. Anii petrecuţi în pustia aceea au fost în total 40, timp în care sfârşindu-se pâinile s-a hrănit cu verdeţuri crude şi a rămas goală în arşiţa soarelui, căci în scurtă vreme hainele i s-au zdrenţuit. Prin pocăinţă sinceră şi asceză de neimaginat a căpătat haruri extraordinare, căci a fost văzută înălţată de la pământ în timpul rugăciunii, iar Iordanul l-a trecut „păşind”. Îl roagă pe Zosima, care o acoperise cu mantia sa, să meargă în mănăstire şi să se întoarcă cu Sf. Taine, lucrul pe care monahul îl şi face. Atunci îi spune să vină din nou în pustie peste un an mai târziu, dar acesta o găseşte deja moartă.

Viaţa Cuvioasei este un exemplu extraordinar de înnoire sufletească, de schimbare a minţii şi întoarcere la Dumnezeu, de regăsire a rostului vieţii şi urcare pe treptele sfinţeniei.

                         Protoiereu Ioan Lisnic