marți, 31 martie 2015

Mitropolitul Gavriil Bănulescu arhipăstor al Transnistriei (1793-1799 și 1813-1821)







Mitropolitul Gavriil Bănulescu
arhipăstor al Transnistriei
(1793-1799 și 1813-1821)


...                                                                        












Arhimandritul Dr. Antim Nica, Viața religioasă în Transnistria, 
Chișinău, 1943, p. 17-29














luni, 30 martie 2015

Biserica Română din Basarabia (1887)





Biserica Română din Basarabia (1887)



...                                                                                                 








Gheorghe P. Samurianu, Biserica Română din Basarabia,
 rev. Biserica Ortodoxă Română, nr. 3, 1887, p. 280-287

















duminică, 29 martie 2015

MITROPOLITUL GAVRIIL BĂNULESCU-BODONI – 194 ani de la trecerea la Domnul






MITROPOLITUL GAVRIIL BĂNULESCU-BODONI – 194 ani de la trecerea la Domnul




A pus bazele culturii românești în Basarabia sub stăpânirea rusă.
S-a născut în 1746 în Bistriţa Transilvaniei, într-o familie originară din Câmpulungul Moldovei. Dobândeşte o aleasă pregătire cărturărească prin studiile făcute iniţial în Transilvania, apoi la Kiev, şi la un şir de şcoli teologice din Grecia, insula Patmos, Smirna, Muntele Athos şi Constantinopol (aici s-a şi călugărit sub numele de Gavriil, în locul celui de Grigorie, avut la botez).
A fost un timp profesor de limba latină la Academia domnească din Iaşi, apoi de limbă greacă la seminarul teologic din Poltava si Ecaterinoslav. În 1791 este hirotonit la Iaşi ca „episcop-vicar de Akerman şi Bender” (Cetatea Albă şi Tighina). În timpul războaielor turco-ruse de la 1806-1812, căpătând simpatia stăpânirii ruseşti, devine mitropolit al Kievului, mai târziu exarh al mitropoliei Moldo-Vlahiei şi, după anexarea Basarabiei, mitropolit al acestei provincii.
         După ce teritoriul Moldovei de răsărit dintre Prut şi Nistru a fost anexat la Rusia (1812), mitropolitul Gavriil cu slujitorii lui s-au aşezat la Chişinău, ceea ce va contribui la dezvoltarea Chişinăului, care dintr-un târg cu aproximativ 5000 de locuitori, a devenit capitală a Basarabiei.
În timpul păstoririi sale se va păstra caracterul românesc al Bisericii din Basarabia. Propune stăpânirii ruse, ca în teritoriul anexat să se înfiinţeze o eparhie nouă, motivând că pe atunci în Basarabia existau peste 750 de biserici în târguri şi sate, ai căror credincioşi se deosebeau de restul locuitorilor statului rus prin limbă, tradiţii şi obiceiuri. Mai propune ca în noua eparhie să fie incluse şi teritoriile dintre Nistru şi Bug, cu oraşele Tiraspol, Dubăsari, Ovidiopol şi Odesa, precum şi oraşele Cherson, Oceacov, Ovidiopol din gubernia Cherson, motivând că acolo numărul ruşilor era redus în raport cu cel al moldovenilor, grecilor şi bulgarilor (după 24 de ani această zonă va fi scoasă de sub jurisdicţia eparhiei date). Noua unitate administrativ-bisericească urma să poarte titlul de Eparhie a Chișinăului și Hotinului.  În organizarea și cârmuirea ei trebuia să se țină cont de tradițiile locale, dacă acestea nu erau în contrazicere cu legile civile și bisericești din Rusia.
         Înființează Seminarul teologic, prima instituție de învățământ mediu din regiune, în care se acorda mare atenţie limbii româneşti întrucât viitorii preoţi aveau să slujească în această limbă. În anul 1814 înfiinţează la Chişinău prima tipografie eparhială din Basarabia în care se editau cărţi în limba română, atât bisericeşti, cât şi laice. În timpul păstoriei mitropolitului Gavriil, în Basarabia au fost construite 200 de biserici, astfel că numărul lor spre sfârşitul păstoriei era mai mare de 900.
Pe lângă grija sa arhipăstorească, ia parte activă la organizarea primelor şcoli lancasteriene (după sistemul pedagogului englez L. Lancaster). La insistenţa ierarhului şi a boierimii, în 1818 Basarabiei i se dă un „statut organic”, prin care i se recunoaşte caracterul naţional – organizaţie administrativă distinctă în imperiu.
Trece la Domnul la 30 martie 1821 şi este înmormântat la Mănăstirea Căpriana, mormântul său fiind păstrat până-n prezent.

         În timpul păstoririi urmașului său Arhiepiscopul Dimitrie Sulima, deși era de origine ucrainean, în careva măsură se păstra acel spirit național în conducerea bisericii. Însă din a doua jumatate a sec. XIX, caracterul românesc al Bisericii din Basarabia fusese atacat de stăpânirea rusă, în cele din urmă chiar și schimbat.

                                         
                                           Protoiereu Ioan Lisnic







sâmbătă, 28 martie 2015

DUMINICA A V-A DIN POSTUL MARE. POMENIREA SF. CUV. MARIA EGIPTEANCA








DUMINICA A V-A DIN POSTUL MARE.
POMENIREA SF. CUV. MARIA EGIPTEANCA


Pomenirea Cuvioasei Maria Egipteanca este prăznuilă la 1 aprilie şi în Duminica a cincea din Postul Mare. Prin exemplul vieţii sale ascetice vine să îmbărbăteze şi să inspire pe credincioşi în lupta şi efortul lor duhovnicesc.
Viaţa Cuvioasei Maria Egipteanca a fost scrisă de patriarhul Ierusalimului Sofronie (634-638). Conform acestei relatări, un monah îmbunătăţit, dintr-o mănăstire din Palestina pe numele Zosima merge în pustia din preajma Iordanului pentru a cunoaşte viaţa părinţilor asceţi. În pustia „cea mai adâncă” întâlneşte pe Cuvioasa Maria care-i mărturiseşte viaţa.
La vârsta de 12 ani a fugit de acasă şi a ajuns în oraşul Alexandria, unde amăgită de plăcerile lumii devine prostituată, stare în care petrece timp de 17 ani. Atunci când un grup de pelerini a pornit din Alexandria spre Ierusalim, la locurile sfinte, s-a lăturat acelora continuându-şi „îndeletnicirea”, chiar şi pe corabia care i-a trecut marea. Odată ajunsă în Ierusalim, „o putere nevăzută o oprea să intre în biserică şi să se apropie de lemnul crucii lui Hristos”. Are atunci revelaţia stării ei de păcătoşenie şi simte o mare dorinţă de ispăşire. Se roagă atunci Fecioarei Maria a cărei icoană era la intrare în biserică să o ajute să se mântuiască. Pleacă astfel în pustie, dincolo de Iordan, luând cu sine doar 3 pâini şi vieţuieşte după cum singură mărturiseşte 17 ani luptându-se cumplit cu patimile şi gândurile ei. Anii petrecuţi în pustia aceea au fost în total 40, timp în care sfârşindu-se pâinile s-a hrănit cu verdeţuri crude şi a rămas goală în arşiţa soarelui, căci în scurtă vreme hainele i s-au zdrenţuit. Prin pocăinţă sinceră şi asceză de neimaginat a căpătat haruri extraordinare, căci a fost văzută înălţată de la pământ în timpul rugăciunii, iar Iordanul l-a trecut „păşind”. Îl roagă pe Zosima, care o acoperise cu mantia sa, să meargă în mănăstire şi să se întoarcă cu Sf. Taine, lucrul pe care monahul îl şi face. Atunci îi spune să vină din nou în pustie peste un an mai târziu, dar acesta o găseşte deja moartă.
Viaţa Cuvioasei este un exemplu extraordinar de înnoire sufletească, de schimbare a minţii şi întoarcere la Dumnezeu, de regăsire a rostului vieţii şi urcare pe treptele sfinţeniei.


                         Protoiereu Ioan Lisnic







vineri, 27 martie 2015

Cum s-a pregătit Unirea Basarabiei O înșirare a momentelor mai însemnate







Cum s-a pregătit Unirea Basarabiei
O înșirare a momentelor mai însemnate



Clădirea unde Sfatul Țării a votat Unirea





Alexandru Boldur, Cum s-a pregătit Unirea Basarabiei, O înșirare 
a momentelor mai însemnate, rev. Țara Noastră, nr. 18, 1928, p. 587-590














joi, 26 martie 2015

Actul Unirii de la Chișinău de Ion I. Nistor





Actul Unirii de la Chișinău
                                       de Ion I. Nistor







Ion I. Nistor, Basarabia sub Dominațiunea Românească, la 20 de ani de la Unire, 
Cernăuți, 1938, p. 34-40
















miercuri, 25 martie 2015

Mănăstirile din Basarabia (VII). Despre averea Mănăstirilor





Mănăstirile din Basarabia (VII).
Despre averea Mănăstirilor


Mănăstirea Japca


















Zamfir C. Arbure, Basarabia în secolul XIX, 
București, Institutul de Arte Grafice Carol Golb, 1898, p. 352-368



Mănăstirea Curchi

Mănăstirea Rudi

Mănăstirea Saharna

Mănăstirea Hârjăuca