Școlile Eparhiei Hotinului în timpul arhipăstoriei
P.S. Episcop Visarion Puiu (1923-1935)
Episcopul Visarion în mijlocul seminariștilor albanezi
La reînfiinţarea Episcopiei Hotinului, în eparhie, exista
numai Şcoala Spirituală din Edineţ. Prin străduinţa Preasfinţitului Visarion,
cu începerea anului de învăţământ 1923 – 1924, această şcoală a fost
transformată în Seminar Teologic cu opt clase după programa seminariilor din
ţară. Acest seminar până în 1930
a dat o serie de absolvenţi, majoritatea devenind
preoţi.[1]
Dorind de a avea seminarul în mai de
aproape supraveghere, episcopul Visarion, împreună cu adunarea eparhială,
hotărăşte mutarea acestei şcoli de la
Edineţ la Bălţi. În acest scop, încă în 1928 se procurase un
local pentru seminar. În procesul verbal al adunării consiliului eparhial, din
8 iulie 1930, sub preşedenţia Preasfinţitului Visarion şi a vicarului eparhial,
arhimandritul Eugeniu Laiu, se scria: „am discutat din nou asupra greutăţilor
ce întâmpină seminarul din Edineţ din pricina localităţii izolate în care se
află ... Să luăm grabnice măsuri de evacuare a liceului de fete ce se află în
clădire din str. Coşbuc nr. 8 din Bălţi a cărui contract expiră la 20 iulie
a.c. şi pregătirea localului pentru mutarea seminarului din Edineţ în mai sus
numita clădire care trebuie să se facă numaidecât în timpul vacanţei mari, ca
anul şcolar 1930 – 1931 să se poată începe regulat şi la vreme”.[2] După
mutarea seminarului la Bălţi ,
datorită împrejurărilor grele economice, care prevedeau şi reduceri bugetare,
iar pe de altă parte, din lipsă de director destoinic şi profesori cu pregătire
teologică, la 1 ianuarie 1931, odată cu altele din ţară, a fost desfiinţat şi
seminarul din Bălţi.[3]
Prin străduinţa episcopului Visarion, în 1924, la
mănăstirea Dobruşa, se înfiinţează Seminarul monahal şi de cântăreţi
bisericeşti. Această şcoală avea menirea de a pregăti cântăreţi bisericeşti cu
o educaţie aleasă în deprinderea anumitor meşteşuguri şi pentru mănăstiri,
elemente ştiutoare de carte şi cu pregătire pentru viaţa monahală.[4] Luând
parte în comisia de examinare la această şcoală, în anul 1928, profesorul
Facultăţii de Teologie din Chişinău, Constantin N. Tomescu avea să scrie despre
„cuminţenia şi evlavia mănăstirească a celor 60 de elevi, ce se pregătesc a fi
cântăreţii slavei întru cei de sus lui Dumnezeu şi ai păcii pe pământ, dar şi
iscusiţi gospodari, ştiind să calce ţarina, s-o îndoaie în brazde, pentru ca ea
să toarne holde aurite şi totodată să poată lămuri poporănilor din tainele
ştiinţelor şi să le ajute la nevoie cu îndrumări practice”.[5] La
această şcoală şi-au făcut studiile copii din Albania şi Grecia.
Din iniţiativa episcopului Visarion, în 1927, la
mănăstirea Japca, se înfiinţează Şcoala de gospodine sătească, menită de a
pregăti fetele de la sate în cunoştinţe superioare, însuşind şi variate lucrări
practice de gospodărie sătească, organizarea acestei şcoli a fost recomandată
de Consiliul Central Bisericesc ca model pentru toate eparhiile din ţară.[6]
Protoiereu Ioan Lisnic
[1] Pr. T. Cuciulschi, Câteva cuvinte despre Episcopia Hotinului, revista
Luminătorul, nr. 10, 1933, p. 597.
[5] Constantin N. Tomescu, Şcoala de cântăreţi din mănăstirea Dobruşa,
Buletinul eparhial, Episcopia Hotinului, nr. 19 – 20, octombrie 1928, p. 185.
P.S. Visarion în mijlocul elevilor albanezi,
absolvenți ai Școlii din Mănăstirea Dobrușa, 1933
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu