Sfântul Apostol Andrei - propovăduitor al Evangheliei în ţara noastră

                          

                  Sfântul Apostol Andrei-

 propovăduitor al Evangheliei în ţara noastră  

                      

    Unul dintre cei 12 Apostoli aleşi de Mântuitorul Iisus Hristos este Sf. Apostol Andrei frate cu Simon-Petru, cel mai în vârsta dintre apostoli, tatăl lor fiind Iona din localitatea Betsaida, situată pe ţărmul lacului Ghenizaret din Galileea.

      La început a fost ucenic al Sf. Ioan Botezătorul. Apoi, auzind de propovăduirea lui Hristos, s-a dus şi L-a întrebat: „Învăţătorule, unde locuieşti?". Iar Domnul i-a răspuns: „Vino şi vezi” (Ioan 1, 38-39). Şi a rămas cu El din ziua aceea. Astfel, Sf. Andrei a fost cel dintâi chemat de Hristos la apostolat.
     Renunţând la ocupaţia lui de pescar, împreună cu fratele său, îl urmează pe Hristos până la moarte şi Înviere. Iar după Înălţarea Domnului Hristos şi după ziua Cincizecimii, împreună cu ceilalţi ucenici merg la vestirea Evangheliei, aducând la credinţa creştină popoare întregi. Apostolului Andrei i-a căzut sorţul să încreştineze popoarele din ţinuturile Bitinia, Tracia, Macedonia şi Scythia Minor. Merge acolo, aducând mulţime de popor la noua credinţă în „Cel răstignit şi Înviat”. Potrivit tradiţiei, a fost martirizat la Patras, lângă Corint, fiind răstignit cu capul în jos pe o cruce în formă de X, numită de atunci „Crucea Sfântului Andrei”.

Sfântul Andrei – propovăduitor al Evangheliei în ţara noastră

     Urme de viaţă creştină pe pământurile noastre se întâlnesc încă din primele veacuri ale creştinismului. Izvoarele istorice şi arheologice privitoare la vechimea creştinismului arată că poporul nostru s-a născut creştin.
     Ungurii au venit în Europa în sec. al IV-lea din Mongolia şi s-au creştinat în anul 950; slavii vin în sec. VII-VIII din nord-estul Asiei, dar s-au creştinat mai târziu; bulgarii vin din stepele Volgăi în sec. VII-VIII şi au fost încreştinaţi în anul 864; sârbii au primit creştinismul în anul 868; iar ruşii în 988. Noi, însă, trecând prin etapa paralelă de romanizare şi încreştinare, am primit credinţa creştină direct de la ucenicii lui Hristos.
     Potrivit mărturiilor istorice, primul propovăduitor al Evangheliei la strămoşii noştri a fost Sf. Apostol Andrei. Despre aceasta ne mărturiseşte istoricul bisericesc Eusebiu de Cezareea: „Când Sf. Apostoli şi ucenicii Mântuitorului nostru s-au împrăştiat peste tot pământul locuit, Toma, precum spune tradiţia, a luat (spre evanghelizare) ţara Părţilor, Andrei – Scythia, Ioan – Asia, unde şi-a petrecut viaţa până ce a murit în Efes...” De la Sf. Ipolit aflăm că Apostolului Andrei i-au fost încredinţate spre evanghelizare ţinuturile din preajma Mării Negre. Este cert că în drumul său a predicat Evanghelia atât în Scythia Mică (Dobrogea de azi), cât şi în sudul Basarabiei, unde până astăzi se mai păstrează unele denumiri toponimice legate de numele Sf. Andrei.
      Săpăturile arheologice, din ţinuturile noastre, au scos la iveală o mulţime de mărturii ale existenţei creştinismului, în primele veacuri. Existenţa vieţii creştine în această perioadă de prigonire a Bisericii este atestată şi de numărul mare al celor care au suferit moarte mucenicească pentru Hristos şi Evanghelia Sa, în acest spaţiu.
      Începând cu primii creştini cunoscuţi şi necunoscuţi, care au pătimit pentru credinţă şi cu sângele lor au sfinţit aceste pământuri împreună cu toţi sfinţii odrăsliţi de neamul nostru, care au sporit în dragostea pentru Hristos Domnul cu fapta, cu rugăciunea şi cu virtutea creştină, să-i cinstim şi să-i chemăm în ajutor pentru a mijloci pentru noi, urmându-le exemplul vieţii, aşa cum ne învaţă Sf. Apostol Pavel: „Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu, priviţi cu luare aminte cum şi-au închinat viaţa şi urmaţi-le credinţa” (Evrei 13, 7).


                                                                  Protoiereu Ioan Lisnic