Univers spiritual: Sfințirea Catedralei din Bălți. 2 iunie 1935

Sfințirea Catedralei din Bălți. 2 iunie 1935

M.S. Regele Carol al II-lea întâmpinat de P.S. Episcop Visarion

la poarta principală a catedralei (2 iunie 1935)

Din cauza lipsei mijloacelor financiare, construirea catedralei din Bălți, cât şi a celorlalte edificii s-au petrecut greoi şi cu mari întârzieri. Iar din partea comitetului de construcţie, în grija căruia era şi construirea reşedinţei episcopale, pentru a obţine mijloacele necesare, se făceau nenumărate demersuri. Într-o dare de seamă episcopală, Preasfinţitul Visarion al Hotinului menţiona: „nu am mulţumit nimănui din înalta cârmuire bisericească centrală, surdă şi fără nici un pic de bunăvoinţă faţă de apelurile, ce i-am făcut în toate împrejurările”. Iar unde întârzia centrul cu alocarea fondurilor, intervenea clerul eparhiei, contribuind la strângerea mijloacelor necesare. În aşa împrejurări s-au construit monumentala catedrală „Sf. Împăraţi Constantin şi Elena” (1924 – 1934), Palatul episcopal (1925 – 1932) şi cele cinci biserici din oraşul Bălţi.

După cum şi-a dorit Preasfinţitul Visarion, ca catedrală din Bălţi să fie „cel dintâi semn real şi trainic ca să vorbească viitorului de stăpânirea, de drepturile şi de unitatea poporului nostru românesc” şi sfinţirea punerii temeliei petrecându-se într-un mod deosebit, urma ca şi solemnităţilor târnoşirii ei, să i se dea toată măreţia cuvenită. Avea să aibă loc o sărbătoare bisericească şi în acelaşi timp naţională, fiincă pe lângă membrii Sf. Sinod şi delegaţiei Bisericilor ortodoxe din străinătate la acest eveniment au fost invitaţi M. S. Regele Carol al II-lea şi membrii guvernului. Sfinţirea catedralei a avut loc la 2 iunie 1935. Cu o zi înainte înalţi oaspeţi, în frunte cu M. S. Regele şi Marele Voievod Mihai, participă la solemnitatea punerii pietrii fundamentale a viitoarei catedrale din oraşul Hotin. Suita regală, împreună cu membrii guvernului sosesc la Bălţi în dimineaţa zilei de 2 iunie. Fiind întâmpinaţi la gară cu toate onorurile cuvenite, au pornit în cortegiu spre catedrală. La poarta catedralei sunt întâmpinaţi de Preasfinţitul Visarion, consilierii eparhiali şi epitropii bisericii. Slujba de sfinţire a fost oficiată de către înalţi ierarhi, mitropolitul Maximos al Calcedonului, reprezentant al Patriarhiei Ecumenice, episcopul Sava de Liublin, reprezentant al mitropolitului primat al Poloniei, episcopul Cozma al Dunării de Jos, din partea Patriarhiei, episcopul Grigore Botoşeneanu, din partea Mitropoliei Moldovei şi Preasfinţitul Visarion al Hotinului. Au mai participat la sfinţire, directorul cancelariei Sf. Sinod din Constantinopol, arhimandritul Adamantios, protopresbiterul Constantin Maritachis, superiorul bisericii greceşti din Bucureşti, reprezentant din partea mitropolitului Atenei şi numeroşi clerici.

Sfinţirea catedralei din Bălţi a coincis cu conferinţele bisericeşti ce se desfăşurau la Bucureşti. De aceea, Prea Fericitul Patriarh Miron al României, împreună cu invitaţii din Sf. Sinod n-au putut participa la slujba de sfinţire.

După terminarea slujbei sfinţirii şi a semnării de către înalţii oaspeţi a Actului de întemeiere a catedralei, Preasfinţitul Visarion avea să menţioneze: „Am împlinit rostul venirii noastre aici, spre a întemeia o episcopie... Catedrala aceasta... acum este gata. Regretăm numai că întru zidirea ei nu am avut cât trebuia sprijinul cuvenit din partea cârmuirii centrale a ţării, precum de asemenea nici a factorilor cu cădere locali, ceea ce a pricinuit întârzierea altor acţiuni din partea bisericii acestei eparhii. A fost, însă se vede, voia lui Dumnezeu, ca atât această catedrală cum şi toată aşezarea reînfiinţatei episcopii a Hotinului, să se realizeze prin râvna clerului său şi în deosebi cu sprijinul ţăranilor acestei eparhii. Şi acest lucru ne bucură infinit”.

Conform programului desfăşurării serbărilor, M. S. Regele, prinţul moştenitor şi membrii guvernului au fost prezenţi la punerea pietrii fundamentale a capelei Liceului de fete şi la inaugurarea monumentului eroilor. După aceste solemnităţi la reşedinţa episcopală a avut loc o agapă creştină. Aici, M. S. Regele se adresează Preasfinţitului Visarion cu următoarele cuvinte: „Prea Sfinţia Ta, eşti unul dintre vlădâcii neamului nostru, care M-ai înţeles, din toate cuvântările ce am rostit, mai bine poate decât oricine. De aceea, ţin în aceste zile în care îţi vezi încoronarea unei străduinţi, care ţi-a apăsat greu pe suflet, o ştiu, dar în care vezi azi încununarea unei munci de zece ani, a-ţi spune că eşti acela care ai priceput cuvintele care Le-am spus totdeauna că biserica noastră trebuie să fie o biserică vie. Aşa cum această eparhie a fost condusă cu toate greutăţile ei, trebuie să fie o pildă. Dar, daţi-Mi voie să spun că tocmai din cauza greutăţilor acestora, ai putut să dai o probă în faţa întregii creştinităţi şi a Bisericii ortodoxe, că aici există o adevărată biserică, şi că această biserică este biserica credinţei şi nu o biserică izvorâtă dintr-un buget al Statului”.1 Pentru munca rodnică depusă pe teren bisericesc şi naţional, Preasfinţitul Visarion a fost decorat cu cordonul de „Mare Cruce” al ordinului Coroanei României. Au fost decoraţi şi delegaţii bisericilor ortodoxe din străinătate, participanţi la această sărbătoare. Despre solemnităţile desfăşurate la Bălţi şi realizările din eparhia Hotinului, prin râvna episcopului Visarion s-a scris în presa din ţară şi din străinătate.

Realizările şi împlinirile Preasfinţitul Episcop Visarion, în doar 12 ani de păstorie în eparhia Hotinului, rămân neşterse. A trecut bineînţeles şi prin mari greutăţi, dar îşi amintea cu satisfacţie de acele clipe când era „sprijinit de un popor cu drag de Biserică, bun şi ascultător, cum e ramura românească a moldovenilor dintre Prut şi Nistru. Cei 12 ani de păstorie în eparhia Hotinului au trecut producându-mi bucurii sufleteşti pe care numai bunul Dumnezeu mi le-a dat, poate ca răsplată a muncii puse în slujba sa în această latură de ţară, fără teama vecinătăţii haosului şi primejdiei bolşevice, ce era aproape, peste Nistru”, îşi amintea mai târziu mitropolitul.

Protoiereu Ioan Lisnic