Rolul Mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni în traducerea şi editarea cărţilor bisericeşti (I)

Rolul Mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni în traducerea şi editarea cărţilor bisericeşti (I)


       Prima carte de slujbă apărută în noua tipografie eparhială din Chişinău a fost Liturghierul din 1815 (în 1200 exemplare). Pe foaia de titlu se enumeră, după cum era obişnuit în cărţile bisericeşti editate în Rusia, membrii familiei împărăteşti. Avea o frumoasă „precuvântare” a mitropolitului în care se arătau motivele care l-au determinat să tipărească „cea mai trebuincioasă bisericilor carte... Slujebnicul, care în limba românească se zice Liturghier”, tradusă de el însuşi după o ediţie slavonă de la Moscova, cercetând însă şi ediţiile româneşti şi greceşti atrăgea atenţia „mai ales preoţilor care slujesc în limba rumânească”, asupra unor greşeli din traducerile româneşti ale Liturghierului, care în această ediţie au fost îndreptate. În sinaxarul Liturghierului apar câţiva sfinţi prăznuiţi numai în Lavra Pecerska, care nu se găsesc în sinaxarele moscovite, ceea ce dă de înţeles că la alcătuirea sinaxarului autorul s-a folosit şi de o ediţie reprodusă la Kiev.
     În acelaşi an apare un Molebnic în 1200 exemplare, tradus din slavoneşte. În precuvântarea mitropolitului se arată importanţa folosirii acestei cărţi: „ne povăţuieşte cum se cuvine a mulţămi prea milostivului Dumnezeu pentru a lui daruri şi faceri de bine către noi şi cu ce rânduială ni se cade a alerga la mila şi ajutorul Lui şi a-L ruga în nevoile şi necazurile noastre”. În 1816 Molebnicul este reeditat în 300 de exemplare, probabil fiind foarte solicitat.