Atestarea documentară și întemeierea satului Țâplești și a localităților Moșiei Zavadinilor, “până la Gura Căinarului, în jos pe Răut”

Atestarea documentară și întemeierea satului Țâplești
și a localităților Moșiei Zavadinilor,
“până la Gura Căinarului, în jos pe Răut”

Satul Țâplești este situat pe valea Răutului, în apropierea gurii râului Cubolta, la hotarul fostului județ Bălți cu județul Soroca. În apropierea satului se află  dealurile Țiglăului, Pușca Lungă, Bulucu  și Sureni.[1]

Prima atestare documentară a localității este anul 1595. Potrivit săpăturilor arheologice aici a existat o așezare eolitică, sec. V-II î. Hr., și altă așezare din sec. II-IV după Hr. Pe valea Răutului, începând de la Bălți, spre nord-est, unde râul face un cot mare până la Gura Căinarului, pe la mijlocul sec. XVI-lea apar primele localități: sate, prisăci (pământuri arabile, toloace, ape curgătoare, lacuri, iazuri, mori, stupi de albine, unde se practica creșterea animalelor, pescuitul și negoțul) sau polisade domnești. Cursul râului Răut pe această porțiune, nu primește nici un afluent pe dreapta, locul fiind deluros, pe partea stângă se revarsă în Răut trei afluenți: Cubolta, Căinari și Camenca[2].

Dintr-un hrisov domnesc aflăm că la 20 august 1588, Petru Vodă Șchiopul, Domn al Țării Moldovei, dăruiește lui Andrei hatman și pârcălab de Suceava, satul Zavadinele  pe apa Răutului, fost sat domnesc. Moșia Zavadinilor ținea în jos până la Gura Căinarului, în jos pe Răut, iar în sus cât a putut cuprinde. Deci pe porțiunea moșiei de la revărsarea râului Căinari în Răut, în sus spre Bălți au fost așezări de sate[3]. Zavodinile, sau Zavodeni, situat pe ambele maluri al Răutului, ”astăzi mahalaua  Zavedinovca ocupată de fosta Fabrică de zahăr din Alexandreni un eleșteu sau râmnic cu acelaşi nume și o mahala  amorfă din satul Grigorești”. La Zăvodeni pe timpul lui Alexandru Vodă Lăpușneanu, între anii 1556-1611, ar fi funcționat o scutărie domnească care administra toate satele până la Nemțeni și se afla lângă Gura Căinari[4]. Devenind scutărie domnească vetrele tuturor satelor  au fost strămutate dându-le loc în alte hotare. După moartea lui Alexandru Vodă  aceste sate s-au întors la vetrele lor. Aceste sate, 16 la număr încă o data ne demonstrează că valea Răutului în direcția Gurii Cuboltei, Gura Căinarului și până la Gura Camencii era plină de sate, iată și satele amintite: Heceștii, Joldești, Prajile, Colunești, Drojdești, Nemțeni, Mărculești, Prideani, Begeni, Căinărești, Putinești, Budăiești, Țâplicești, Puicești, Vădureni și La Oprea[5].

De la mijlocul sec. al XVII-lea începe să se formeze o comunitate a localității Țâplești.  În anul 1785 se construiește prima biserică din localitate, cu ajutorul localnicilor și al colonelului  Gheorghe Hârjău[6], participant la războaiele ruso-turce.  Potrivit altei surse și anume, așa-numita Condica Luzilor, tipărită în Uricarul Român, vol. VII-VIII, condică lucrată pentru Domnitorul  Moldovei  Alexandru Moruzi în anul 1803, aflăm că localitatea Țâplești  se afla în ținutul Sorocii, Ocolul peste Răut, și se afla în proprietatea vornicului Dumitrache Sturza, care plătea birul pe venit din prelucrarea pământului și din alte mijloace la fiecare trei luni[7]. În însemnările băștinașului din Țâplești, avocatul Teodor Păduraru[8] în care arată spița neamului său, autorul menționează că satul Țâplești se afla pe moșia vornicului Constantin Paladi care a adus din dreapta Prutului oameni care să-i lucreze pământul, devenind astfel locuitori ai satului. Din familiile vechi făceau parte: Păduraru, Antihii, Frumusachi, Fasolă, Blid, Rusu, Dohotaru, Bârlădeanu, Moraru, Burduhosu, Ceapă, Popușoi, Pânzaru, Pruteanu, Prisăcaru, Sandu, Istrati și alții[9].

Extras din cartea: Protoiereu Ioan Lisnic, Țâplești. File din istoria satului și a bisericii, Editura: Labirint, Chișinău, 2016, p. 7-9.

---

[1] Dicționarul Statistic al Basarabiei, Chișinău, 1923, p. 106.

[2] Gheorghe Ghibănescu, Impresii și note din Basarabia,Slobozia Bălților, Ed. CIVITAS, Chișinău,2001, p. 247.

[3] Ibidem, p. 253.

[4] Marșalcovschi Teo-Teodor, Geneza municipiului Bălți: concept urbanistic și prima atestare, Anuarul Catedrei Discipline Socioumaniste  a Universității „A.Russo” din Bălți,2007/2008, Bălți, Presa Universitară Bălțeană, 2009, p.24.

[5] Gh. Ghibănescu, op. cit., p. 254-255.

[6] Arhiva Bisericii din Țâplești (în continuare ABȚ), Evidența Bisericii Nașterea Maicii Domnului din satul Țâplești,uiezdul Sorocii, anul 1869, p. 1.

[7] Iustin Ștefan Frățiman, Istoricul Mitropoliei Proilavia (Brăila), Chișinău, Tipografia Soc. An. ”Glasul Țării”, 1923,  p. 221.

[8]Avocatul Teodor Nicolae Păduraru s-a născut în anul 1893 în com. Țâplești, jud. Bălți.  A învățat la școala primară  din satul Cubolta, apoi la Școala Spirituală din Edineț și la Seminarul Teologic din Chișinău. Licențiat în drept  al Universității din Iași. A fost membru în Sfatul  Superior al Arhiepiscopiei  Chișinăului și Hotinului. Fost misionar (1916-1917) în combaterea inochentismului din Basarabia. A colaborat la mai multe reviste: “Cuvânt Moldovenesc”, “Viața Basarabiei” și “Glasul Bisericii Basarabene”, unde a publicat mai multe materiale  printre care și “Publicațiile mele din călătoria la ieromonahul Inochentie”. A fost director administrativ al revistei “Viața Basarabiei”. Până în 1940 a îndeplinit și funcția de avocat CFR Chișinău.  A  fost decorat cu medalia Răsplata Muncii pentru Construcții școlare cl.I. După 1944  și-a petrecut restul vieții în România. Moare în 1974, și este  înmormântat la cimitirul mănăstirii Cernica.

[9] Iurie Colesnic, Basarabia necunoscută, vol.3, Ed. Museum, Chișinău, 2000, p.278; Apud: Muzeul Național de Istorie al Moldovei, nr. de inventar f.a. 102253.