Preotul Nicolae Jolonovschi –
unul dintre preoții supuși represiunilor
Nicolae
Jolonovschi s-a născut la 23 iunie 1911 în familia proprietarului de pământ
Isidor Jolonovschi din Bădragii Vechi, jud. Hotin. A fost botezat la 27 iunie
în biserica din Bădragii Vechi de către preotul Vasile Şapcinschi, avându-l naş
pe unchiul său, învăţătorul Alexei Jolonovschi[1].
După absolvirea studiilor teologice, la 23 aprilie 1933 s-a căsătorit cu Larisa
Mihailov din oraşul Hotin[2]. A
fost hirotonit preot, fiind numit paroh al Bisericii ”Sf. Dimitrie” din satul
Darabani, jud. Hotin[3].
În
timpul primului refugiu de la sfârşitul lunii iunie 1941, autorităţile
bisericeşti îl numesc pe părintele Nicolae Jolonovschi preot în parohia
Adormirea, Caracal, jud. Romanaţi, din cadrul Mitropoliei Olteniei[4].
După reinstaurarea administraţiei româneşti în Basarabia, părintele Nicolae se
întoarce la parohia sa. La 1 ianuarie 1942 a fost transferat la Biserica ”Sf.
Ioan Teologul” din localitatea Atachi, suburbia oraşului Hotin[5].
În
luna martie 1944, din cauza înaintării liniei frontului, părintele Nicolae
Jolonovschi se refugiază din nou peste Prut. A fost numit preot în parohia
Ciclova Română, din cadrul Episcopiei Caransebeşului. În perioada iunie 1951 –
octombrie 1955, părintele Nicolae cu întreaga familie, soția Larisa și fiul lor
Vlad au fost deportaţi, având domiciliu obligatoriu[6].
Protoiereu Ioan Lisnic
[2]Ibidem.
[3] Colecţia
Cicerone Ioniţoiu. Martiri şi mărturisitori ai Bisericii din România
(1948-1989). Biserica Ortodoxă. Contact: contribuţii@procesulcomunismului.com.,
2004, p. 58.
[4]„Viaţa Bisericească în Oltenia. Anuarul Mitropoliei
Olteniei”. Craiova: Tipografia Sf. Mitropolii a Olteniei, Râmnicului şi
Severinului, 1941, p. 801.
[5]„Episcopia
Hotinului”, nr. 7, 1941, p. 131.
[6] Cicerone
Ioniţoiu, Victimile terorii comuniste. Arestaţi, torturaţi, întemniţaţi, ucişi.
Dicţionar H-I-J-K-L, Editura Maşina de scris, Bucureşti, 2003, p.247.
ANRM, F.211, inv. 19, d. 37, f. 102
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu