FRAȚII VLADIMIR ȘI
LEONID DEREVENCO,
MEDICI BASARABENI DE TALIE MONDIALĂ
Originari
dintr-o familie de viță nobilă din satul Putinești, jud. Soroca, frații
Vladimir și Leonid Derevenco aveau studii temeinice în domeniul medicinii.
Vladimir Derevenco a fost medic militar, “leib-medic” al
familiei împăratului rus, Nicolai al II-lea, apoi profesor universitar. În
perioada stalinistă a fost supus represiunilor fiind judecat din cauza “concepțiilor monarhiste”.
După eliberarea din detenție a activat în calitate de medic. Își încheie drumul
vieții pământești în anul 1938. Fratele său, Leonid, a activat în calitate de
medic în jud. Bălți, apoi în calitate de șef al Spitalului de grăniceri, medic secundar
la Spitalul Curții Imperiale din Țarskoe Selo. În 1918 revine în Basarabia,
activând în calitate de medic, contribuind în combaterea epidemiei de tifos
exantematic. Dr. Leonid Derevenco a mai activat la Spitalul de Tuberculoși,
Spitalul de copii și Spitalul Imprimeriei Statului din Chișinău. A încetat din
viață la 17 iulie 1942.
Vladimir
Derevenco s-a născut la 29 iunie 1879 în localitatea
Putinești, jud. Soroca. Părinții săi, Nicolae și Varvara (Bodimo) Derevenco,
erau de viță nobilă, originari din satul Chișcăreni, jud. Iași (Bălți),
stabiliți la Putinești. A fost botezat la 1 iulie 1879 în Biserica “Sf.
Nicolae” din Putinești de către preotul Teofil Bejan, având naș pe proprietarul
din Chișcăreni, Ioan Bodimo[1].
Viitorul profesor în medicină, Vladimir
Derevenco a învățat întâi la Gimnaziul de băieți nr. 1 din Chișinău, apoi la
Academia Militară de Medicină din Peterburg, studii pe care le-a absolvit cu
mențiune în anul 1904. Tot în acel an a fost mobilizat în armata țaristă, fiind
numit medic militar într-o unitate de artilerie. În timpul Războiului
ruso-japonez (1904-1905) a activat la Punctul medical de pansament de pe linia
frontului. Începând cu anul 1905 a fost medic al clinicii Academiei Militare de
Medicină din Peterburg, secția chirurgie. În anul 1908 susține teza de doctor
în medicină, activând în continuare în calitate de profesor universitar[2].
În anul 1912, Vladimir Derevenco devine
medicul de familie a împăratului Nicolai al II-lea, primind titulatura de
“leib-medic”. Moștenitorul tronului, Alexei Nicolaevici suferea de o boală
ereditară și anume de hemofilie, fiind sub supravegherea permanentă a medicului
Derevenco. Fiul medicului Derevenco, Nicolae devine cel mai bun prieten al lui
Alexei “țesarevici”.
În timpul Primului Război Mondial, V.
Derevenco a contribuit mult la organizarea spitalelor de răniți prin suportul financiar
al familiei împărătești.
După abdicarea de la tron a ultimului
împărat al Rusiei, medicul basarabean Derevenco a continuat să ofere serviciile
sale medicale familiei împăratului, urmându-i și în exil. După asasinarea de
către bolșevici a împăratului Nicolai al II-lea împreună cu membrii familiei
sale, Derevenco a activat în calitate de medic, apoi în calitate de profesor
universitar[3].
Din cauza “concepțiilor monarhiste”, în
anul 1930, Vladimir Derevenco împreuna cu fiul său sunt arestați. Au fost
condamnați pentru activitate antisovietică la câte 5 ani de închisoare. După
eliberarea din temniță, V. Derevenco activează în calitate de medic în diferite
spitale.
Își găsește sfârșitul în anul 1938, în urma
unui atac de cord, când se grăbea ca să
acorde un prim ajutor unui grav bolnav. A fost înmormântat într-un cimitir din
orașul Dnepropetrovsk (Ukraina), unde activase în ultimii săi ani de viață[4].
După decesul medicului V. Derevenco,
soția sa impreuna cu fiul Nicolae se stabilesc la Kiev. În timpul războiului,
Nicolae Derevenco, pentru a evita fabricarea unui nou dosar de acuzare din
partea sovieticilor, se refugiază în Germania, apoi în SUA. A murit în anul
2003, aflându-se în Brazilia[5].
Leonid Derevenco s-a născut la 6 august 1881 în familia proprietarului de
viță nobilă, Nicolae și a Varvarei Derevenco din satul Putinești, jud. Soroca.
A fost botezat la 28 august în Biserica “Sf. Nicolae” din Putinești de către
preotul Teofil Bejan, având naș pe proprietarul din Chișcăreni, Ioan Bodimo[6].
În anul 1900,
L. Derevenco a absolvit Liceul „Hașdeu” din Chișinău, apoi a învîțat la Universitatea
de Medicină din Zurich (Elveția), după absolvirea studiilor a susținut examenul
de echivalare la Universitatea din Kazani (Rusia), susținând și teza de doctor
în medicină. A fost medic de circumscripție în jud. Bălți, apoi șef al
Spitalului de grăniceri (1909-1913) si din anul 1913, numit medic la Spitalul
Curții Imperiale din Țarskoie Selo[7].
În perioada anilor 1914-1918 a fost șeful Lazaretului surorilor de caritate a
Societății Crucii Roșii[8].
Revine în Basarabia înainte de a se stabili frontiera pe Nistru, activănd în
calitate de medic la spitalul de boli infecțioase din Chișinău. A contribuit
mult în combaterea epidemiei de tifos exantematic[9].
La mijlocul
anilor 30 ai secolului trecut, doctorul în medicină Leonid Derevenco îndeplinea
funcția de medic al Spitalului de Tuberculoși, al Spitalului de copii și al
Imprimeriei Statului din Chișinău. Era și un membru activ al unor societăți
obștești care activau în acea vreme la Chișinău. Pentru merite în activitatea
sa profesională a fost decorat cu “Meritul sanitar”, cl.
I-a[10].
Dr. Leonid Derevenco încetează din viață
la 17 iulie 1942. Iată ce se scriea într-un necrolog, publicat în Ziarul
Basarabia: “Colegiul Medicilor din jud. Lăpușna și din Municipiul Chișinău,
adânc îndurerați de moartea prematură a colegului lor, Dr. Leonid N. Derevenco,
aduce pe această cale familiei sincere condoleanțe ale colegilor. Înmormântarea
are loc Duminică, 19 iulie, la orele 16, cortegiul pornind de la locuința
defunctului, din Chișinău, str. I. C. Brătianu 49, colt cu str. Mihai Viteazul”[11].
Protoiereu Ioan Lisnic
[1] ANRM, F.
211, inv. 15, d. 35, f. 110; ANRM, F. 211, inv. 1, d. 544, f. 74; ANRM, F.
211, inv. 12, d. 53, f. 676
[2]
Шевцова З. И., Гапонов В. В., Страницы жизни лейб-медика семьи Николая II, Владимира
Николаевича Деревенко, У истоков российской государственности (Роль женщин в
истории династии Романовых): Иследования и материалы, Книга 2, КГУ им. К. Э.
Циолковского, Калуга, 2012, p.
159- 169
[3]
Ронжин С. Г., Некрылов С. А., Владимир Николаевич Деревенко – чести не уронивший //
Сибирский государственный медицинский университет,
Бюллетень сибирской медицины. — Томск, nr. 3, 2010, p.
151-153
[7]
Figuri contemporane din Basarabia, A-D, Editura „ARPID”, Chișinău, 1939, p. 47
[8] Памятная книжка Санкт-Петербургской губернии
на 1914-1915 гг., Издание С-Петербургской Губернскаго Статитическаго Комитета, С-Петербургъ, 1914, p. 332
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu