Preotul Nicolae Cupriană (Cuprianov) – unul dintre preoții deportați în Siberia

Preotul Nicolae Cupriană (Cuprianov) –
unul dintre preoții deportați în Siberia

Preotul Nicolae Cupriană s-a născut la 1 decembrie 1893 în familia diaconului – cântăreț de la biserica din Bolgrad, jud. Ismail. După absolvirea studiilor Școlii spirituale din Ismail a învățat la Seminarul Teologic din Chișinău. În anul 1915 a fost mobilizat în armata țaristă, participând și la Primul Război Mondial.

După demobilizare, viitorul preot Nicolae Cupriană a slujit în calitate de cântăreț la Biserica “Sf. Parascheva” din Ialoveni, jud. Lăpușna. A fost hirotonit preot în anul 1920 pe seama Bisericii “Sf. Împ. Constantin și Elena” din localitatea Hanul Vechi (com. Costești), jud. Lăpușna și în 1927 transferat la Biserica “Nașterea Maicii Domnului” din parohia Buțeni II (com. Hâncești), același județ.

La biserica din Buțeni, părintele Nicolae a slujit până la sfârșitul anului 1945. În această perioadă de timp a fost decorat cu mai multe distincții bisericești, fiind ridicat în treapta de protoiereu, iar la 30 august 1942 hirotesit în iconom stavrofor. Sub noua stăpânire, părintele Nicolae Cuprianov, la 16 august 1945, a fost înregistrat de către autoritățile eparhiale slujitor la aceeași parohie și peste 3 luni, la 16 noiembrie, exclus din registrul clerului. În acest răstimp părintele a fost arestat, judecat și deportat în Siberia.

Părintele Nicolae Cupriană a fost arestat la 7 septembrie 1945. Era învinuit cum că “ar fi  făcut agitație antisovietică printre enoriași, a îndemnat sătenii să doneze bani și alimente pentru Armata Română”. Deasemnea mai era învinuit că “În 1941, a întâmpinat autoritățile românești cu pâine și sare rostind un discurs în care a denigrat puterea sovietică și a salutat instaurarea celor românești”. Judecata a avut loc la 7 decembrie 1945, într-o ședință închisă a Judecătoriei Supreme a RSS Moldovenești. A fost condamnat la 10 ani de lagăr, cu decăderea din drepturile politice pe o perioadă de 5 ani și confiscarea averii personale.

În necrologul părintelui Nicolae, publicat în Revista Patriarhiei de Moscova (Jurnal Moskovskoi Patriarhii) din 1976, din motive prea bine cunoscute nu s-a scris nimic despre deportarea sa, însă se menționează că  “în perioada anilor 1945-1958, părintele Nicoale a slujit în Eparhia de Omsk (Rusia)”.

Părintele Nicoale Cupriană revine la baștină în anul 1959 și în luna septembrie numit slujitor într-o parohie din Eparhia Chișinăului. În anul 1968, părintele devine slujitor la Biserica “Tuturor Sfinților” din Chișinău. Pentru  activitatea pastorală sârguincioasă, a fost decorat cu înalta distincție – mitra și în 1974, decorat cu ordinul “Sf. Vladimir, cl. a III-a”. În ultimii săi ani de viață a îndeplinit și funcția de duhovnic eparhial.

La 22 august 1974, părintele Nicolae Cupriană își încheie drumul vieții pământești. A fost înmormântat în cimitirul central din Chișinău, după săvârșirea slujbei arhierești, Sf. Liturghie și rânduiala înmormântării oficiate în Biserica “Tuturor Sfinților” din Chișinău.

Procuratura Generală din R. Moldova, l-a rebilitat pe părintele Nicolae Cupriană la data de 11 februarie 1991.

                                 Protoiereu Ioan Lisnic