Ieromonahul Emilian Gâțu –
unul dintre martirii temnițelor comuniste
Ieromonahul
Emilian, cu numele de mirean Eustatie Gâțu s-a născut în anul 1920 în partea de
nord a Bucovinei. La vârsta de numai 12 ani intră în viața mănăstirească,
viețuind în mai multe mănăstiri din Moldova și Transilvania. Primește călugăria
la 6 decembrie 1949 la Mănăstirea Polovragi. La 1 decembrie 1950 a fost
hirotonit ierodoacon și la 28 mai 1953 hirotonit în treapta de ieromonah. Peste
2 ani de la hirotonie i se acordă rangul de singhel.
Conform
mărturiilor celor care l-au cunoscut, singhelul Emilian Gâțu “a dus o viață
înbunătățită, cu multe rugăciuni și cu o trăire ascetică deosebită”: “Era un
băiat înalt, cu vorbă blândă, care a impresionat cinul monahal” prin viața și
faptele sale închinate Sf. Cuv. Nicodim cel Sfințit de la Tismana.
În anul 1957 reușește să-și viziteze familia rămasă în Bucovina ocupată de
sovietici. Potrivit unei cereri, nu-și văzu-se familia din anul 1942, părinții
săi fiind bătrâni, neputincioși și bolnavi. După întoarcerea sa de la Cernăuți,
la Mănăstirea Polovragi se desfășura o anchetă dură a securității, în urma unor
acuzații, cum că ar fi găzduit pe colonelul Iulian Povovici. Acesta, în timpul
celui de-al Doilea Război Mondial a fost comandant de jandarmi în Transnistria,
fiind acuzat de asasinarea multor evrei și condamnat la moarte în contumacie,
se ascundea în păduri, munți și mănăstiri.
Împreună
cu ceilalți viețuitori ai mănăstirii a fost anchetat, torturat și părintele
Emilian Gâțu, pentru a da numele “conspiratorilor”. Potrivit mărturiilor unor
țărani din Polovragi, care au fost anchetați ca martori, în timpul anchetei
părintele Emilian “avea o față luminoasă, ce amintea de martirii de la
începutul creștinismului, căci acesta se ruga pentru sufletele anchetatorilor
și cerea [ca ei] să se întoarcă la adevăr și credință”.
Părintele Emilian Gâțu a fost judecat împreună cu alte 33 de persoane, printre
care stareța Mănăstirii Tismana și starețul Mănăstirii Polovragi. După
pronunțarea sentinței Tribunalului Militar din Craiova au fost trimiși cu toții
în lagărele din Balta Brăilei.
Părintele
Emilian a fost repartizat în lagărul de exterminare de la Salcia, amplasat pe
Insula Mare a Brăilei. Munca istovitoare, foametea și bătăile interminabile
i-au grăbit sfârșitul. Trece la Domnul în toamna anului 1961, trupul
neînsuflețit al părintelui fiind aruncat într-o groapă comună.
Protoiereu Ioan Lisnic
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu