Frații preoți Teodor și Gheorghe Harghel în temnițele comuniste

Frații preoți Teodor și Gheorghe Harghel
în temnițele comuniste

Trei fii ai cântărețului bisericesc Vasile Harghel au fost preoți. Preoții Teodor și Gheorghe au fost persecutați de către regimul comunist, fiind condamnați la ani grei de temniță. Al treilea fiu, arhimandritul Antonie Harghel, doctor în teologie, s-a născut la 3 octombrie 1895 în satul Soloneț, jud. Soroca, unde tatăl său era cântăreț la biserica din localitate. A fost botezat la data de 15 octombrie în biserica din Soloneț de către preotul Alexandru Tocan, nașă de botez fiind Elisaveta, soția preotului din satul Țâra, Teodor Tocan.  

Părintele Antonie avea o pregătire temeinică în teologie. Pe parcursul activității sale a editat și câteva lucrări. A fost profesor și director al Școlii de cântăreți din Chișinău, apoi Exarh al Mănăstirilor din Basarabia și stareț al Mănăstirii Noul Neamț. O perioadă de timp a îndeplinit funcția de director al Seminarului Teologic din Ismail, apoi numit Vicar Eparhial, fiind înaintat de către Mitropolitul Gurie al Basarabiei la hirotonie în treapta de arhiereu. A activat mai apoi în calitate de profesor la Seminarul Teologic Monahal de la Cernica și profesor de religie la Colegiul Național “Sf. Sava” din București. Între anii 1942-1944 a slujit la catedrala din Odesa și a fost profesor de teologie la Universitatea din Odesa.

După 1944, părintele Antonie Harghel s-a nevoit într-o mănăstire din România. Mormântul său se află în cimitirul Mănăstirii Cernica.

Preotul Teodor Harghel s-a născut la 16 decembrie 1885 în familia cântărețului Bisericii “Adormirea Maicii Domnului” din localitatea Țâra, jud. Soroca, Vasile Harghel și soția sa Maria. A fost botezat la data de 20 decembrie în biserica din satul natal de către preotul Teodor Tocan de la biserica din satul alăturat Cenușa, având naș pe fiul preotului Tocan, Vasile. Avea studiile Școlii spirituale din Edineț pe care le-a absolvit în anul 1900 și a Seminarului Teologic din Chișinău, absolvite în anul 1907. Tot în acel an, la 12 iulie a fost hirotonit preot pe seama Bisericii “Sf. Ioan Gură de Aur” din com. Nemțeni, jud. Lăpușna. Pe lângă activitatea sa pastorală desfășurată în parohie, activa și în funcții administrative. În octombrie 1923 a fost numit în funcția de membru al Comitetului de construire și Cercetător al Cercului 3, Lăpușna. A fost decorat cu mai multe distincții bisericești, la 22 iulie 1926 a fost decorat cu crucea aurită, apoi ridicat la treapta de protoiereu.

 Biserica “Adormirea Maicii Domnului” din localitatea Țâra, jud. Soroca

În anul 1936, potrivit cererii înaintate, părintele Teodor se transferă la Biserica “Sf. Nicolae” din Costești, iar paroh la biserica din Nemțeni a fost numit preotul Vasile Harghel, licențiat în teologie de la Universitatea din Cernăuți.

Părintele Teodor Harghel a slujit la Costești până în anul 1945, când a fost arestat. Era învinuit de activitate antisovietică, cum că fiind președintele Căminului Cultural din localitate, “cuvântările sale antisovietice, rostite la adunările săptămânale erau îndreptate spre a educa la cei prezenți spiritul dragostei față de România și ură față de Uniunea Sovietică, îi îndemna să sprijine activitățile ocupanților”. Judecata la condamnat pe părintele Teodor la 7 ani de privațiune de libertate.

După ispășirea termenului de detenție, părintele Teodor Harghel revine la baștină. La 20 august 1952, autoritățile eparhiale îl numesc paroh la Biserica “Adormirea Maicii Domnului” din localitatea Tomai, raionul Ceadâr-Lunga.

 Își încheie drumul vieții pământești la 5 decembrie 1956, fiind înmormântat în cimitirul central din Chișinău.

Preotul Gheorghe Harghel s-a născut la 5 februarie 1891 în localitatea Soloneț, jud. Soroca. Tatăl său, Vasile Harghel, era cîntăreț la  Biserica “Sf. Arh. Mihail” din localitate. A fost botezat la 10 februarie în biserica din satul natal de către preotul Alexandru Tocan, având nași pe preotul Grigore Hamchevici de la biserica din Nemirovca și soția preotului Teodor Tocan, Elisaveta.

Viitorul preot Gheorghe Harghel a învățat la Școala spirituală din Edineț, apoi la Seminarul Teologic din Chișinău pe care l-a absolvit în anul 1913. După absolvirea studiilor teologice a fost numit la 11 septembrie 1913 cântăreț la Biserica “Sf. Nicolae” din orașul Bolgrad, apoi numit cântăreț la Biserica “Sf. Ioan Gură de Aur” din Ismail. O perioadă de timp a fost profesor de muzică bisericească la Școala spirituală din Ismail. În anul 1915 a fost hirotonit preot pe seama Bisericii “Sf. Arh. Mihail” din Hiliuți, jud. Bălți.

În anul 1921, părintele Gheorghe Harghel, își încheie studiile Conservatorului din București și în următorii ani activează în calitate de profesor de muzică bisericească la Școala de cântăreți din Chișinău, unde până în anul 1938 a fost și director al acestei instituții. În perioada anilor 1930-1940 a fost profesor de muzică și religie la Gimnaziul din Chișinău. A desfășurat și o activitate componistică relizând lucrări muzicale bisericești.

Pentru prima dată minunata poezie Limba Noastră scrisă de marele poet pr. Al. Mateevici, a fost cântată public fiind pusă pe note de către părintele Gheorghe Harghel. Evenimentul a avut loc în luna mai a anului 1938, când s-a sfințit bustul ridicat la mormântul poetului. Iată ce se scria în presa de atunci: “Slujba sfințirii a fost săvârșită de P.S. Episcop Efrem Tighineanu, ajutat de un sobor de preoți […] Răspunsurile au fost date de corul școalei de cântăreți de sub conducerea păr. Harghel. După slujba sfințirii corul a cântat minunata poezie a lui Al. Mateevici, pusă pe note de păr. Harghel”.

În perioada anilor 1941-1944, părintele Gheorghe Harghel a activat în cadrul Misiunii Ortodoxe din Transnistria. A fost numit slujitor la biserica greacă din Odesa, îndeplinind și funcția de protopop al Cercului I din oraș. Materialele din rubrica Viața Creștină publicate în Ziarele Glasul Nistrului și Odesa erau pregătite și semnate de către protoiereul Gheorghe Harghel. La începutul anului 1944 a fost numit slujitor la catedrala din Tulcin.

După reinstaurarea puterii sovietice din 1944, părintele Gheorghe a fost arestat și judecat de către Tribunalul Militar. A fost condamnat pentru activitate antisovietică la 20 ani de detenție, fiind repartizat într-un lagăr de muncă forțată din Vorkuta. Aici părintele se întâlnește cu un alt preot basarabean, părintele Vasile Țepordei, care avea să mărturisească mai târziu despre părinele Gheorghe: “ajunse-se aici deoarece în timpul războiului fusese protopop într-unul din județele Transnistriei, pentru care primise douăzeci și cinci de ani”.

Părintele Gheorghe Harghel se reîntoarce la baștină în anul 1956, fiind numit paroh al Bisericii “Sf. Dimitrie” din Chișinău, unde a slujit până în anul 1962, când biserica a fost închisă. Despre eliberarea din temniță cât și despre ultimii ani de viață a părintelui Gheorghe, aflăm din mărturiile părintelui Vasile Țepordei: “După eliberare a plecat la Chișinău, a fost numit la Conservator, dar peste puțin timp a fost scos, neavând origine sănătoasă. A încercat să lucreze preot slujind la biserica Sfântul Dumitru. Biserica a fost închisă și el a rămas în aer, murind în sărăcie”. Timp de 16 ani părintele a fost fără serviciu neavând nici o sursă de venit. Trece la Domnul la 20 iulie 1978, fiind înmormântat în cimitirul din Chișinău.

                                        Protoiereu Ioan Lisnic