Preotul Emanuil Surmeli – condamnat la moarte prin împușcare

Preotul Emanuil Surmeli –
condamnat la moarte prin împușcare

Extrasul protocolului nr. 118, dosarul nr. 8253

al ședinței troicii NKVD din regiunea Odesa din 23.03.1938

Preotul Emanuil Surmeli era de origine greacă. S-a născut în anul 1861 în familia diaconului Dimitrie Surmeli, slujitor la “Biserica Greacă Adormirea Maicii Domnului de pe calea Baraboi” din localitatea Alexandrovka-Arnautovka, Ovidiopol, regiunea Odesa. Primul preot slujitor al acestei biserici a fost bunicul preotului martir Emanuil Surmeli. Avea studiile Școlii spirituale din Odesa. După absolvire, în perioada anilor 1885-1896, a slujit în calitate de cântăreț bisericesc. În 1886 era cântăreț la Biserica “Sf. Arh. Mihail” din satul Pohrebea, Dubăsari, apoi în 1896 a fost hirotonit diacon și în următorul an hirotonit în treapta de preot pe seama Bisericii “Sf. Arh. Mihail” din satul Delacău, suburbia orașului Grigoriopol. După revoluția rusă din 1918 a slujit la biserica din Mălăiești, Tiraspol.

Sub noul regim bolșevic, părintele Emanuil Surmeli, a fost deposedat de terenurile de pământ pe care le avea și arestat de 2 ori. În anul 1937, când biserica din Mălăiești a fost închisă a fost deportat din “zona de frontieră” în orașul Pervomaisk (Olviopol), regiunea Odesa, iar la 15 martie 1938, arestat și încarcerat în închisoarea din Odesa. Era învinuit de activitate contrarevoluționară, fiind socotit “membru al unei organizații rebele, desfășura în rândul populației o propagandă contrarevoluționară, afirmând că colhoznicii trebuie să părăsească colhozurile pentru a se manifesta împotriva puterii sovietice”. Judecata a avut loc la 23 martie 1938, în cadrul ședinței troicii NKVD din regiunea Odesa, fiind condamnat la moarte prin împușcare.

Peste aproape 20 de ani de la executarea sentinței de judecată, la 22 ianuarie 1957, părintele Emanuil Surmeli a fost reabilitat de către Procuratura regiunii Nikolaev.

                                   Protoiereu Ioan Lisnic