Pocăința, Taina iertării și împăcarea cu Dumnezeu

Pocăința, Taina iertării
și împăcarea cu Dumnezeu

  Pocăința este o sfântă taină în care creștinul dobândește  iertare de păcatele pe care le mărturisește preotului duhovnic.

  Print-o mărturisire curată , cu credință, cu smerenie și căință a tuturor păcatelor  săvârșite, cu hotărârea de a nu le mai face, și prin împlinirea canonului dat de preotul duhovnic, cel ce se pocăiește capătă dezlegare și iertare de păcatele mărturisite.    

   

Ce este canonul ?

  Canonul este doctoria sufletească pe care o dă duhovnicul pentru a feri de păcate și a ține pe calea  cea dreaptă pe cel care se pocăiește.  Postul rugăciunea și milosteniea sunt cel mai potrivit  și de folos canon care se dă de obicei de duhovnic.

  Creștinul   este dator să îndeplinească cu sfințenie canonul dat lui de duhovnic  la mărturisire , să se silească din toate puterile să dezrădăcineze din sufletul său obișnuința de a păcătui, căci astfel taina pocăinței nu-i va fi de mare folos.

Ce se mai cere de la cel ce se pocăiește ?

  Pentru ca mărturisirea să fie primită  la Dumnezeu trebuie să fie făcută sincer  și de bună voie, să fie completă, adică să mărturisim toate păcatele făcute de la ultima mărturisire, și cele care din uitare sau neștiință  nu le-am mărturisit.  

  Păcatele odată mărturisite cu căință și pentru care s-a făcut canon  nu se mai repetă la mărturisire, căci sunt dezlegate. Dacă cineva este mustrat de conștiință pentru un păcat sau nu l-a mărturisit  complet, s-au n-a făcut canon  pentru el, s-au l-a repetat din nou, el trebuie să mărturisească din nou și să ceară canon mai aspru pentru acel păcat.

Originea Pocăinței

  Taina pocăinței a fost întemeiată de Domnul nostru Iisus Hristos, după înviere, prin cuvintele adresate Sf. Apostoli:  ”Lua-ti Duh Sfânt, cărora le veți ierta păcatele, vor fi iertate și cărora le veți ține, vor fi ținuta (Ioan 20, 22-23). Și precum a dat această putere Apostolilor, așa a dat-o prin ei Episcopilor și Preoților, care au urmat după ei , să cârmuiască Biserica, să învețe poporul, să săvârșească Tainele și așa din  unii în alții, până în prezent și până la sfârșitul lumii. ”Iată Eu sunt cu voi până la sfârșitul veacului. Amin” (Mt. 29,20). Pocăința adevărată este o strălucită virtute prin care noi adevărații creștini părăsim lumea păcatelor și urmăm Mântuitorului Hristos, ne întoarcem de la viciu la virtute și trăire după Dumnezeiasca Evanghelie. ”Că așa în cer va fi mai multă bucurie pentru un păcătos care se pocăiește ”(Lc. 15.7).