NAŞTEREA DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS. ”HRISTOS SE NAŞTE SLĂVITI-L”

 NAŞTEREA DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS.        ”HRISTOS SE NAŞTE SLĂVITI-L”

“Vă binevestesc vouă bucurie mare… că vi s-a născut azi Mântuitorul, care este Hristos Domnul” (Luca 2, 10-11).

Cu sute de ani înainte de evenimentul care a dat naştere acestui minunat praznic, a fost prezisă de către profeţi venirea în lume a Fiului lui Dumnezeu. Această cercetare dumnezeiască a fost mult dorită şi mult aşteptată de neamul omenesc îndată după căderea în păcat a primilor oameni.

Ceea ce patriarhii cu mare dor au aşteptat, proorocii au prezis, drepţii au dorit să vadă, s-a împlinit, când Dumnezeu a hotărât să izbăvească lumea de păcat prin întruparea Fiului Său.

Sf. Evanghelist Matei, vorbind despre Naşterea lui Iisus, precizează că zămislirea Lui nu s-a făcut din sămânţă bărbătească, ci prin puterea şi lucrarea Sf. Duh. „Iar naşterea lui Iisus Hristos aşa a fost: Maria, mama Lui, fiind logodită cu Iosif, fără să fi fost înainte împreună, s-a aflat având în pântece de la Duhul Sfânt” (Matei 1, 18).

Nemăsurata dragoste a lui Dumnezeu faţă de neamul omenesc a fost pricina pogorârii Sale, luând trup asemenea nouă, arătându-ne totodată cât este de mare preţul vieţii omeneşti înaintea lui Dumnezeu: „căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său cel Unul - Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnica” (Ioan 3,16).

Când a sosit vremea naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, din porunca împăratului se efectua un recensământ, potrivit căruia, fiecare om trebuia să se înscrie în localitatea de unde se trăgea neamul său. Fecioara Maria împreună cu bătrânul Iosif, logodnicul său, au fost nevoiţi să plece din Nazaret spre Betleem. Ajunşi la Betleem, nu au găsit loc de adăpost din pricina mulţimii de oameni care veniseră din toate părţile să se înscrie. În cele din urmă au fost nevoiţi să se adăpostească într-o peşteră unde erau aduse vitele de la păşune. Aici s-a născut Iisus Hristos. Născătoarea de Dumnezeu singură a înfăşat Pruncul şi L-a aşezat în iesle. În apropierea acelei peşteri se aflau nişte păstori care vegheau în miez de noapte lângă turmele lor. Deodată, au fost cuprinşi de frică, când printr-o lumină puternică coborî din cer îngerul Domnului şi le vestise despre naşterea lui Iisus: „Vi s-a născut azi Mântuitorul, care este Hristos Domnul, în cetatea lui David. Şi acesta să vă fie semnul: veţi găsi un prunc înfăşat, culcat în iesle” (Luca 2, 11-12). Iar ei, bucurându-se, „s-au dus şi au aflat pe Maria şi pe Prunc înfăşat culcat în iesle” (Luca 2, 16). Călăuziţi de lumina unei stele ce se arătase în cer, au venit la Betleem, pentru a se închina Pruncului Iisus şi trei magi de la Răsărit, aducându-i daruri împărăteşti: aur, smirnă şi tămâie.

Întorcându-se la turmele lor, păstorii au vestit cu bucurie despre ce aflaseră de la înger şi ce văzuseră în peşteră. La fel şi cei trei magi, întorcându-se în ţara lor, peste tot unde treceau povesteau tuturor despre cele ce văzuseră la Betleem. În aşa fel, vestea naşterii Pruncului Iisus s-a răspândit nu numai la evrei, dar şi la alte popoare.

Din dragoste faţă de neamul omenesc, Pruncul Hristos Se naşte într-o peşteră sărăcăcioasă, Se înfăşa în scutece, Se culcă în iesle şi creşte sub ascultarea omului. Nu vine ca un rege cuceritor spre a „supune” întreaga lume, aşa cum îşi închipuiau fariseii şi cărturarii orbiţi de adevăratul sens al profeţiilor despre Mesia. De aceea, şi vestea naşterii Pruncului Iisus a fost adusă de către îngeri unor oameni simpli, la nişte păstori, şi prin lucrare dumnezeiască, prin cei trei magi veniţi de la distanţă imensă, vestind iudeilor că în ţara lor s-a născut un Prunc-rege.

Taina naşterii lui Hristos este Taina iubirii atotputernice şi smerite a lui Dumnezeu, îndreptată veşnic către om. De aceea şi noi să înălţăm sufletele noastre şi să ne apropiem de El, prin rugăciune şi fapte bune, prin puterea de a ierta şi de a ajuta, de a nu răspunde la rău cu rău, ci a birui răul cu binele. Şi aşa, sporind în credinţă, Să-i aducem Celui născut odinioară la Betleem „credinţă ca aurul, viaţă curată ca tămâia şi dragoste ca smirna”, prăznuind bucuria iubirii Sale pentru noi: „Fecioara astăzi pe Cel neapropiat aduce. Îngerii cu păstorii doxologesc şi magii cu steaua călătoresc. Că pentru noi S-a născut Prunc tânăr, Dumnezeu cel mai înainte de Veci” (Condacul Naşterii Domnului).

                         

                                                 Protoiereu Ioan Lisnic