Activitatea
editorială a
Î.P.S. Mitropolit Tit Simedrea
Î.P.S. Mitropolit Tit Simedrea
Este unul dintre marii
ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române care a desfășurat o activitate rodnică și
multilaterală în eparhiile încredințate spre păstorire. A scris și a publicat numeroase
lucrări șistudii cercetând vechea cultură și Istoria Bisericii. Lucrările
Î.P.S. Sale sunt până în prezent opere de referință pentru mulți cercetători.
Activitatea
editorială a Î.P.S. Mitropolit Tit se împarte cronologic în mai multe perioade
printre care și perioadele de arhipăstorire în calitate de Episcop – Vicar al
Eparhiei Bucureștilor (1926-1935), Episcop al Hotinului (1935-1940) și
Arhiepiscop al Cernăuților și Mitropolit al Bucovinei (1940-1945).
În
1921,preotul Teodor Simedrea este numit slujitor la biserica Sf. Nicolae Tabacu
din București, unde își desfășoară activitatea până în momentul numirii sale de
director al Cancelariei Sf.Sinod și slujitor la Catedrala Mitropolitană (1923-
1925). În anul școlar 1922-1923 a fost trimis pentru completarea studiilor la
facultățile de teologie din Montpellier și Paris. Reântors în țară, întucât era
văduv de mai bine de zece ani, la 24 aprilie 1924, a fost tuns în monahism cu
numele Tit.
Pe
lângă îndatoririle ce le avea în calitate de slujitor la Catedrala
Mitropolitană și director al Cancelariei Sf. Sinod, la cererea chiriarhului
său, a patriarhului Miron Cristea, a preluat și munca de redactor al
publicației Apostolul, curierul Arhiepiscopiei Bucureștilor. Datorită meritelor
sale, în sesiunea de toamnă a anului 1925, Sf. Sinod îl alege pe arhimandritul
Tit, Arhiereu Vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, cu titlul Târgovișteanul. A
fost hirotonit arhiereu în ziua de Buna Vestire, la 25 martie 1926.[1] Tot
în acest an a fost numit de către Sf. Sinod în funcția de director al
Institutului Biblic și de misiune, director și profesor la Academia de Muzică
bisericească din București, secretar de redacție la revista Biserica Ortodoxă
Română. A fost președinte al mai multor asociații misionare printre care și a
Asociației Studenților Creștini din România.[2]
În
iunie 1926, Sf.Sinod îl alege pe
episcopul Tit Târgovișteanul în funcția de director general al Institutului
Biblic de Misiune. Această instituție avea un comitet de editură care se ocupa
cu cercetarea și avizarea manuscriselor și traducerilor primite pentru editare.
Erau editate Noul Testament și Sf. Scriptură, literatură patristică în
traducere românească, cărți de ritual, scrieri teologice cum și alte lucrări cu
conținut religios-moral. În 1927 a fost tipărit într-un tiraj de 22.200
exemplare Noul Testament, în traducerea pr. Grigore Pișculescu (Gala
Galaction), profesor al Facultății de Teologie din Chișinău. Despre tipărirea
acestei cărți P.S.Tit informa Sf. Sinod, că ”principala îndatorire a
Institutului este să dea o traducere nouă a Bibliei [...] am dat cele 27 cărți
ale Noului Testament într-o nouă și admirabilă traducere, acum am dat gata și
traducerea după original a celor 150 de psalmi”.[3] A
fost tipărită Psaltirea, în 1929 a fost aprobată tipărirea Cazaniei, într-o
ediție nouă, redactată de o serie de arhaisme care nu mai erau înțelese.
Primind aprobarea Institutului au fost tipărite în acea perioadă Catehismul creștinului
ortodox, cărți de rugaciuni și alte cărți de învățătură de credință. Îcepând cu anul 1928 revista Biserica
Ortodoxă Română a început să apară în format de carte. Datorită meritelor
episcopului Tit Simedrea această revistă s-a transformat treptat într-o
publicație de nivel cultural înalt.[4]Și-a
adus aportul și prin publicarea numeroaselor studii și articole de valoare.
Până
la alegerea în funcția de Episcop al Hotinului,în urma cercetărilor în arhive
și biblioteci, P.S.Tit a publicat mai multe lucrări și studii: Patriarhia Română. Acte și documente,
București 1926; Tetraevanghelul
vistiernicului Matiaș. Manuscript din anul 1535, București 1934; Paretesisul de la 1808 al Mitropolitului
Veniamin Costachi, București 1935. A publicat mai multe studii și articole
în revista Biserica Ortodoxă Română, în Apostolul, Curierul Arhiepiscopiei
Bucureștiulor, Cuvântul, Neamul Românesc, Glasul Monahilor, Cuvânt bun ș.a.
Dintre publicațiile P.S.Sale în revista Biserica Ortodoxă Română putem menționa
următoarele: Inochentie și Inochentismul,
nr.5, 1922; Reforma calendarului, nr.7, 1924; Raportul dintre Biserică și Stat în Germania
de după război sub regimul separațiunei,
nr.10, 1924. A tradus din versiunea franceză lucrarea lui Nicolae Arseniev, Biserica Răsăriteană, editată la
București în 1929 și Euharistia și
problemele sociale ale societății moderne de Bulgacov, editată la Arad în
1934.[5]
Profesorul
Ioan Gh.Savin de la Facultatea de Teologie din Chișinău îl numea pe episcopul
Tit ”o energie în mers”, Nicolae Iorga îl numea ”cel mai străbătut de cultură
dintre arhierei”, profesorul Nicolae Colan, devenit academician, episcop al
Clujului și apoi mitropolit al Ardealului, îi aprecia ”talentul literar și
pregătirea teologică”, Sandu Tudor, jurnalist ăi poet, devanit apoi conducător
al cercului Rugul Aprins, îl numea ”cărturar cuviincios și cucernic„ ș.a.[6]
La
venirea P.S.Tit în Episcopia Hotinului ființa numai o singură revistă
eparhială, Foaia eparhială oficială Episcopia Hotinului. La începutul anului
1940, eparhia avea cinci publicații. Rând pe rând a început să apară,
Biblioteca Creștinului- publicații de propagandă creștină ortodoxă, Viața
Creștină- revistă de zidire sufletească, Ziua Domnului, foaie dumunucală, ce
apărea săptămânal și Însemnări Creștine, revistă de orientări pastorale și misionare. Pe lângă
aceste periodice care apăreau în tiraje mari, cum ar fi de exemplu foaia
duminicală, Ziua Domnului, pe parcursul anului 1938 a fost editată într-un tiraj
de 125.000 exemplare, prin mijloace proprii centrul eparhial a mai tipărit
peste 80.000 de broșuri și cărticele religioase, printre care și Cartea de
rugăciuni a Eparhiei, distribuite gratis în toate colțurile eparhiei, în școli,
unități militare, cămine culturale, spitale și alte așezăminte sociale.[7]
În
perioada aflării P.S.Sale la Bălți, episcopul Tit a publicat mai multe lucrări
și studii. A publicat următoarele lucrări: Legea
de organizare și încurajarea agriculturii. Cuvântare rostită la Senat în
ședința de la 30 ianuarie 1937, București, 1937.; Viața și traiul Sfântului Nifon Patriarhul Constantinopolului,
București, 1937. În revista Biserica Ortodoxă Română au fost publicate
studiile: Universitatea Bizanțului,
nr.1-4,1938; Anul nașterii Mitropolitului
Iosif Naniescu, nr. 7-8, 1939; Cultele
în România. Referat pentru răspuns Em. Sale Dr. William Temple Arhiepiscop
de Iork ( însoțit de traducere în limba
engleză), București, 1937. Au mai fost publicate studii, pastorale și articole
a P.S.Tit în periodicile eparhiale, Episcopia Hotinului și Însemnări Creștine.[8]
P.S.Sa
participa la ședințele Sf.Sinod și la lucrările Congresului Național
Bisericesc. Era președinte al Comisiunii pentru retipărirea cărților liturgice
și al Comisiunii pentru icoane din cadrul Institului Biblic de Misiune. Mai
ocupa și funcția de Președinte al Comisiunii pentru organizarea învățământului
teologic. Ca reprezentant al Bisericii Ortodoxe Române, în 1937 a participat la
conferințele ecumenice de la Oxford.
Fiind
Președinte al Comisiunii pentru retipărirea cărților liturgice a cercetat
textele Sf.Evanghelii și a Octoihului pentru a fi tipărite. Se simțea nevoia
retipăririi acestor două cărți liturgice deoarece, potrivit scrisorii oficiale
a președintelui Sf. Sinod, P.F.Patriarh Nicodim ”ultima ediție a lor s-a
epuizat și au dese ceriri pentru ele”. Se mai arăta în această scrisoare de la
24 aprilie 1939, cum că :„ pentru tipărirea ”Evangheliei” Sf.Sinod și-a dat
aprobarea sa încă în anul trecut, vă rugăm ca, în calitate de Președinte a comisiunii pentru
supravegherea retipăririi cărților liturgice, să binevoiți a lua măsuri să se dea tipografiei cât mai neântârziat
manuscrisul sau textul Evangheliei, după care urmează a începe retipărirea.Cât
privește ”Octoihul” ducem chestiunea la Sf. Sinod pentru a-i da aprobarea
cuvenită pentru retipărire”. În altă scrisoare oficială, primită de P.S.Tit la
reședința din Bălți, se cerea avizul Comisiunii pentru modelele de icoane
prezentate de Tipografia cărților bisericești pentru a fi imprimate.[9]
La
Ședința Sf. Sinod din 20 octombrie 1939 s-a pus în discuție problema
organizării uniforme a școlilor de cântăreți din țară. S-a luat hotărârea ca șă
se formeze o comisie care să se ocupe cu redactarea proiectului de regulament
și a programei analitice a școlilor de cântăreți bisericești din întreaga țară.
Președinte al acestei comisii a fost ales P.S.Episcop Tit al Hotinului. Urma ca
să se convoace acea comisie pentru a redacta proiectul.[10]
În
timpul aflîrii Î.P.S. Tit în funcția de Mitropolit al Bucovinei, în afară de
conferințele religioase organizate, din îndemnul ierarhului, de cercurile
misionare și pastorale ale eparhiei au fost organizate la Palatul Cultural din
Cernăuți, conferințe pentru intelectuali. Au conferențiat profesori
universitari, teologi și preoți tratând chestiuni din domeniul cunoștințelor
religioase și bisericești. În perioada de 1-7 august 1943, sub îndrumarea
Î.P.S.Tit al Bucovinei a fost organizată la Palatul Mitropoliei o săptămână de
retragere religioasă. Sub preșidenția mitropolitului Tit au participat la
aceste zile de retragere religioasă mai mulți intelectuali, scriitori, profesori,
medici și preoți din București și Cernăuți. Au fost studiate de cei prezenți
teme teologice în adâncimea profundă a adevărurilor de credință participând și
la Sf. Liturghie și împărtășirea cu Sf. Taine.[11]
Săptămâna de retragere purta titlul de Șapte zile de priveghere. Pe prima
pagină a programului tipărit se arăta și scopul organizării:” Din râvna unui
mănunchi de oameni cu carte, preoți și mireni, doritori de o adâncire ortodoxă
mai mare și îmbunătățire mai spirutuală atât în parte, cât și de obșteasca
trăire creștină, prin deosebita înțelegere, ocrotire și binecuvântare a Înalt
Prea Sfințitului Tit, Mitropolitul Bucovinei, s-au putut organiza: Șapte zile
de priveghere în minunata ” cetate duhovnicească” a Ahiepiscopiei Cernăuților”.
Cele Șapte zile de priveghere de la Cernăuți au stat la baza creării mișcării
duhovnicești ”Rugul Aprins”, cerc isihast condus de poetul și ziaristul Sandu
Tudor, viitorul schimonah Daniil. Inițiatorii acestei mișcări, prin anii 50 ai
secolului trecut au fost arestați făcând ani grei de pușcărie. Părintele Daniil
a murit în închisoarea de la Aiud în 1960.[12]
În
anul 1941 a fost editată de către Mitropolitul Tit al Bucovinei o carte de
slujbă întitulată Ectenii și rugăciuni
pentru timpuri de războiu, Tipografia Cărților Bisericești, 1941 și reeditată în 1943. Cartea cuprinde anumite
cereri la ecteniile slujbelor bisericești, Paraclisul Maicii Domnului în vreme
de război și Panihida pentru ostași căzuți în lupte pentru lege și moșie. În
prefață Mitropolitul Tit arăta scopul editării acestei cărți: ” Caut prin
această carte să fac început de unificare a slujbelor noastre bisericești. Căci
după cum ostașii noștri se luptă toți după aceiași rânduială, cade-se să fie și
slujbele noastre, toate, săvârșite după un tipic nestrămutat pe întregul pământ
românesc.”[13]
După demisia Mitropolitului Tit din
funcția de Mitropolit al Bucovinei se vehicula cum că a fost silit să
demisioneze din cauza acestei cărți ” îndreptată contra ” bolșevicilor”.Ecteniile
și rugăciunile vechi au fost adaptate vremurilor războinice din 1943, schimbând
mai ales cuvântul ” agareni” (”turci”, pus în carte în loc de ” năvălitori
dușmani”) cu acela de” bolșevici”.[14]S-a
interesat despre această carte Episcopul Ieronim al Chișinăului și Moldovei în
timpul vizitei făcute la București în mai 1945, învinuindu-l pe Mitropolitul
Tit ”fiindcă a făcut din Biserică o unealtă aservită unor scopuri contrarii
dogmelor creștine, scriind sau refăcând ecteniile îndreptate în contra ”
bolșevicilor” ”.[15]Așa
a înțeles Mitropolitul Tit să lupte cu arma rugăciunii împotriva cotropirii
ateismului care venea fără cruțare asupra Patriei sale.
În perioada aflării sale la Cernăuți
Mitropolitul Tit a publicat lucrările: Catastiful de hirotonii al Episcopiei Rădăuților pe anii 1757-1782, Cernăuți,
1943, Vechea Episcopie a Hotinului, BOR, nr. 1-3, 1943 ș.a.
Lucrările
și studiile Î.P.S.Sale au fost publicate în mai multe reviste teologice. Iată
doar câteva dintre ele publicate în revista Biserica Ortodoxă Română: Mănăstirea Vodița, Glosă pe marginea unui
document inedit, nr. 1-3, 1947; Mănăstiri
vândute și dăruite în sec. al XV-lea
în Moldova, nr.1-2, 1949; Fost-au două lăcașuri la Cozia? ,nr
11-12, 1961; Viața mănăstirească în Țara
Românească, înainte de anul 1370, nr.7-8, 1962; Tiparul bucureștean de
carte bisericească din anii 1740-1750, nr. 9-10, 1965; Unde și când a luat ființă legenda
despre atârnarea canonică a scaunelor mitropolitane din Țara Românească și din
Moldova de Arhiepiscopia de Ohrida?,
nr. 9-10, 1967.[16]
La 9 decembrie 1971, Mitropolitul Tit
Simedrea trece la cele veșnice. Slujba înmotmântării a fost oficiată în ziua de
11 decembrie de un sobor de arhierei și preoți, fiind înmormântat în cimitirul
mănăstirii Cernica.
[1] Conf. Dr. Alexandru M. Ioniță, Tit Simedrea Mitropolitul, repere
biografice, Ex Ponto, Constanța, 2002 ,p. 9-10
[5] Gh.C.Dincă, bibliotecar la Academia Română, Bibliografia scrisului
P.S.Episcop Tit Simedrea, rev. Însemnări Creștine, nr. 9-10, 1939, p. 105-107
[6] Antonie Plămădeală, Acad.o.Dr., Mitropolitul Ardealului, Crișane iși
Maramureșului, Basarabia, Sibiu, 2002, p.111-112
[8] Bibliografia scrisului P.S.Episcop Tit Simedrea, rev. Însemnări Creștine, nr.9-10,
1939,p.105-107
[11] Calendarul creștin pe anul bisect 1944, Editura Mitropoliei Bucovinei,
Cernăuți, 1943, p.109-110
[12] Acad. o. Dr. Antionie Plămădeală, Mitropolitul Ardealului, Crișanei și
Maramureșului, Rugul Aprins, Ed. Arhiepiscopiei
Sibiului, Sibiu, 2002, p.5-13
[13] Ectenii și rugăciuni pentru timpuri de războiu, Tipografia Cărților
Bisericești, București, 1941, p.6
[14] Dudu Velicu, Biserica Ortodoxă în perioada sovietizării României, Însemnări
zilnice, I. 1945-1947, București, 2004, p.13
[16] Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Dicționarul teologilor români, Editura
Enciclopedică, București, 2002. P.441-442
Protoiereu Ioan Lisnic
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu