ÎN ZIUA SĂRBĂTORIRII ACOPERĂMÂNTULUI MAICII DOMNULUI CREŞTINII DIN CHIŞINĂU SĂRBĂTORESC HRAMUL ORAŞULUI

ÎN ZIUA SĂRBĂTORIRII ACOPERĂMÂNTULUI MAICII DOMNULUI CREŞTINII DIN CHIŞINĂU SĂRBĂTORESC HRAMUL ORAŞULUI

Potrivit tradiţiei creştine, fiecare biserică nou construită prin sfinţire primeşte un nume al unui sfânt sau al unui eveniment important din istoria mântuirii neamului omenesc. Acel sfânt devine patronul spiritual al lăcaşului sfânt şi totodată al localităţii date.

Astfel, sărbătoarea creştinească, numele căreia îl poartă biserica dintr-o localitate, este şi sărbătoarea creş­tinilor băştinaşi, sau cum este obişnuit a se spune la noi – Hramul oraşului sau al satului (Hram, din slav. – lăcaş sfânt, biserică, templu). Această sărbătoare dă prilej de a cin­sti şi a înălţa rugăciuni în comun sfântului care este ocrotitor al lăcaşului şi al localităţii date, pentru ca el să mijlocească în faţa Bunului Dumnezeu pentru a trimite credin­cioşilor binecuvântare şi harul Său cel dumnezeiesc. Şi aşa ar trebui să fie ca hramul localităţii să fie serbat odată cu hramul lăcaşului sfânt. Unde sunt două sau mai multe biseri­ci, conform vechii tradiţii, hramul lo­calităţii este serbat în aceeaşi zi cu hramul celei mai vechi biserici din localitate.

La începutul sec. al XX-lea în Chişinău existau 15 biserici şi 17 paraclise, dintre care numai două paraclise – cel al orfelinatului de băieţi „Regina Maria” şi cel al azilu­lui de bătrâni, construite mai recent – purtau hramul „Acoperământul Maicii Domnului”. Cât priveşte hra­mul sau ziua oraşului Chişinău, acesta a fost stabilit la sărbătoarea Acoperământul Maicii Domnului din mai multe motive: Chişinăul, ca aşezare a fost atestat la început de octombrie (1436), în preajma sărbă­torii Acoperământul Maicii Dom­nului; unul din cele trei hramuri ale Catedralei „Naşterea Domnului”, la fel, este sărbătoarea Acoperământul Maicii Domnului. Alt motiv, care ne dă prilejul de a serba hramul ora­şului la această sărbătoare, este legat de un eveniment spiritual din viaţa chişinăuienilor.

În fiecare an la 14 octombrie, zi­ua sărbătoririi Acoperământului Maicii Domnului, în procesiune solemnă era adusă la Chişinău Icoana Maicii Domnului de la Hârbovăţ. Era întâmpinată la mar­ginea oraşului de către clerici, au­torităţi şi localnici, apoi cu cântări şi rugăciuni era adusă în Catedrala Ar­hiepiscopală. În faţa Sfintei Icoane se înălţau rugăciuni, ca prin mijlo­cirea Născătoarei de Dumnezeu iubitul ei Fiu, Iisus Hristos, să dă­ruiască Chişinăului şi întregii ţări harul dumnezeiesc.

                                               Protoiereu Ioan Lisnic

Icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni de la Hârbovăț

Procesiune la Catedrala din Chișinău, Botezul Domnului, 1940