RUGĂCIUNILE SF. VASILE CEL MARE SUNT CELE MAI PUTERNICE ÎMPOTRIVA BLESTEMU­LUI Şl IZGONIRII DUHURILOR NECURATE DIN OAMENI

RUGĂCIUNILE SF. VASILE CEL MARE SUNT
CELE MAI PUTERNICE ÎMPOTRIVA BLESTEMU­LUI
Şl IZGONIRII DUHURILOR NECURATE DIN OAMENI

Sfânta Scriptură ne oferă numeroase mărturii privind vindecarea de către Mântuitorul şi ucenicii Lui a celor posedaţi de demoni. La rândul lor, sfinţii în număr impresionant, prin vieţuirea supraomenească au reuşit performanţa alungării demonilor din oameni şi vindecării îndrăciţilor care, astfel reveneau la starea oamenilor cu viaţa normală. Stăpânirea diavolului asupra trupului ca urmare a unei vieţi de păcătoşenie şi prin trup asupra sufletului este una dintre cele mai dramatice suferinţe umane.

Diavolul sau puterea demonică nu are putere asupra omului şi dacă îl înfrânge, atunci nu prin puterea sa, ci prin înşelare sau ademenire, împotrivindu-se astfel planului dumnezeiesc pentru mântuirea noastră.

Dereglările se petrec din cauza acţiunii distrugă­toare a unei puteri exterioare

Nu trebuie să confundăm posedarea demonică cu nici un fel de boală fizică, fiindcă cei posedaţi sunt într-o stare sufletească deosebită. Dereglările observate în capacităţile demonizatului se petrec nu din cauza bolii mintale sau a unor organe, dar din cauza violenţei şi acţi­unii distrugătoare din partea unei puteri exterioare.

Sunt boli care apar din cauza firii noastre slăbănogite faţă de microbi. Alte boli sunt datorită păcatelor noas­tre. Alteori diavolul intră în trupurile oamenilor şi le suge puterea, din sănătoase făcându-le slăbănogite şi bol­nave. Cuviosul Nil Ascetul spune: „Sunt aşa diavoli care intră în sufletul omului şi în toate mădularele lui şi îi sug puterea, lăsându-le aproape fără vlagă. Şi aceasta se întâmplă cu toate că în trup nu se află nici o boală”.

Când posedatul se află în fază de linişte, prezenţa diavolului nu se manifestă prin nimic, în trup, poate simţi cel mult o durere cronică inexplicabilă. În faza de criză, cei demonizaţi simt intrarea în ei a unei forţe din afară, îşi pierd conştiinţa şi fac mişcări de care nu-şi mai aduc aminte. În exterior crizele posedaţilor se aseamănă cu cele ale bolnavilor de nervi, deosebindu-se însă şi prin alte semne care arată că e vorba de ceva supraome­nesc. De regulă, dacă pose­datul se atinge de lucruri sfinte, fără să ştie că sunt sfinte, şi dacă reacţionează violent, înjurând, etc. – e semn că e cineva care ştie că e lucru sfinţit. Vindecarea demonizaţilor nu depinde de ştiinţa medicală şi prin urmare poate fi înfăptuită numai prin acţiunea unei alte puteri mai mare decât cea demonică pentru a fi învinsă.

„Acest neam de demoni cu nimic nu poate ieşi, decât numai cu rugăciune şi cu post" (Marcu 9, 29)

Singurul leac al îndrăciţilor este exorcizarea (scoaterea spiritelor rele prin rugăciuni) care presupune însă forţa credinţei, şi de cele mai multe ori, condiţii de vieţuire ascetică. Să ne amintim că la un moment dat ucenicii lui Iisus n-au putut vindeca un tânăr demonizat şi Învăţătorul le-a zis lor: „Acest neam de demoni cu nimic nu poate ieşi, decât numai cu rugăciune şi cu post” (Marcu 9, 29).

Rugăciunile Sf. Vasile cel Mare, numite şi exorcisme sunt cele mai puternice rugă­ciuni de blestem şi izgonire a duhurilor necurate din oameni. Ele se citesc numai de preoţi şi duhovnici rân­duiţi. Aceste rugăciuni de izgonire a duhurilor rele nu se citesc niciodată fără post, fără rugăciune şi spovedanie. După mai multe rânduri de rugăciuni făcute cu credinţă, cu smerenie şi post, în mod sigur bolnavii se vindecă şi se izbăvesc definitiv de duhuri necurate. Dar dacă ei săvârşesc aceleaşi păcate mari, se îmbolnăvesc din nou, uneori chiar şi mai rău.

Puterea lui Dumnezeu este infinit mai mare decât a diavolilor, iar omul dacă se roagă lui Dumnezeu va putea să scape prin puterea dum­nezeiască de orice rău cu care satana încearcă să ne chinuie. Fiindcă a fost îngă­duit diavolilor să ne ispitească, pentru creşterea noastră duhovnicească.
                                                       Protoiereu Ioan Lisnic