Preotul Andrei Tanasiev consilier economic
al Episcopiei Hotinului,
arestat de către colaboratorii NKVD, Bălți
Andrei
Tanasiev s-a născut la 24 noiembrie 1881 în familia lui Dimitrie Tanasiev,
cântăreț la biserica din Stâncăuți-Șaptebani, jud. Bălți. La vârsta de numai 7
ani rămâne orfan de ambii părinți, fiind crescut și educat de sora sa mai mare.
A învățat cu bursă de la stat, la Școala spirituală din Edineț, apoi la
Seminarul Teologic din Chișinău, studii pe care le-a absolvit în anul 1903. La
7 iulie 1903 a fost hirotonit preot pe seama bisericii din satul Piatra, jud.
Orhei. În anul 1906 a fost transferat la biserica din Unțești, jud. Bălți. A
mai slujit, începând cu anul 1922, la
biserica din Dănuțeni, acelasi județ și în anul 1933, devine consilier economic
al Episcopiei Hotinului cu reședința la Bălți, activând
în această calitate până în anul 1940.
După
ocupația Basarabiei de către sovietici, părintele Andrei Tanasiev a rămas la
Bălți. Sub noua conducere se simțea responsabil de patrimoniul eparhial,
deoarece era singurul consilier rămas în eparhie. De aceea, la doar 2 săptămâni
de la instaurarea puterii sovietice, la 13 iulie 1940, părintele avea să scrie
autorităților locale:”...ne adresăm cu următoarea rugăminte, legată de
administrarea bisericească a fostei eparhii de Hotin, care avea 486 de parohii,
din trei județe ale Basarabiei – Bălți, Soroca și Hotin – situația de mai departe a averii parohiilor, a conducerii eparhiale, a
consistoriului, cât și situația clericilor din fosta eparhie. Eparhia Hotinului
a fost înființată în anul 1923, din fosta eparhie a Chișinăului și Hotinului și
era condusă de arhereu și de trei consilieri ale secțiilor: administrativă,
culturală și economică. La 13 iunie, curent, arhereul titular [Tit Simedrea, n.a.] a fost ales de
către Congresul național al Bisericii Române, Mitropolit al Bucovinei. Locul de
arhereu în eparhie a rămas vacant, doi dintre consilieri, ale secțiilor
adninistrativă și culturală, au plecat peste Prut. Am rămas eu, subsemnatul,
consilier economic eparhial, responsabil în noile condiții, de starea
bisericilor și situația clericilor din fosta eparhie”. În continuare, părintele
face o evaluare a averii eparhiale, mobilă și fixă, arătând și valoarea lor
financiară, continuând răvașul în felul următor: “În legătură cu stabilirea
noii legi de conducere în Basarabia și potrivit Constituției Rusiei Sovietice,
după care biserica este despărțită de stat și de școală și garantează
libertatea conștiinței, orice cult religios poate să-și desfășoare activitatea.
În privința eparhiei noastre, mai mult de o treime din parohii se află în mari
greutăți. Sediul eparhial este ocupat de unități militare, fără întocmirea unui
act, sau protocol de transmitere. Însă în incinta sediului se păstrează actele
clericilor. Slujbașii de acolo, au fost siliți să părăsească locuințele lor.
Cancelaria și locuințele au fost reamenajate, iar inventarul căminului preoțesc
a fost transportat într-o direcție necunăscută. Preoții din multe parohii au
plecat peste Prut […], populația roagă
conducerea bisericească, să le trimitem preoți în locul celor plecați.
Administrația bisericească, condusă de subsemnatul, fiind responsabilă de
integritatea vieții și păstrarea
patrimoniului eparhiei, nu este capabilă de a satisface cererea populației”. În
acele condiții, părintele înainta și câteva propuneri, neluate în seamă de
către autoritățile sovietice. În schimb, această scrisoare-raport i-a făcut
autorului, mari bătăi de cap. La doar câteva zile de la expedierea scrisorii,
părintele a fost arestat.
La
17 iulie 1940,
colaboratorii NKVD, Bălți au efectuat o percheziție la domiciliul preotului
Andrei Tanasiev, iar în următoarea zi a avut loc primul interogatoriu.
Materialele “compromițătoare” ale deținutului erau, scrisoarea adresată
autorităților locale și cuvântarea sa de la 3 ianuarie 1940, rostită cu
prilejul inaugurării tipografiei eparhiale, publicată pe paginile revistei
eparhiale, Însemnări Creștine și tradusă în limba rusă. Pe parcursul anchetei,
părintele a fost interogat de patru ori, i-au fost puse întrebări provocatoare
a fost și amenințat. La întrebarea anchetatorului, ce acuzații aduce inculpatul
unităților Armatei Roșii care au ocupat Sediul episcopiei, părintele a răspuns
că, nu aduce nici o acuzație și că, fiind răspunzător de averea eparhială, a
informat de acest caz autoritățile locale.
Din
cauza lipsei de probe, părintele Andrei Tanasiev a fost eliberat din temniță.
La 26 august 1940, șeful secției NKVD, jud. Bălți, aproba Hotărârea de
eliberare de sub pază, în care se scria: “Potrivit informațiilor parvenite pe adresa
secției județene NKVD, după instaurarea puterii sovietice pe teritoriul
Basarabiei, Tanasiev A. D. pleda pentru restituirea averii bisericilor și
mănăstirilor. După investigarea preliminară a acestui caz s-a stabilit că,
persoana în cauză n-a efectuat nici un fel de propagandă, în calitatea sa de
sef al secției economice eparhiale a scris pe adresa sovietului orășenesc o
notă informativă, în care a indicat averea bisericilor și mănăstirilor, cerând
instrucțiuni, cum ar trebui procedat în continuare. S-a hotărât: încetarea urmăririi penale și
eliberarea de sub strajă a cetățeanului Tanasiev
A. D.” Înainte de eliberare, părintele a semnat un
angajament că, tot ce a văzut, a auzit și a fost întrebat de către
colaboratorii organelor NKVD, v-a păstra în cel mai mare secret și nu v-a spune
nimănui nimic, în orce împrejurare ar fi. În caz contrar poate fi supus
răspunderii penale, conform legilor statului sovietic.
După
reinstaurarea administrației românești în Basarabia, părintele Andrei a continuat
activitatea sa în cadrul Episcopiei Hotinului cu reședința la Bălți. Împreună
cu ceilalți consilieri eparhiali a participat la multe slujbe divine, săvârșite
de către P. S. Partenie Ciopron, Episcop al Armatei și conducător al Eparhiei
Hotinului. A contribuit la refacerea
bisericilor și clădirilor, atât din centrul, cât și din cuprinsul eparhiei,
mărturie ne servesc dările de seamă de la Adunările eparhiale, secția
economică. La 13 iunie 1943, în timpul slujbei săvârșite de către P. S.
Partenie în catedrala episcopală din Bălți, părintele a fost ridicat la rangul
de Iconom Stavrofor.
În
luna martie 1944, din cauza apropierii liniei frontului, dar și pentru a scăpa
de o eventuală persecuție din partea sovieticilor, părintele Andrei Tanasiev,
împreună cu alți preoți din eparhia Hotinului s-a refugiat peste Prut. Despre
viața de mai departe a părintelui Andrei nu se cunoaște nimic.
Extras din cartea:
Protoiereu Ioan LISNIC, Clerici ortodocși din Basarabia și Transnistria în închisorile comuniste, Iași, Editura Stef, 2019, p. 123-126.
Consilierii si secretarul Eparhiei Hotinului.
Pr. A. Tanasiev, primul din dreapta, randul de jos
Episcopul Visarion Puiu al Hotinului in mijlocul consilierilor eparhiali și a absolvenților greci ai Școlii de Cântareți de la Mănăstirea Dobrușa (1934)
