sâmbătă, 16 iulie 2022

Preotul Mircea Vlad – ”Din calvar la altar”



 Preotul Mircea Vlad – ”Din calvar la altar”



Mircea Vlad s-a născut în familia preotului Constantin Vlad din parohia Bălăceanca, apoi slujitor în parohia Iordăneşti, prefectura Storojineţ[1]. În anul 1923, Constantin Vlad era preot la biserica din localitatea Mahala, prefectura Cernăuţi[2].

Viitorul preot Mircea Vlad a făcut studii la Facultatea de Teologie din Cernăuţi, pe care le-a absolvit după 1944 la Suceava. Fiind preot, ”a făcut detenţie politică pe nedrept”. Despre viaţa părintelui Mircea a scris sora sa, Taţiana Vlad-Guga în cartea ”Din calvar la altar”, editată la Suceava în 2014[3].

Timp de 22 de ani, părintele Mircea Vlad a slujit în parohia Cornu Luncii, jud. Suceava. În perioada păstoriei sale, în timpul regimului comunist, părintele a reuşit să construiască în parohia sa două biserici, în satele Sasca Mare şi Păiseni. Trece la Domnul în 1986.

La împlinirea a 30 de ani de la trecerea la cele veşnice, primăria i-a conferit părintelui Mircea Vlad titlul post-mortem de ”Cetăţean de onoare” al comunei Cornu Luncii[4].



[1]De la calvar la Altar. Sursa: http://www.adrianpopovici.eu/de-la-calvar-la-altar/
[2]Anuarul Arhidiecesei ortodoxe a Bucovinei pe anul 1923. Cernăuţi: Societatea tipografică bucovineană, 1923, p. 10-11.
[3]De la calvar la Altar.
[4]Ziarul „Crai Nou”, Suceava, 10 aprilie 2014.



Extras din cartea:
Protoiereu Ioan LISNIC, Clerici ortodocși din Basarabia și Bucovina de Nord în închisorile comuniste, Centinarul Marii Uniri, 1918-2018, Chișinău, Cuvântul ABC, 2018, p. 293-294.




sâmbătă, 25 iunie 2022

Preotul Grigore Zagardan - condamnat la pedeapsa capitală, moarte prin împușcare





Preotul Grigore Zagardan - condamnat la pedeapsa capitală, moarte prin împușcare


Biserica din satul Butor, 1941

Grigore Zagardan s-a născut la 6 mai 1871, în familia preotului Eufimie Zagardan și a  preotesei Maria din  satul Zagoreni, jud. Orhei. A fost botezat la 16 mai în biserica din satul natal de către preotul Constantin Cozac, slujitor la biserica din Poiana, jud. Soroca, nașă de botez fiind, preoteasa Parascheva, soția preotului Ioan Cozac de la biserica din Ustia, jud. Orhei[1]. În anii 1884-1889, tânărul Grigore a urmat studiile Şcolii spirituale din Chișinău[2].

 Începând cu  anul 1896, Grigore Zagardan își începe activitatea de slujitor bisericesc, în cadrul eparhiei Hersonului[3]. A slujit mai mulți ani în calitate de cântăreț bisericesc, apoi a fost hirotonit preot. În anii 30 ai secolului trecut, era paroh la Biserica ”Sf. Arh. Mihail” din satul Butor, raionul Grigoriopol (RASSM).

Din cauza etichetării sale ca „slujitor al cultului religios”, părintele Grigore Zagardan,  împreună cu alți clerici transnistreni a fost lipsit de dreptul la vot, iar în anul 1931 a fost arestat. A fost condamnat conform art. 71 CP al RSSU, la un an de muncă forțată în folosul statului. În perioada detenției, părintele s-a aflat în Casa comunitară de muncă forțată din Tiraspol (DOPR)[4].

 La sfârșitul anilor 30, în RASSM se începu-se un nou val de închidere a bisericilor. După închiderea bisericilor, ca regulă, preoții erau siliți să părăsească locul de trai din parohii. La fel și preotul de la biserica din Butor a fost deportat din “zona de frontieră”,  apoi a fost arestat de către agenții organelor NKVD din regiunea Odesa, la 2 decembrie 1937. Era acuzat de activitate contrarevuluționară. Ședința de judecată  a avut loc peste trei zile, în cadrul întrunirii troicii NKVD, fiind condamnat la moarte prin împușcare. Sentința judecății a fost executată la doar câteva zile.

În anul 1989, peste 52 de ani de la pronunţarea sentinţei judecăţii troicii NKVD, preotul Grigore Zagardan  a fost reabilitat de către Procuratura regiunii Odesa[5].



________________________________________________________________________________
[1]ANRM, F. 211, inv. 13, d. 66, f. 104.
[2] Кишиневскiа Епархiальныя Въедомости. Еженедъльное изданie , nr. 12, 1885, p. 149; nr. 13, 1889, p. 581.
[3] Справочная Kнига Херсонской Епархiи. Издание Херсонской Духовной Консисторiи, Одесса, 1906, p. 179.
[4] ANRM, F. R-3401, inv. 1, d. 4483, f. 85.
[5]Попередній список репресованих Одещини, заарештованих у 1937 році та розстріляних у 1937-1939 роках. Sursa: https://omr.gov.ua/images/File/DODATKI_2021/O_GORODE/6_KM_KOVALCHUK/08_1937_arest.pdf


Extras din cartea:

Protoiereu Ioan LISNIC, Clerici ortodocși din Basarabia și Transnistria în închisorile comuniste, Iași, Editura Stef, 2019, p. 134.






sâmbătă, 28 mai 2022

Frații preoți, Alexei și Serghe Davidovici – condamnați la moarte prin împușcare




Frații preoți, Alexei și Serghe Davidovici –
condamnați la moarte prin împușcare

Frații preoți, Alexei și Serghie Davidovici erau fiii cântărețului Filip Davidovici, slujitor la Biserica ”Adormirea Maicii Domnului” din localitatea Camenca, gubernia Podolia. În timpul Marii Terori au fost arestați și judecați de către troika NKVD din RASS Moldovenească la pedeapsa capitală, moarte prin împușcare.

Alexei Davidovici s-a născut în anul 1887. La mijlocul anilor 30 ai secolului trecut era preot la biserica din satul Popenchi (Popencu), raionul Râbnița, RASSM.

La 15 martie 1938, preotul Alexei Davidovici a fost arestat de către colaboratorii secției raionale NKVD din Râbnița. Era acuzat că ar fi fost „membru al unei grupări clericale antisovietice”. Preotul de la Popenchi a fost ținut în arest preventiv timp de 39 de zile și a fost interogat numai o singură dată.

Judecata a avut loc la 23 aprilie 1938, în cadrul unei şedinţe ale Troicii NKVD din RASSM. Inculpatul Davidovici Alexei Filipovici a fost condamnat la pedeapsa capitală, moarte prin împușcare. Sentința a fost executată la Tiraspol, peste 2 zile de la judecată.

Viitorul preot Serghie Davidovici s-a născut în anul 1889. În anii 30 ai secolului trecut, Serghie era preot și locuia în centrul raional Camenca, RASS Moldovenească.

La 24 august 1937, preotul a fost arestat de către colaboratorii secției raionale NKVD. Judecata a avut loc la 26 decembrie, în cadrul unei şedinţe ale Troicii NKVD din RASSM. Cel arestat a fost condamnat la pedeapsa capitală, moarte prin împușcare. Sentința de judecată a fost executată la Tiraspol, la data de 5 ianuarie 1938.

În anul 1989, peste cinci decenii de la pronunțarea sentinței de judecată, preoții Alexei și Serghie Davidovici au fost reabilitați de către Procuratura RSSM.                                                                                                                                                           

                               Protoiereu Ioan Lisnic

  

(Materialul respectiv va fi publicat în curând, în următorul vomul de carte: Clerici ortodocşi din Basarabia ... în închisorile comuniste)





sâmbătă, 16 aprilie 2022

Locașe sfinte în proces de ruinare






Locașe sfinte în proces de ruinare



Între timp, din cauza intemperiilor, locașele sfinte de lemn și de zid care au fost abandonate sunt supuse ruinării. Bisericile de lemn din R. Moldova sunt pe cale de dispariție, pe când cele de zid mai supraviețuiesc indiferenței oamenilor.

Cuhureștii de Jos, Florești

În anul 1924, în apropierea bisericii din lemn din satul Cuhureștii de Jos, jud. Soroca s-a început construcția unei grandioase biserici din piatră. Datorită lipsei mijloacelor construcția bisericii se efectua anevoios. În timpul vizitelor canonice din iunie 1930, P.S. Visarion al Hotinului a vizitat și parohia Cuhureștii de Jos. Iată ce scria despre această vizită însoțitorul P.S. Visarion, prot. Dionisie Iavorschi: “biserica veche cu hramul Sf. Nicolae, se întreține potrivit. Alături de aceasta este pornită construcția bisericii noi din piatra cioplită. O clădire foarte solidă, însă dimensiunea e prea mare pentru un sat nu tocmai mare, și locuitorii cu situația materială nu prea îmbelșugată… . Față de această situație Vlădica recomandă o schimbare a planului și reducerea dimensiunii. Parohul, neobositul muncitor, părintele Sava Cecan, se cam descurajează de acest sfat, însă în condițiunile în care se lucrează această biserică, pentru terminarea ei se vor cere sume enorme și timp nelimitat.”.  Suma cheltuielelor estimate până în 1934 au fost de 3, 2 milioane lei. În așa condiții au fost ridicați pereții până la acoperiș. Iar din 1944, din motive prea bine cunoscute lucrările de construcție a bisericii au fost stopate.


Trăim alte timpuri, dar situația materială și contribuția locuitorilor pentru finisarea construcției unei astfel de biserici (imresionanată prin grandoarea și stilul său arhitectonic), sunt neînsemnate ca și în trecut (Sursa: http://protioanlisnic.blogspot. com/2014/05/biserica-din-cuhurestii-de-jos-floresti.html). Între timp, din cauza intemperiilor, această biserica, cât și multe altele, de lemn și de zid care au fost abandonate sunt supuse ruinării. Bisericile de lemn din R. Moldova sunt pe cale de dispariție, pe când cele de zid mai supraviețuiesc indiferenței oamenilor.

Bălăurești, Nisporeni

Cea ma veche biserică din satul Bălăurești este locașul sfânt de lemn cu hramul “Sf. Nicolae”, construită în anul 1809. În anii 30 ai secolului trecut, în localitate se construiește o biserică din piatră. Din cauza războiului și a evenimentelor care au urmat după 1944, lucrările de construcție au fost stopate. În prezent acest edificiu este supus ruinării. În anii 90, creștinii din Bălăuresti au înălțat o altă biserică.  

Măgura, Fălești

Biserica din satul Măgura, jud. Bălți, cu hramul “Sf. Arhanghel Mihail” a fost construită în anul 1870. Parohia avea următoarele sate alăturate: Pietroasa, Slobozia Măgurei și Zubca. Conform recensamântului din anul 2004, în satul Măgura locuiau 38 de oameni. În prezent, în sat locuiesc și mai puțini oameni. Se așteaptă un binefăcător pentru a se ocupa de restaurarea a bisericii.

Ambele poze sunt preluate din colecția cercetătorului Iurie Șveț.

Năpădeni, Ungheni

În anul 1881, în localitatea Năpădeni, jud. Bălți se construiește Biserica “Sf. Nicolae”. Din 1919 până în 1932, paroh al bisericii a fost preotul Grigore Constantinescu, profesor la Seminarul Teologic și la Școala Eparhială de fete din Chișinău, secretar al revistei “Luminătorul” și secretar al Tipografiei Eparhiale. A colaborat la publicațiile basarabene “Basarabia”, “Luminătorul” și “Glasul Basarabiei” sub pseudonimul “Bogoslovul”. Își încheie drumul vieții pământești în anul 1932, fiind înmormântat în preajma bisericii din Năpădeni. Din cauza alunecărilor de teren, biserica a fost părăsită. La Năpădeni, localnicii au construit o altă biserică. În prezent, biserica veche este într-o stare avansată de ruinare. Se păstrează numai clopotnița.

Pohrebea, Dubăsari

Un alt locaș în ruine este Biserica “Sf. Alexie” din Ponrebea, Dubăsari, construită  în anul 1912. A fost distrusă de bombardamentele din timpul celui de-al II-lea Război Mondial. Pentru restaurarea locașului sfânt sunt necesare sume impunătoare de bani. În ultimii ani a fost instituită o organizație obștească “Memoria Generațiilor” pentru a colecta fonduri în scopul restaurării bisericii.

Din colecția dn-ei Iulia Brad.

Rașcov, Camenca

În anul 1901, în localitatea Rașcov, ţinutul Olgopol, gubernia Podolia (în prezent, raionul Camenca, R. Moldova) activau două biserici ortodoxe. Biserica “Acoperemântul Maicii Domnului”, construită în anu 1740, din piatră, cu o singură cupolă, acoperită cu șindrilă. Clopotnița se afla în vecinătatea bisericii, construită pe patru stâlpi. În sec. al XVIII-lea această biserică era a creștinilor uniați, din cadrul Bisericii Greco-Catolice, în următorul secol slujbele divine se săvârșeau de către preoți ortodocși.  A doua biserică din localitate, cu hramul “Sf. Treime”, construită în anul 1779, din piatră, cu o singură cupolă și turnul clopotniței, era acoperită cu tablă. Se amintește și de a treia biserică din Rașcov. În anul 1777, Ioan Palihovici, absolvent al Academiei Teologice din Kiev a fost hirotonit preot pe seama Bisericii “Adormirea Maicii Domnului” din Rașcov. Ajuns la Rașcov a găsit biserica ocupată de un preot uniat. Tânărul preot a umblat prin ședințe de judecată, însă fără nici un rezultat. Judecata i-a dat câștig de cauză unui proprietar de pământ stabilit la Rașcov, de credință uniată. În anul 1779, din inițiativa preotului Ioan Palihovici, fiind susținut de creștinii ortodocși din localitate, la Rașcov se construiește Biserica “Sf. Treime”. Preotul Palihovici a desfășurat o adevărată activitate misionară. În urma activității sale a readus la dreapta credință pe toți creștinii din Rașcov, cât și pe creștinii din 75 de parohii din ținuturile Olgopol și Balta, gubernia Podolia. Preotul misionar Ioan Palihovici a murit în anul 1811 și a fost înmormântat în curtea Bisericii “Sf. Treime” (Труды Подольскаго Епархiальнаго Историко-Статистическаго Комитета. Приходы и Церкви Подольской Епархiи. КаменецЪ - ПодольскЪ, 1901 г., стр. 842-843). Ruinele bisericii ortodoxe din satul Rașcov, potrivit unor estimări, sunt rămășițele Bisericii “Acoperemântul Maicii Domnului”, construită în anu 1740. Se spune că biserica ar fi cu mult mai veche, din sec. XV-XVI. Conform unei legende, în această biserică ar fi fost cununată fiica domnitorului Țării Moldovei Vasile Lupu, Ruxandra.

Rogojeni, Șoldănești

Biserica din satul Rogojeni, jud. Soroca, cu hramul “Sf. Nicolae”, din piatră a fost construită în anul 1872. Slujbele divine în acest sfânt locaș s-au săvîrșit până în anul 1944. Din acel an și până în prezent această biserică trece printr-un proces de distrugere și ruinare. La Rogojeni creștinii au construit un nou locaș de închinăciune.

Biserica de la Odaie”, fostul schitul al Mănăstirii Japca

În anul 1933, „la locul numit “odaie” a fost zidită o nouă  bisericuță sveltă și de rar gust, cu hramul Sf. Treime” (G. Bezviconi. Mănăstirea Japca din Județul Soroca. București. Tiparul Tipografiei „Fântâna Darurilor”, 1942, p. 35). Bisericuța de la  ”Odaie” a supraviețuit, însă are nevoie de o intervenție urgentă.

Ambele poze sunt preluate din colecția cercetătorului Iurie Șveț.

Stolniceni, Edineț

În apropiere de satul Stolniceni, pe moșia proprietarului basarabean V. E. Stroescu, a fost ridicat în anul 1882 un spital de boli infecțioase, compus din mai multe blocuri. A fost înălțată și o capelă (DEX – biserică mică, fără parohie). În acest sfânt locaș s-au oficiat slujbe bisericești până în anul 1944, spitalul a funcționat până în anii 90 ai secolului trecut. În prezent, blocurile fostului spital sunt într-o stare de degradare, iar capela - într-o stare avansată de degradare.

Foto: AIRM (Agenția de Inspectare și Restaurare a Monumentelor).

Biserica Mănăstirii Veverița

Vietuitorii schitului Cornesti -Veverița, 1932.

Schitul Cornești-Veverița a fost întemeiat în anul 1924, din inițiativa PS Episcop Visarion al Hotinului (1923-1935). Biserica schitului, cu hramul ”Adormirea Maicii Domnului” a fost târnosită (târnosire – sfințire, inaugurare) în anul 1927. După 1944, Schitul Corneşti-Veveriţa devine schit al Mănăstirii „Căpriana”. La scurt timp însă, schitul a fost închis. O parte dintre vieţuitori au fost arestaţi, iar ceilalţi s-au împrăştiat prin diferite locuri. 

Potrivit mărturiei localnicilor, după 1960, doi călugări de la Schitul „Veveriţa”, Tarasie şi Antonie, au fost ucişi de către autorităţile comuniste (Protoiereu Ioan Lisnic,  Clerici ortodocși din Basarabia și Bucovina de Nord în închisorile comuniste. Centenarul Marii Uniri, 1918–2018. Chișinău, Cuvântul ABC, 2018,  p. 30, 276). 

Gospodăria agricolă a folosit clădirea bisericii ca depozit, iar mai tarziu a fost prefacuta in grajd. În anii 80 ai secolului trecut, biserica a fost incendiata. Manastirea Veverița a fost reinfiintata in 1993. În prezent, biserica veche se află în ruine.


                                               Protoiereu Ioan Lisnic


  


vineri, 25 martie 2022

CÂNTĂREŢUL BISERICESC GHEORGHE CRĂCIUN – ACUZAT DE SPIONAJ



CÂNTĂREŢUL BISERICESC GHEORGHE CRĂCIUN –
ACUZAT DE SPIONAJ


Biserica din satul Gordinești, raionul Edineț

Gheorghe Crăciun s-a născut la 7 iulie 1899 în familia lui Ioan şi a Rebecăi Crăciun din satul Gordineşti, jud. Hotin. A fost botezat la 17 iulie în biserica din Gordineşti de către preotul Malahie Matvievici, avându-i naşi pe Simeon Hangan şi Vasile Albu[1]. A urmat studiile Şcolii de cântăreţi. În anul 1929 a fost numit cântăreţ la Biserica ”Sf. Arhanghel Mihail” din Belouţi, jud. Hotin[2].

La data de 30 iunie 1941, cântăreţul Gheorghe Crăciun a fost arestat, fiind învinuit de spionaj. Din cauza retragerii armatei sovietice din Basarabia, împreună cu alţi deţinuţi a fost evacuat în interiorul URSS. Despre viaţa lui de mai departe nu se cunoaşte nimic, dar se ştie că judecata n-a avut loc şi că la 21 ianuarie 1964, dosarul penal a fost închis, potrivit prevederilor art. 6 p. 2 CP al RSSU. A fost reabilitat de Procuratura Regiunii Cernăuţi la 18 ianuarie 1996[3].


Extras din cartea: 

Protoiereu Ioan LISNIC, Clerici ortodocși din Basarabia și Bucovina de Nord în închisorile comuniste, Centinarul Marii Uniri, 1918-2018, Chișinău, Cuvântul ABC,2018, p. 105-106




[1]ANRM,F. 211, inv. 19, d. 99, f. 121.
[2]„Episcopia Hotinului. Anuar”. Chişinău: Tipografia Eparhială ”Cartea Românească”, 1930, p. 68.
[3]Реабілітовані історією, Чернівецька області, книга друга. Чернівці, 2010, р. 750.


                

Biserica din Belouţi, raionul Hotin, Regiunea Cernăuți (Ucraina)







vineri, 25 februarie 2022

Preotul Iustin Svetleacenco – condamnat la moarte prin împușcare



Preotul Iustin Svetleacenco –
condamnat la moarte prin împușcare



Preotul  Iustin Svetleacenco s-a născut la 1 iunie 1880 într-o familie de țărani din satul Coșnița, Dubăsari. A fost hirotonit preot în  anul 1932, slujind pe rând la câteva parohii de pe teritoriul RASSM. În luna august 1937 a fost numit paroh la biserica din localitatea Artirovca, raionul Cerneansc, RASSM.

La 12 martie 1938, părintele Iustin a fost arestat, fiind acuzat de propagandă antisovietică. În scrisoarea informativă, eliberată de către  sovietul sătesc Artirovca, se menționa:”Svetleacenco Iustin Trofimovici, slujitor al cultului religios, cu scopul desfășurării activității sale antisovietice a înființat pe lângă biserica din Artirovca o mănăstire, la care se adunau oameni veniți de la o depărtare de 60 km, boteza copii, înainte ca ei să fie înregistrați la Oficiul Stării Civile”.

Din protocolul de interogare a acuzatului, aflăm că preotul Svetleacenco era de “orientare sinodală”, adică făcea parte din cadrul grupării religioase necanonice “Biserica vie”, jurisdicția Episcopiei Moldovei cu reședința la Balta. Mai aflăm că s-ar fi întâlnit de câteva ori cu arhiereul Gavriil Rohut de la Balta, de la care ar fi primit instrucțiuni “pentru a studia starea de spirit ale colhoznicilor și pentru a răspândi zvonuri provocatoare despre o schimbare iminentă a puterii sovietice”. În rechizitoriul din 16 aprilie, se scria: “Svetleacenco Iustin Trofimovici, preot de orientare sinodală, în luna septembrie a anului 1937 a fost recrutat într-o organizație contrarevoluționară […] a desfășurat o propaganda religioasă, răspândind zvonuri provocatoare despre schimbarea puterii sovietice și sosirea germanilor în Ucraina”.

Dosarul penal pe numele preotului Iustin Svetleacenco a fost trimis spre examinare Organului de justiție din RASSM, troika NKVD. Judecata a avut loc la 17 aprilie, părintele fiind condamnat la moarte prin împușcare. Executarea sentinței a avut loc la 21 aprilie 1938. Peste cinci decenii de la martirizare, la 8 septembrie 1989, părintele Iustin a fost reabilitat de către Procuratura regiunii Odesa. 


 

Extras din cartea:
Protoiereu Ioan LISNIC, Clerici ortodocși din Basarabia și Transnistria în închisorile comuniste, Iași, Editura Stef, 2019, p. 118-119.





joi, 13 ianuarie 2022

Preotul Andrei Tanasiev consilier economic al Episcopiei Hotinului, arestat de către colaboratorii NKVD, Bălți




Preotul Andrei Tanasiev consilier economic
al Episcopiei Hotinului,
arestat de către colaboratorii NKVD, Bălți


Andrei Tanasiev s-a născut la 24 noiembrie 1881 în familia lui Dimitrie Tanasiev, cântăreț la biserica din Stâncăuți-Șaptebani, jud. Bălți. La vârsta de numai 7 ani rămâne orfan de ambii părinți, fiind crescut și educat de sora sa mai mare. A învățat cu bursă de la stat, la Școala spirituală din Edineț, apoi la Seminarul Teologic din Chișinău, studii pe care le-a absolvit în anul 1903. La 7 iulie 1903 a fost hirotonit preot pe seama bisericii din satul Piatra, jud. Orhei. În anul 1906 a fost transferat la biserica din Unțești, jud. Bălți. A mai slujit, începând cu anul  1922, la biserica din Dănuțeni, acelasi județ și în anul 1933, devine consilier economic al Episcopiei Hotinului cu reședința la Bălți, activând în această calitate până în anul 1940.      

După ocupația Basarabiei de către sovietici, părintele Andrei Tanasiev a rămas la Bălți. Sub noua conducere se simțea responsabil de patrimoniul eparhial, deoarece era singurul consilier rămas în eparhie. De aceea, la doar 2 săptămâni de la instaurarea puterii sovietice, la 13 iulie 1940, părintele avea să scrie autorităților locale:”...ne adresăm cu următoarea rugăminte, legată de administrarea bisericească a fostei eparhii de Hotin, care avea 486 de parohii, din trei județe ale Basarabiei – Bălți, Soroca și Hotin –  situația de mai departe a  averii parohiilor, a conducerii eparhiale, a consistoriului, cât și situația clericilor din fosta eparhie. Eparhia Hotinului a fost înființată în anul 1923, din fosta eparhie a Chișinăului și Hotinului și era condusă de arhereu și de trei consilieri ale secțiilor: administrativă, culturală și economică. La 13 iunie, curent, arhereul titular [Tit Simedrea, n.a.] a fost ales de către Congresul național al Bisericii Române, Mitropolit al Bucovinei. Locul de arhereu în eparhie a rămas vacant, doi dintre consilieri, ale secțiilor adninistrativă și culturală, au plecat peste Prut. Am rămas eu, subsemnatul, consilier economic eparhial, responsabil în noile condiții, de starea bisericilor și situația clericilor din fosta eparhie”. În continuare, părintele face o evaluare a averii eparhiale, mobilă și fixă, arătând și valoarea lor financiară, continuând răvașul în felul următor: “În legătură cu stabilirea noii legi de conducere în Basarabia și potrivit Constituției Rusiei Sovietice, după care biserica este despărțită de stat și de școală și garantează libertatea conștiinței, orice cult religios poate să-și desfășoare activitatea. În privința eparhiei noastre, mai mult de o treime din parohii se află în mari greutăți. Sediul eparhial este ocupat de unități militare, fără întocmirea unui act, sau protocol de transmitere. Însă în incinta sediului se păstrează actele clericilor. Slujbașii de acolo, au fost siliți să părăsească locuințele lor. Cancelaria și locuințele au fost reamenajate, iar inventarul căminului preoțesc a fost transportat într-o direcție necunăscută. Preoții din multe parohii au plecat peste Prut […], populația roagă conducerea bisericească, să le trimitem preoți în locul celor plecați. Administrația bisericească, condusă de subsemnatul, fiind responsabilă de integritatea vieții și  păstrarea patrimoniului eparhiei, nu este capabilă de a satisface cererea populației”. În acele condiții, părintele înainta și câteva propuneri, neluate în seamă de către autoritățile sovietice. În schimb, această scrisoare-raport i-a făcut autorului, mari bătăi de cap. La doar câteva zile de la expedierea scrisorii, părintele a fost arestat.

La 17 iulie 1940, colaboratorii NKVD, Bălți au efectuat o percheziție la domiciliul preotului Andrei Tanasiev, iar în următoarea zi a avut loc primul interogatoriu. Materialele “compromițătoare” ale deținutului erau, scrisoarea adresată autorităților locale și cuvântarea sa de la 3 ianuarie 1940, rostită cu prilejul inaugurării tipografiei eparhiale, publicată pe paginile revistei eparhiale, Însemnări Creștine și tradusă în limba rusă. Pe parcursul anchetei, părintele a fost interogat de patru ori, i-au fost puse întrebări provocatoare a fost și amenințat. La întrebarea anchetatorului, ce acuzații aduce inculpatul unităților Armatei Roșii care au ocupat Sediul episcopiei, părintele a răspuns că, nu aduce nici o acuzație și că, fiind răspunzător de averea eparhială, a informat de acest caz autoritățile locale.

Din cauza lipsei de probe, părintele Andrei Tanasiev a fost eliberat din temniță. La 26 august 1940, șeful secției NKVD, jud. Bălți, aproba Hotărârea de eliberare de sub pază, în care se scria: “Potrivit informațiilor parvenite pe adresa secției județene NKVD, după instaurarea puterii sovietice pe teritoriul Basarabiei, Tanasiev A. D. pleda pentru restituirea averii bisericilor și mănăstirilor. După investigarea preliminară a acestui caz s-a stabilit că, persoana în cauză n-a efectuat nici un fel de propagandă, în calitatea sa de sef al secției economice eparhiale a scris pe adresa sovietului orășenesc o notă informativă, în care a indicat averea bisericilor și mănăstirilor, cerând instrucțiuni, cum ar trebui procedat în continuare. S-a hotărât: încetarea urmăririi penale și eliberarea de sub strajă a cetățeanului  Tanasiev A. D.”  Înainte de eliberare, părintele a semnat un angajament că, tot ce a văzut, a auzit și a fost întrebat de către colaboratorii organelor NKVD, v-a păstra în cel mai mare secret și nu v-a spune nimănui nimic, în orce împrejurare ar fi. În caz contrar poate fi supus răspunderii penale, conform legilor statului sovietic.

După reinstaurarea administrației românești în Basarabia, părintele Andrei a continuat activitatea sa în cadrul Episcopiei Hotinului cu reședința la Bălți. Împreună cu ceilalți consilieri eparhiali a participat la multe slujbe divine, săvârșite de către P. S. Partenie Ciopron, Episcop al Armatei și conducător al Eparhiei Hotinului. A contribuit  la refacerea bisericilor și clădirilor, atât din centrul, cât și din cuprinsul eparhiei, mărturie ne servesc dările de seamă de la Adunările eparhiale, secția economică. La 13 iunie 1943, în timpul slujbei săvârșite de către P. S. Partenie în catedrala episcopală din Bălți, părintele a fost ridicat la rangul de Iconom Stavrofor.

În luna martie 1944, din cauza apropierii liniei frontului, dar și pentru a scăpa de o eventuală persecuție din partea sovieticilor, părintele Andrei Tanasiev, împreună cu alți preoți din eparhia Hotinului s-a refugiat peste Prut. Despre viața de mai departe a părintelui Andrei nu se cunoaște nimic. 


Extras din cartea:
Protoiereu Ioan LISNIC, Clerici ortodocși din Basarabia și Transnistria în închisorile comuniste, Iași, Editura Stef, 2019, p. 123-126.


Consilierii si secretarul Eparhiei Hotinului. 
Pr. A. Tanasiev, primul din dreapta, randul de jos

 
Episcopul Visarion Puiu al Hotinului in mijlocul consilierilor eparhiali și a absolvenților greci ai Școlii de Cântareți de la Mănăstirea Dobrușa (1934)