Vucol Svetlov, preotul care a slujit
în via Domnului mai bine de șase decenii
Vucol Svetlov s-a
născut la 6 februarie 1887, în familia lui Iacov și a Paraschevei Iapăscurtă
din satul Putinești, jud. Soroca. Tatăl său era cântăreţ la Biserica ”Sf. Nicolae”
din Putinești. A fost botezat la 10 februarie în biserica din satul natal de
către preotul Teofil Bejan, avându-l naş pe preotul Dimitrie Certan, slujitor
la biserica din Băhrinești, jud. Soroca. În 1905, potrivit unei hotărâri
oficiale, căntărețului bisericii din Putinești, Iacov Iapăscurtă, împreună cu
fiii lui li s-a schimbat numele din Iapăscurtă în Svetlov. La 22 februarie
1910, pentru activitate sârguincioasă în îndeplinirea îndatoririlor de
serviciu, dascălul Iacov a fost hirotonit în treapta de diacon, activând în
continuare în calitate de cântăreţ.
Tânărul Vucol a
învățat la școala parohială din Putinești, apoi la Școala spirituală din Edineț
și la Seminarul Teologic din Chișinău, studii pe care le-a absolvit în anul
1908. Tot în acel an a fost hirotonit preot pe seama Bisericii ”Sf. Arhanghel
Mihail” din satul Zgura, jud. Soroca. Potrivit cererii înaintate, în anul 1918
a fost transferat la Biserica ”Sf. Nicolae” din localitatea Cușmirca, jud.
Soroca, unde a slujit fără întrerupere până în anul 1970, când a fost pensionat.
La 20 iunie 1930,
PS Visarion al Hotinului (1923–1935), împreună cu consilierii eparhiali, a
vizitat canonic parohia Cușmirca. Iată unele impresii ale vizitatorilor:
„Biserica cu hramul ”Sf. Nicolae” e în mijlocul satului, destul de încăpătoare,
construită din piatră, deși e veche, însă e bine întreținută și împrejmuită cu
zid solid de piatră [...] Cimitirul împrejmuit se întreține curat. Parohul
Vucol Svetlov roagă a cerceta și casa sfinției sale; preotul a făcut impresie de
bun păstor și harnic gospodar”.
Părintele Vucol
și-a continuat activitatea pastorală şi în perioada primului an de ocupaţie
sovietică (1940–1941), fiind supus la diferite încercări de cei fără de
Dumnezeu. După eliberarea Basarabiei şi revenirea autorităţilor româneşti,
viaţa religioasă a revenit la normal. În perioada războiului, la 3 iulie 1942,
la Cușmirca s-au desfășurat mai multe activități spirituale și culturale. Satul
Cușmirca a fost indicat ca centru de pregătire pentru participarea la expoziția
care urma să se desfășoare la Chișinău, închinată desrobirii Basarabiei.
Desfășurarea festivităților din această zi, au avut loc sub conducerea și în
asistența autorităților locale și a preotului paroh. S-a săvârșit și un
serviciu religios de un sobor de 5 preoți, la care a participat și preotul din
parohia gazdă, Vucol Svetlov. După oficierea slujbei divine a fost sfințită
piatra de temelie a viitorului local al primăriei comunei. În continuare au
luat cuvântul preoții și reprezentanții autorităților locale, au fost vizitate
expozițiile organizate de satele din comună, apoi a urmat partea festivă.
În 1944 și în
următorii ani, din cauza lipsei de preoţi fiindcă mulți se refugiaseră în
România, preoților rămași le revenea sarcina să suplinească şi alte parohii. La
data de 3 martie 1948, părintele Vucol de la Cușmirca a fost însărcinat să
deservească concomitent și parohia Cobâlea. Slujbele divine în biserica din
Cușmirca s-au săvârşit fără întrerupere datorită rezistenţei preotului paroh şi
a enoriaşilor împotriva ideologiei ateiste. Părintele Vucol a fost un adevărat
păstor al creştinilor din Cușmirca, dar şi al celor din satele alăturate, unde
bisericile nu mai funcţionau.
Pentru merite în
activitatea pastorală și misionară, părintele Vucol Svetlov a fost decorat cu
mai multe distincţii bisericeşti. În anul 1968, pentru activitatea pastorală
sârguincioasă, a fost decorat cu înalta distincţie – mitra. În luna noiembrie a
anului 1970, părintele se pensionează. Trece la Domnul la 15 martie 1974, la
vârsta de 87 de ani pământești. A fost înmormântat în apropierea bisericii,
unde a slujit mai mult de jumătate de secol.
Protoiereu
Ioan Lisnic
