Preotul Grigore Chirilenco –
condamnat la moarte prin împușcare
Preotul Grigore Chirilenco s-a născut în anul 1895 în familia
diaconului-cantăreț Sava Chirilenco de la biserica din satul Coșnița, Dubăsari.
După hirotonie, tânărul preot Grigore a
slujit la biserica din satul Lunga, Dubăsari.
În anul 1931, părintele a fost arestat de către colaboratorii organelor GPU
și judecat pentru activitate contrarevoluționară. A fost arestat la 24
ianuarie 1931, prin hotărârea secției GPU din RASSM și încarcerat în
închisoarea din Tiraspol. Era acuzat de „activitate antisovietică, îndreptată
spre subminarea măreției puterii sovietice și pregătirea de a trece ilegal
împreună cu familia sa în România”. De activitate antisovietică erau acuzați
încă cinci preoți transnistreni, arestați împreună cu părintele Grigore.
Potrivit declarațiilor sale din timpul interogatoriului aflăm că, în anul 1919
a absolvit Seminarul Teologic din Odesa, apoi a fost numit în calitate de cântăreț la biserica din Pohrebea, Dubăsari.
În următorul an a fost hirotonit preot pe seama bisericii din satul Lunga, raionul
Dubăsari, unde a slujit până la momentul arestării. În anul 1923, părintele
Grigore a fost arestat, pentru aflarea în curtea locuinței sale, „ca la o
căldare de diferite cartușe si un revolver vechi și ruginit”, însă peste câteva
zile de la arestare a fost eliberat. Peste o perioadă de timp a fost din nou
arestat pe acest caz, împreună cu câțva enoriași de ai săi. A fost ținut în
detenție în închisoarea GPU, timp de 2-3 săptămâni, apoi a fost eliberat pînă
la judecată. La judecată, care a avut loc peste un an și jumătate, părintele a
fost declarat nevinovat.
În anul 1928, pentru neachitarea la timp a unei sume mari de impozit
agricol, părintele Grigore Chirilenco a fost condamnat la 4 luni de muncă
forțată în folosul statului. Pentru achitarea impozitului a fost nevoit să
vândă o parte de pământ, iar în următorul an, neavând mijloace financiare
pentru a prelucra lotul de pământ pe care îl mai avea, se dezice de acestă
proprietate.
Referitor la pregătirea de trecere ilegală a frontierei în România, se scria
cum că preotul Grigore Chirilenco, la sfârșitul lunii decembrie 1930 s-ar fi
exprimat în felul următor: “la Coșnița mă voi afla puțin timp, plănuiesc să
trec în partea cealaltă, în România, aceste locuri îmi sunt foarte cunoscute,
aici am copilărit, aici am prins pește și cred că voi reuși să trec pe malul
drept al Nistrului. Însă ceva mai în jos de Coșnița, între satele Doroțcaia și
Pererâta, în drept cu Dubăsarii Vechi, unde Nistrul face un cot. În acel loc,
santinela făcând înconjorul, la un moment dat devine nevăzut și este ușor de a
trece râul”. Părintele era acuzat și pentru faptul că “folosea biserica ca pe o
tribună în activitatea sa antisovietică, săvîrșea des tedeume la care adăuga
cereri, pentru izbăvirea Sf. Biserici de dușmani, avându-i în vedere pe
bolșevici, în timpul rugăciunii se așeza în genunchi și plângea, fiind urmat de
îngenunchere și de cei prezenți. Chirilenco săvârșea des asemenea rugăciuni, în
special după ce au fost scoase clopotele de la bisericile din Tiraspol, Odesa
și alte localități. În așa fel, Chirilenco aprindea simțurile religioase ale
maselor de țărani, înapoiate și întunecate”. Părintele a respins toate
acuzațile aduse în adresa sa.
În rechzitoriul din 25 mai 1931 se scria: “Chirilenco Grigore Savici -
preot în satul Lunga, ajutorul protopopului [pr. Leonid Goncearov] în probleme
bisericești, cât și tovarășul său apropiat în activitatea antisovietică. S-a
evidențiat antisovietic, prin trecerea sa la orientarea tihoniană. A fost
judecat de câteva ori, atât penal, cât și administrativ. Locuința lui
Chirilenco din Lunga era locul deselor întâlniri ale clericilor, unde sub
pretextul diferitor sărbători bisericești și de familie, aveau loc discuții pe
teme antisovietice, membrii grupării antisovietice discutau despre metodele de
lucru și acțiune în comun. O ilustrare pregnantă servește cazul când,
Chirilenco, în luna septembrie 1930, organizând o masă de prânz, cu prilejul
sărbătorii hramului a vorbit în fața celor prezenți despre necesitatea
înrădăcinării în rândul maselor largi a
ideii de grevă și a le sugera că
munca lor este nefolositoare și chiar dăunătoare fiindcă, datorită muncii lor
se menține comuna. Dacă muncitorii și țăranii nu vor ieși la muncă,
autoritățile de stat se vor ciocni mari probleme […], arăta că, în parohia
satului Lunga, țăranii sunt impotriva puterii sovietice, sunt foarte
nemulțumiți de impozitile mari, refuză să se înscrie în colhoz și datorită
explicațiilor sale, s-au unit în jurul bisericii și el, Chirilenco, se bucură
de o mare autoritate în rândul enoriașilor săi, care în orice moment îl vor
apăra. Cazul defectării semănătorii colhozului, scoasă în câmp într-o zi de
sărbătoare bisericească, acuzatul Chirilenco l-a folosit pentru a face agitație
împotriva campaniei antireligioase desfășurată de către autorități”.
Împuternicitul secției GPU din Tiraspol, propunea condamnarea acuzatului
Chirilenco, conform articolului 54-10, p. 2, CP al RSSU, la 8 ani privațiune de
libertate într-un lagăr de muncă forțată. Judecata a avut loc la 17 iulie 1931,
în cadrul ședinței speciale a consiliului GPU din RSSU, părintele Grigore
Chirilenco fiind condamnat la 3 ani de detenție, cu începere de la 18 martie
1931. Anii de detenție i-a petrecut într-un lagăr cu destinație specială de pe
insulile Solovki din Marea Albă și Republica Karelia (RSFS Rusă).
După întoarcerea din lagăr a slujit
în continuare la biserica din satul Lunga, Dubăsari. La sfârșitul anilor
30 ai secolului trecut în RASSM se începu-se un nou val de închidere a
bisericilor. După închiderea bisericilor, ca regulă, preoții erau siliți să
părăsească locul de trai din parohii. După închiderea bisericii din satul
Lunga, părintele Grigore Chirilenco, împreună cu alți preoți transnistreni a
fost deportat din “zona de frontieră” în orașul Pervomaisk (Olviopol), regiunea
Odesa .
La 14 martie 1938, părintele a fost arestat de către agenții organelor NKVD
din regiunea Odesa, fiind învinuit de activitate contrarevuluționară. În
rechizitoriul din 23 martie 1938 se menționa, că Chirilenco Grigore Sava, “Era
membru al unei organizații rebele, desfășura o activitate contrarevoluționară,
îi amenința pe colhoznici că dacă vor compătimi puterea sovietică, în cazul
unei eventuale intervenții străine, le va fi foarte rău, lăuda regimul fascist,
miza pe organizarea unei răscoale împotriva armatei roșii în favoarea unei
intervenții străine”.
Ședința de judecată a preotului Grigore Chirilenco a avut loc la 23 martie
1938, în cadrul întrunirii troicii NKVD, fiind condamnat la moarte prin
împușcare. Sentința de judecată a fost executată la doar câteva zile, la 28
martie. Părintele Grigore a fost reabilitat de către Procuratura regiunii
Nicolaev, la 22 ianuarie 1957.
Extras din cartea:
Protoiereu Ioan LISNIC, Clerici ortodocși din Basarabia și Transnistria în închisorile comuniste, Iași, Editura Stef, 2019, p. 23 - 26