Pomenirea Sf. Fericitei
Agafia
de la Mănăstirea Cuşelăuca
La vârsta de numai 12 ani, sfânta, vine la Mănăstirea Cuşelăuca. Aici, în acestă obşte monahală, a continuat să ajute oamenii, îndrumandu-i şi rugându-se pentru ei. Pentru a primi ajutorul lui Dumnezeu în viaţă, mulţi pelerini păşeau spre această obşte monahală, rugându-se şi întâlnindu-se cu chipul plin de smerenie şi blândeţe a fericitei Agafia.
S-a
născut în anul 1819 în satul Păsăţele (Ucraina) în familia lui Ioan şi Eudochia
Maranciuc. Părinţii ei mergeau des la locurile sfinte, având o evlavie aparte
pentru Lavra Pecerska de la Kiev. Micuţa Agafia dorind şi ea să se închine sfinţilor cinstiţi la Lavra Pecerska îi ruga cu lacrimi în
ochi să o ia cu ei, dar părinţii cunoscând greutăţile drumurilor o lăsau în
grija apropiaţilor. Odată, pe când avea doar şase ani, îndemnată fiind de harul
Sf. Duh, fiind lăsată sub supravegherea rudelor, fetiţa a hotărât că poate
ajunge şi singură la Kiev. În drum spre Pecerska Lavra cade într-o fântână
pustie şi adâncă, rănindu-şi grav ambele picioare. Părinţii au revenit de la
Kiev și neştiind nimic, cu tristeţe au trăit pierderea fiicei şi au plans-o ca
trecută în lumea celor drepţi. Se spune că micuţa Agafia a stat în această
fântână trei ani, doar ajutată de Dumnezeu şi de îngeri, care, potrivit unor
mărturii, au hrănit-o cu mană cerească. Agafia a mărturisit că în fiecare zi
doi porumbei îi aduceau de mâncare şi o încălzeau. Aproape de fântână, unde de
mult timp se afla Agafia, păştea turmele sale un baci, care aflând-o, a dat de
știre părinților ei. Peste ea au dat multe boli şi suferinţe, dar Dumnezeu i-a
oferit harul facerii de minuni. Prin rugăciunile sale către Domnul îi vindeca
pe cei bolnavi, le dădea grai celor ce nu-l aveau, întorcea vederea orbilor şi
auzul surzilor. Într-o bună zi, Agafia a avut un vis: Maica Domnului i-a
poruncit să-şi ducă viaţa la cea mai săracă mănăstire din Basarabia –
Cuşelăuca. La vârsta de numai 12 ani, vine la Mănăstirea Cuşelăuca. Aici, în
acestă obşte monahală, a continuat să ajute oamenii, îndrumandu-i şi rugându-se
pentru ei. Pentru a primi ajutorul lui Dumnezeu în viaţă, mulţi pelerini
păşeau spre această obşte monahală,
rugându-se şi întâlnindu-se cu chipul plin de smerenie şi blândeţe a fericitei
Agafia. A vieţuit la Mănăstirea Cuşelăuca 42 de ani, timp în care nu s-a
ridicat niciodată din pat din cauza bolii. Trece la Domnul la 9 iunie 1873. Înainte de mutarea din viaţa pământească, a promis că nu
va părăsi mănăstirea şi va da ajutor celor care se roagă ei. Pe unii creştini
îi certa rău, apoi îi liniştea şi le promitea rugăciunile ei. Aceasta se
confirmă prin multele minuni care se întâmplă și în prezent la mormântul ei,
dar şi la racla cu moaştele cuvioasei, ce se află spre închinare la mănăstirea
Cuşelăuca. Slujba de Canonizare a avut loc la 24 septembrie 2016, fiind trecută
în rândul sfinților cu ziua de prăznuire la 9 /22 iunie.
Extras din cartea: LISNIC, Ioan. Viețile sfinților
după sinaxar: Compendiu / Protoiereu Ioan Lisnic ; red.: PS Ioan, Episcop de
Soroca. ‒ Chișinău : Labirint, 2017. ‒ 210 p. ‒ Apare cu binecuvântarea Înalt
Prea Sfințitului Vladimir, Mitropolit al Chișinăului și al Întregii Moldove. ‒
ISBN 978-9975-122-57-3, p.144-145