Preotul Damian Malcoci –
condamnat la ani grei de temniță
Damian Malcoci s-a născut la 1
noiembrie 1899. După absolvirea Seminarului Teologic, la 10 octombrie 1920 a
fost hirotonit preot pe seama Bisericii ”Sf. Dimitrie” din satul Pietroasa,
jud. Cetatea Albă[1].
Părintele a mai slujit şi la Biserica ”Sf. Parascheva” din Borisăuca, jud.
Ismail, şi la 1 aprilie 1932, conform cererii înaintate, a fost transferat la
Biserica ”Sf. Nicolae” din localitatea Şaba, jud. Cetatea Albă[2].
Părintele Damian a mai slujit şi în alte parohii.
La 17 octombrie 1945, preotul
Damian Malcoci era înregistrat în parohia satului Abaclia, r-nul Romanovca,
jud. Bender, de unde a fost scos din evidenţă la 14 februarie 1946 [3].
Motivul era arestarea preotului la începutul lunii februarie. El era învinuit
că ”în timpul ocupaţiei s-a ocupat de activitatea de trădare, acordând
informaţii scrise jandarmilor români cu privire la perioada sovietică a
Basarabiei”. Se mai menţiona cum că ”în 1944, în timpul retragerii trupelor
române, a fost lăsat pe teritoriul Basarabiei, având misiunea de a apăra
interesele naţionale româneşti în Basarabia în timpul stăpânirii sovietice”.
Judecătoria Supremă a RSSM l-a condamnat pe părintele Damian, conform art. 50,
p. 10 CP, la pedeapsa capitală – moarte prin împuşcare. Prin hotărârea
Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS, a fost condamnat la 10 ani privaţiune
de libertate. Perioada de detenţie a durat până în martie 1955, când a fost
eliberat.
După revenirea în RSSM, a
lucrat paznic la Biserica ”Sf. Dimitrie” din Chişinău, apoi a fost preot într-o
parohie rurală[4].
În 1959, părintele Malcoci Damian era paroh la biserica din Paşcani, r-nul
Tiraspol[5].
Protoiereu Ioan Lisnic
[1]„Anuarul
Episcopiei Cetăţii Albe – Ismail”, Ismail, 1936, p. 28.
[2]„Buletinul
Episcopiei Cetăţii Albe – Ismail”, nr. 4, 1932, p. 22.
[3]Teodor
Candu, pr. Octavian Moşin, Documente
privitoare la istoria Bisericii din RSSM: registrul şi listele clerului
(1945-1955). Chişinău: Editura „Pontos”, 2013, p. 24.
[4]В.
Пасат, Православие в Молдавии, власть,
церковь, верующие, 1953-1960. Том 2. Москва: РОССПЭН, 2010, p. 385.
[5]Ibidem,
p. 696.