Preotul Ioan Ciocoi – arestat în repetate
rânduri pentru “activitate antisovietică”
Supus represiunilor:
I.
Arestat la 5 februarie 1918 pentru refuzul său de a oficia un parastas pentru
gardiștii roșii decedați.
II.
Arestat de către agenții GPU din Petrograd la 2 martie 1920, fiind acuzat de
activitate antisovietică și condamnat la 6 luni de muncă forțată în detenție.
III.Arestat
la 29 iunie 1922, fiind socotit “membru
al unei frății ilegale” și acuzat de activitate antisovietică.
IV.
Arestat la 2 februarie 1924, acuzat de activitate antisovietică cu tentă
religioasă fiind socotit “membru al unei frății ilegale” și judecat la 2 ani
privațiune de libertate.
V.
Deportat în anul 1933, autoritățile sovietice îi interzic de a locui în
Leningrad.
Preotul Ioan Ciocoi s-a născut la 3 iunie 1878 în
localitatea Ursoaia, jud. Bender (Tighina). Tatăl său, Ioan Ciocoi, era
cântăreț la biserica din Ursoaia. A
învățat întâi la școala parohială din satul natal, apoi la Școala spirituală și
Seminarul Teologic din Chișinău pe care l-a absolvit în anul 1901. Timp
de 3 ani a învățat și la Universitatea din Sankt Peterburg, fiind hirotonit
preot în anul 1909 pe seama paraclisului
unui azil din capitala
Rusiei, apoi la 23 martie 1911 a fost transferat la biserica Spitalului “Sf. Ap.
Petru și Pavel” din același oraș. La 2 august 1909, în familia preotului se naște
fiica Tatiana, viitoarea actriță emerită din Rusia (1993).
După revoluția bolșevică, la 5 februarie 1918,
părintele Ioan a fost arestat. Motivul arestării preotului a servit refuzul său
de a oficia un parastas pentru gardiștii roșii decedați. Membrii Comitetului
Deputaților Sovietului Muncitorilor și Soldaților din Petrograd i-au cerut socoteală
preotului, la care părintele Ciocoi le-a răspuns că Comitetul nu este în drept de
a aduce acuzații asupra cazurilor de credință, cum că prin aceasta se încalcă
legea privind libertatea conștiinței și decretul privind separarea Bisericii de
stat. Părintele a refuzat categoric să
semneze protocolul alcătuit de președintele comisiei de anchetă. Pe
de altă parte, pe paginile Buletinului eparhiei de Petrograd se scriea că refuzul
preotului Ciocoi de a oficia un parastas pentru soldații bolșevici nu
corespundea realității și că parastasul de obște în acele zile se săvârșea
zilnic, atât seara, cât și dimineața. Părintele
a mai fost arestat de către agenții GPU din Petrograd la 2 martie 1920, fiind
acuzat de activitate antisovietică și condamnat la 6 luni de muncă forțată în
detenție. A fost eliberat la 11 mai 1920, conform Decretului Comitetului
Executiv Central al RSSFR privind amnistierea, dosarul de anchetă fiind plasat
si transmis în arhivă.
În perioada anilor
1920-1924, părintele Ioan Ciocoi a fost slujitor la Catedrala „Înălțarea
Domnului” din Leningrad (Petrograd). Aici părintele a organizat și a condus
Frăția „Înălțarea Domnului” în cadrul căreia activa si un grup de „râvnitori”,
aleși din rândul enoriașilor. Activitatea Frăției se împărțea în mai multe
secții, printre care cea misionară, de binefacere și ajutorarea celor nevoiași,
“uniunea copiilor”, cercul
tineretului ș.a. Se organizau conferințe pe teme de cateheză care se desfășurau până seara
târziu. Toate aceste măsuri se petreceau în biserică, deoarece casa parohială
fusese naționalizată de către autoritățile bolșevice.
Pentru merite în activitatea sa pastorală, părintele Ioan a fost ridicat la
treapta de protoiereu.
La 29 iunie 1922,
părintele a fost arestat fiind socotit “membru
al unei frății ilegale” și acuzat de activitate antisovietică, însă la scurt
timp a fost eliberat cu interdicția domiciliului forțat. La 14 septembrie 1922,
în cadrul ședinței de judecată dosarul penal a fost anulat. La
începutul lunii februarie 1924, părintele a fost arestat din nou. Acuzațiile
erau aceleași ca și în anul 1922, activitate antisovietică cu tentă religioasă
și socotit “membru al unei frății ilegale”. La scurt timp după arestare a fost
eliberat pe cauțiune, însă arestat la sărbătoarea Acoperemântul Maicii Domnului
(1/14 octombrie) și judecat la 2 ani privațiune de libertate.
Perioada detenției a petrecut-o în lagărul de muncă forțată Solovki, reg.
Arhanghelsk. După eliberarea din detenție, părintele Ioan a slujit în calitate
de cântăreț la câteva biserici din Leningrad, a cântat în corul
Conservatorului, o perioadă de timp a fost nevoit să lucreze și în calitate de
muncitor la o uzină.
În anul 1933, autoritățile sovietice îi interzic părintelui de a locui în
Leningrad.
În anul 1946, părintele Ioan Ciocoi se reîntoarce în
orașul Leningrad, fiind numit de către autoritățile eparhiale, slujitor la
Catedrala “Schimbarea la Față a Domnului”. O perioadă scurtă de timp a slujit
și la Catedrala “Sf. Vladimir”,
apoi, la 7 iulie 1958 a fost numit paroh al bisericii Cimitirului “Smolensk”
din Leningrad. La această biserică părintele a slujit până la 1 decembrie, apoi
eliberat din funcție pentru că “ nu s-a isprăvit cu obiectivul încredințat de
reconciliere în parohie”. Între anii 1958-1960 părintele Ioan a mai slujit la
biserica Cimitirului “Sf. Serafim”, apoi a fost scos de la evidența preoților
slujitori și pensionat.
Părintele Ioan își
încheie drumul vieții pământești la vârsta de 87 de ani împliniți, la 25 iunie
1962, fiind
înmormântat în Cimitirul „Șuvalovsk” din Sankt Peterburg.
Recent, la 7 mai 2018, din inițiativa parohului Catedralei “Sf. Vladimir” din
Sankt Peterburg, în Cimitirul “Levașovo” din acest oraș a fost sfințită și
inaugurată o cruce comemorativă pentru clericii și enoriașii parohiei “Sf.
Vladimir”, supuși represiunilor în perioada de prigoană a credinței. În lista
celor 88 de clerici și enoriași este înscris și preotul Ioan Ciocoi.
Protoiereu Ioan Lisnic
Mormântul preotului Ioan Ciocoi, Cimitirul „Șuvalovsk” din Sankt Peterburg
Cruce comemorativă pentru clericii și enoriașii Catedralei “Sf. Vladimir”
din Sankt-Peterburg, supuși represiunilor în perioada de prigoană a credinței
