Arhimandritul Benedict Ghiuș -
condamnat la ani grei de temniță
Arhimandritul
Benedict Ghiuș, cu numele de botez Victor, s-a născut la 21 octombrie 1904 în
localitatea Domnești, com Puftești, jud. Vrancea. A urmat studiile teologice la
Facultățile de Teologie din Chișinău și București, apoi a învățat ca bursier la
Facultatea de Teologie din Strasbourg, de unde se va întoarce în țată cu titlul
de doctor în teologie[1]. A
fost tuns în monahism în anul 1934 la Mănăstirea Noul Neamț, apoi hirotonit în
treapta de ierodiacon și ieromonah de către Î.P.S. Gurie, Mitropolit al Basarabiei.
Colaborează la revistele teologice ale timpului: Misionarul, Luminătorul,
Glasul Monahilor, Cuvânt Bun ș.a.[2].
La
scurt timp după hirotonie, ieromonahul Benedict Ghiuș a fost numit prefect de
studii la Internatul Teologic din Cernăuți, din cadrul Mitropoliei Bucovinei,
condusă de Mitropolitul Visarion Puiu. Datorită străduinței P.S. Episcop Tit al
Hotinului în anul 1938 se înființează la Bălți un Liceu Seminarial. Corpul
profesoral al acestei instituții era compus din aleși slujitori ai Bisericii, înzestrați
cu o vastă cultură teologică și cu studii făcute în țară și peste hotare. Au
fost primiți în calitate de profesori și doi aleși monahi, protosinghelul Antim
Nica, exarhul mănăstirilor din eparhie, viitor Arhiepiscop al Eparhiei Dunării
de Jos și ieromonahul Benedict Ghiuș, care avea și însărcinarea de spiritual al
instituției[3].
La scurt timp după numirea în funcție, ieromonahul Benedict a fost ridicat în
treapta de protosinghel. Prin hotărârea Sf. Sinod din 1 iulie 1931 a fost
aprobată hotărârea conferirii rangului de arhimandrit preacuvioșilor
protosingheli: Valeriu Zaharia, directorul Seminarului Liceal din Bălți; Antim
Nica, exarhul mănăstirilor din Eparhia Hotinului și Benedict Ghiuș, spiritualul
Seminarului Liceal din Bălți[4].
La
Bălți, arhimandritul Benedict Ghiuș a colaborat activ și la revista eparhială
Însemnări Creștine, devenind membru al comitetului de redacție[5].
În timpul refugiului din 1940 se stabilește la Mănăstirea Antim. Adunarea
eparhială a Hotinului în ianuarie 1944 îl votează în majoritate pe
arhimandritul Benedict Ghiuș ca conducător al Episcopiei Hotinului. Cunoscut în
eparhie din perioada anilor 1938-1940, când era profesor la seminarul din Bălți.
Alegerea arhimandritului Benedict a fost însă invalidată de către Guvern, fiind
socotit că a avut un trecut legionar. În realitate, avea să mărturisească mai
târziu arhimandritul, că în perioada când era prefect de studii la Internatul
Teologic din Cernăuţi, cu acordul Mitropolitului Bucovinei, Visarion Puiu, a
luat parte la câteva şedinţe legionare la care participau şi câţiva studenţi
teologi, pentru a afla „dacă în cadrul acestor şedinţe se discută lucruri care
ar putea să afecteze Biserica”[6].
Viața
de mai departe a arhimandritului Benedict Ghiuș va fi legată de Mănăstirea
Antim, deși a fost impus să părăsească mănăstirea. Va activa în calitate de
profesor la Seminarul din Episcopia Aradului, apoi la Facultatea de Teologie
din București. În anul 1949, arhimandritul Benedict a fost numit de către
Patriarhul Iustinian Marina, Vicar Patriarhal administrativ pentru sectorul
cultural și misionar, de învățământ teologic și mănăstiresc. A fost numit și
stareț al Mănăstirii Antim[7].
În
anul 1958, părintele Benedict a fost condamnat în lotul “Rugul Aprins”, prin sentința 125/1958 a
Tribunalului Militar București la 15 ani închisoare. Anii de detenție i-a
petrecut la Aiud și Salcia, fiind eliberat în anul 1964[8].
Părintele Benedict Ghiuș s-a petrecut restul vieții în discuție și smerenie,
devenind un adevărat model de duhovnicie. A slujit o perioadă de timp la
Catedrala Patriarhală. În anul 1975 se retrage la Mănăstirea Cernica, unde a
viețuit până în anul 1990, când la 12 iunie își încheie viața pământească. A
fost înmormântat în cimitirul Mănăstirii Cernica[9].
Protoiereu Ioan Lisnic
[1] Gheorghe
Enache, Părintele Benedict sau despre suferință și blândețe, Revista Rost, nr.
47-48, 2007, p. 19
[2] Pr. Ioan
Gheorghiu – Petru Gogonat, Meditațiunile unui călugăr surghiunit, Editura
Conta, Iași, 2009, p. 72-80
[3] Protoiereu
Ioan Lisnic, Episcopia Hotinului cu reședința la Bălți (1923-1944), Editura
Labirint, Chișinău, 2014, p. 106-107
Episcopul Tit în mijlocul profesorilor și elevilor,
Liceul Seminarial din Bălți, 1939
