SUNT PERIOADE DE TIMP RÂNDUITE DE PRACTICA ŞI CANOANELE BISERICII CÂND
FEMEIA NU SE POATE APROPIA DE CELE SFINTE
„Nu mai este parte bărbătească şi
parte femeiască pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus” (Galateni 3,
28).
În
ultimul timp pe unele portaluri de știri ortodoxe au apărut mai multe comentarii privind perioadele de
timp în care intrarea femeilor în Biserică este oprită. Dezbaterile pe marginea
acestui subiect ar putea dezorienta pe unii credincioși.Din acest motiv,propun
spre lectură un material propriu ce ține de subiectul vizat, publicat în 2003
în ziarul Altarul Credinței.
Din cele mai vechi timpuri a existat în mintea
multor oameni un dezechilibru nedrept între bărbat şi femeie. Starea de
inferioritate în care se afla femeia faţă de bărbat, în lumea antică, era
considerată ca ceva natural. Chiar şi la poporul roman şi cel grec, care aveau
o cultură înaltă, drepturile femeilor erau mărginite, ele erau considerate ca
persoane tutelate şi în subordonare permanentă, civilă şi socială.
În Legea Nouă femeia nu mai este comparată cu Eva,
femeia lui Adam, ci cu Fecioara Maria, Eva cea nouă, Maica Domnului, prin a
cărei ascultare şi maternitate S-a întrupat Fiul lui Dumnezeu.
În Epistola către Galateni Sf.
Apostol Pavel scrie: „Nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască pentru că
voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus” (Galateni 3, 28).
Egalitatea între sexe înalţă
demnitatea femeii
la nivelul pe care îl merită având dreptul ei propriu de viaţă.
Nu
trebuie, însă, să înţelegem ca pe nişte restricţii neîntemeiate sau ca pe nişte
practici învechite care ar face discriminare între sexe anumite perioade de
timp, mai mari sau mai mici, în care femeia nu poate să intre în biserică.
Rânduite de practica şi canoanele Bisericii, aceste restricţii sunt legate de
anumite situaţii din viaţa femeii.
După
naşterea unui copil femeia nu poate intra în biserică timp de 40 de zile.
Aceasta este o perioadă în care organismul femeii se reface după naştere; în
această perioadă de timp se elimină tot ceea ce a ţinut de vieţuirea pruncului
în pântece şi de naşterea lui; perioadă când se săvârşesc o serie de lerurgii,
adică slujbe, atât pentru mama, care a născut, cât şi pentru pruncul, care a
venit pe lume. Rânduieli de curăţire şi binecuvântare a noului-născut şi a
mamei lăuze, rugăciuni ce se citesc de preot în prima, a opta şi la 40 de zile
de la naştere, când se face îmbisericirea pruncului născut. Aceste rânduieli
trebuie neapărat respectate şi numai după rugăciunea de îmbisericire, care se
citeşte în pridvorul bisericii, mama poate intra în biserică.
Altă perioadă de timp care e mai mică, de câteva
zile, în care femeia nu se poate apropia de cele sfinte, e perioada ciclului
lunar, când organismul femeii se curăţă de impurităţile provenite din
eliminarea sângelui nefolositor. Conform canonului 7 al lui Timotei al
Alexandriei, femeia care se află în această situaţie nu se cade a se apropia de Sfintele
Taine până când nu se va curăţa, deci până nu va trece perioada ciclului lunar.
Referitor
la aceste interdicţii canonul doi al Fericitului Dionisie al Alexandriei spune:
„Iar în privinţa femeilor, care au curăţirea lunară, dacă se cuvine,
aflându-se ele aşa, să intre în casa lui Dumnezeu, socotesc că şi a întreba
este de prisos; deoarece cred că nici ele, fiind credincioase şi cucernice
n-ar îndrăzni aflându-se aşa, sau să se apropie de masa cea sfântă, sau să se
atingă de trupul şi sângele lui Hristos; căci nici ceea ce avea scurgerea de
sânge de 12 ani nu s-a atins de El spre vindecare, ci numai de poalele Lui; dar
este lucru neprihănit a se ruga, oricum ar fi cineva, şi a-şi aduce aminte de
Stăpânul, oricum s-ar afla, şi de a se ruga de a dobândi ajutor; iar cel ce nu
este cu totul curat, cu sufletul şi cu trupul, se va opri de a se apropia de
cele sfinte, şi de Sfintele Sfinţilor”.
Bunul simţ obligă, aşa cum spune şi canonul, ca în
această perioadă să nu se apropie de cele sfinte. Prin aceasta nu se coboară cu
nimic demnitatea femeii, care în ciuda observării acestor restricţii, rămâne
acea fiinţă fără egal care aduce pe lume copii.
Dar,
desigur, sunt şi alte cazuri aparte sau patologii când apropierea de cele
sfinte în perioada oprită ţine mult de măiestria duhovnicului, de aceea este
absolut necesar să ne sfătuim cu duhovnicul în astfel de situaţii, înainte de a
lua o hotărâre de sine stătător.
Din
egalitatea în faţa lui Dumnezeu a rezultat egalitatea religioasă şi morală a
femeii cu bărbatul. Dacă soţia se supune bărbatului ca lui Hristos (Efes 5, 22-33),
această supunere o reflectă pe cea a Bisericii în relaţia ei cu Hristos. Dacă
bărbatul este cap femeii, acest lucru oglindeşte relaţia lui Hristos cu Trupul
Său, Biserica.
Altarul Credinţei, nr. 18, 2003
Protoiereu Ioan Lisnic
.jpg)
